Sinteza ideilor principale

01. ENERGIE FUNDAMENTALĂ: GENERALITĂȚI

1. Energia fundamentală este esenţa, fundamentul vieţii, generatoare a tuturor structurilor care se auto-formează din, şi în ea însăşi în acelaşi timp. 

2. Spunem că ea este eternă şi infinită, însă esenţa ei este atemporală şi aspaţială, în ea însăşi este generatoare de spaţiu şi timp, de particularităţi proprii, de infinite forme de potențial şi infinite forme de posibilităţi de manifestare a potenţialului său latent.

3. Structurile primordiale s-au auto-format din, și în energia fundamentală aflată în stare liberă:

– la început au apărut puncte-impuls primordiale formate în energia fundamentală, care au determinat începutul auto-formării tuturor structurilor din ea însăşi;

– structurile auto-formate în energia fundamentală: bule, fire de toate felurile s-au înglobat unele pe altele sau s-au spart şi s-au împrăştiat, creând astfel în continuare alte forţe de impuls pentru mişcare şi transformare, precum şi transformările propriu-zise; toate astfel de mișcări și transformări se petrec permanent, în spații și timpuri nelimitate.

4. Structurile care ajung să fie stabile, monadele, se dezvoltă în continuare, oferind posibilităţi de dezvăluire a unui şir practic infinit de forme de potenţial şi posibilităţi de manifestare, de diversificare a formelor lor de potenţial, odată cu creşterea lor interioară și a dezvoltării puterii lor de conştientizare a lumii înconjurătoare. 

02. CARACTERISTICI ESENȚIALE ALE ENERGIEI FUNDAMENTALE

1. Energia fundamentală eternă şi infinită există:

– în stare liberă (nestructurată);

– în stare structurată: forme simple şi structuri autoformate în însăşi energia fundamentală aflată în stare liberă: formaţiuni simple şi complexe formate prin înglobare, atragere, fragmentare, etc.;

– într-o formă de stare liberă care pătrunde orice structură din energia fundamentală însăşi.

2. Caracteristicile esenţiale ale energiei fundamentale:

a. Potenţialul de modificare şi de manifestare:

– potenţial activ;

– potenţial latent: necunoscut încă, nemanifest sau cunoscut ca potenţial de către monadele cu gradul cel mai înalt de conştientizare, dar lăsat în aşteptare pentru apariţia sau/şi dezvoltarea unor posibilităţi sau necesităţi ce pot fi folosite în mod superior. 

b. Posibilităţi de apariţie şi de manifestare a potenţialului latent: latent în mod natural sau lăsat momentan pentru dezvoltarea unor ramuri noi, intuite de monadele foarte evoluate. Toate formele de potenţial şi posibilităţile de punere în valoare a potenţialului nu pot coexista în acelaşi timp, în sau înafara unor structuri complexe, întrucât nici o evoluţie, oricât de avansată ar fi, nu a ajuns la capătul descoperirilor tuturor formelor de potenţial al energiei fundamentale; ele sunt cuprinse în esența energiei fundamentale, chiar dacă ele nu au fost descoperite încă.

03. PARTICULARITĂŢI DE EVIDENŢIERE A EXISTENȚEI ENERGIEI: GENERALITĂȚI

1. Se urmăresc astfel de particularități în cele două stări ale energiei fundamentale pe care le putem conștientiza acum:

– în stare liberă;

– în structuri aflate în largul stării sale libere.

Oricâte feluri de stări ar exista, mai mult sau mai puțin conștientizate de noi, particularitățile de evidențiere a energiei fundamentale nu pot avea răspândiri înafara ei însăși ca stare liberă, ea fiind infinită și eternă. Ele însă apar când comparăm structurile sale între ele, și pe ele cu starea liberă din care s-au format. 

2. Nicio particularitate a vreunei structuri, formațiuni, simplă sau complex structurată în interior, nu se poate evidenția mai puțin decât aceeași particularitate a energiei fundamentale din care s-a format. 

3. Particularitățile de evidențiere a energiei fundamentale sunt:

luminiscența fundamentală;

– sunetul fundamental;

– vibrația fundamentală.

De-a lungul evoluțiilor noastre învățăm ce înseamnă și ce sunt aceste particularități fundamentale, cunoscându-le mai întâi pe cele emise de structurile materiale, apoi treptat învățăm să le percepem și pe cele ale energiei fundamentale, să le deosebim între ele și să le folosim pe măsura avansării în evoluții. 

04. DESPRE LUMINISCENŢA FUNDAMENTALĂ (simplist spus: aură): GENERALITĂȚI

1. Omul percepe lumea înconjurătoare în funcție de imaginea formată prin:

– reflectarea luminii provenită de la surse exterioare;

– prin luminiscența naturală, fundamentală, a structurilor materiale, în esența lor fiind create din energie fundamentală aflată în diverse compactizări, forme și asamblări complexe.

2. Luminiscența nu este numai ceea ce numim ”aură”, la exteriorul structurilor lumii: ea este interioară structurilor în sine (în interiorul corpurilor, de exemplu) și irumpe în exterior luminând marginile și câmpurile din jurul structurilor (corpuri, creații materiale). 

3. Sunt diferențe de percepție a luminiscenței fundamentale între viețuitoarele de pe aceeași planetă (cu corpuri de manifestare fizice, astrale, eterice sau spirituale pe Pământ), între viețuitoarele din zone și subzone diferite ale universului, în funcție de treptele lor de evoluție, corporalitatea de întrupare, experiența lor de trăire și de accentele pe care le cer diferite sarcini proprii de destin.

4. La începuturi, când nu existau structuri autoformate în energia fundamentală, spectrul de lumini fundamentale era foarte redus: de la un spațiu foarte întins la altul, modificându-se și echilibrându-se mereu între ele; prin autoformarea bulelor și fragmentarea lor până la formarea monadelor, spectrul total s-a îmbogățit prin nuanțe și intensități, și se îmbogățește permanent pe măsura trecerii timpului.

5. Perceperea luminiscenței fundamentale are loc în funcție de puterea de pătrundere a observatorului, în funcție de corporalitatea sa, de sarcinile de destin; se formează și se consolidează odată cu avansarea în evoluții.

6. Luminiscența corpurilor umane este în total albă cu diferite nuanțe și intensități, formată din:

– luminiscența radiației energetice spirituale care formează corpurile și le întreține vitalitatea de-a lungul vieții;

– luminiscența corpurilor materiale cu diverse structuri interioare cu caracteristici diferite, fiind influențate de circulația fluxurilor energo-materiale circulante prin, și între corpuri; 

– luminiscența câmpurilor protectoare și hrănitoare care înconjură fiecare corp în parte, cu densități diferite, cu modificări permanente datorită faptului că plexurile corpurilor trag fluxuri energo-materiale din ele, dar în același timp se completează prin atragerea de noi fluxuri prin magnetismul natural al corpurilor. 

05.a. FOLOSIREA LUMINISCENȚEI ÎN ETAPA MENTALĂ – ASTRALĂ A OMENIRII (ÎNAINTE DE ULTIMA GLACIAȚIUNE)

1. Nu este corect să credem că percepțiile mentale ale realității înconjurătoare (clarsimțuri: clarvăz, clarauz – cum le numim azi sau pe scurt percepții multisenzoriale) sunt o dezvoltare contemporană, apărute acum pentru prima dată în istoria omenirii: ele sunt capacități de percepție a spiritelor umane, dezvoltate prin evoluții cu mult înainte de venirea lor pe Pământ.

2. Folosirea percepției luminiscenței (la fel a celorlalte feluri de percepții) a fost deosebit de amplu și divers folosită în etapa planetară cu vibrație planetară foarte înaltă, cu activități majoritar mentale și astrale ale omenirii, realizate cu o corporalitate complex dezvoltată:

– în activități mentale: cercetarea mediului de trai și a cosmosului apropiat, în comunicare interumană mentală, în deplasare cu orientare astral-mentală și în creație mentală prin procedeele: materializare, remodelare și dematerializare;

– în activități astrale, desfășurate total conștient: cercetarea spațiului galactic, a structurilor fluidice planetare, cosmice și ale biosistemului planetar;

05.b. FOLOSIREA LUMINISCENȚEI ÎN ETAPA FIZICĂ A OMENIRII (în perioada pe care o trăim acum)

1. Folosirea percepției luminiscenței în etapa planetară cu vibrație foarte joasă, cu activități majoritar fizice și cunoaștere intuitivă:

– în prima parte, până la începerea migrațiilor, societatea umană condusă de Moșii înțelepți și iubitori s-a derulat cu accent pe încurajarea folosirii capacităților totale de percepție multisenzorială (cu senzorii corpurilor fizic, astral și mental), la fel ca și în etapa anterioară;

– în partea a doua, al cărei final îl trăim noi acum, societatea condusă de cele mai agresive spirite umane a interzis folosirea percepțiilor multisenzoriale, descurajând în primul rând folosirea perceperii luminiscenței și sunetului fundamental, precum și comunicarea astral-mentală;

– odată cu creșterea vibrației planetare și revenirea la corporalitatea dezvoltată total, trăim un proces natural de revenire la percepțiile multisenzoriale, în special percepția luminiscenței – cea mai cunoscută azi dintre clar-simțurile noastre.

2. Folosirea tuturor formelor de percepții multisenzoriale în ultima etapă planetară cu vibrație foarte înaltă și activitate predominant mentală și astrală a spiritelor umane va conduce la revenirea rapidă a tuturor posibilităților și abilităților umane: de la percepțiile totale, profunde, ale realității înconjurătoare, planetare și cosmice, la cele mai elevate manifestări ale spiritelor umane.

06. DESPRE SUNETUL FUNDAMENTAL

1. În perioadele planetare cu vibraţii înalte putem detecta, înţelege şi folosi sunetul fundamental al energiei fundamentale în stare liberă şi în stare structurată (structuri simple autoformate din ea însăși, corpuri de întrupare, creaţii ale întrupaţilor, macrostructuri cosmice de tipul stelelor, planetelor şi galaxiilor.

2. În perioadele planetare cu vibraţie foarte joasă nu putem detecta cu puterile noastre decât foarte rar acest sunet specific (la fel ca şi vibraţia fundamentală), chiar dacă sunt perioade scurte, trecătoare, în care nu percepem decât uneori luminiscenţa fundamentală (ceea ce numim aură).

3. Cunoaştem ideea de sunet fundamental, chiar dacă nu ştim care este rădăcina acestei cunoașteri: din diferite creaţii fizice, lăsate moştenire în calitate de creaţie materială, de către întrupaţii din vechime, cu 8-10.000 de ani în urmă, adică din perioada în care omul avea şi percepţii cu corpurile astral, mental şi cauzal, şi percepţii extinse cu corpul fizic, dar știa că va veni o perioadă relativ scurtă de timp când omenirea nu va mai putea folosi decât percepţiile cu corpul fizic în deplină conştienţă, în viaţa curentă: atunci s-au creat instrumente muzicale care imită sunetele fundamentale ale cosmosului, planetei şi tuturor vieţuitoarelor planetei, care se împletesc în simfonii pe care omul şi-a dorit să nu le uite. Ceea ce ne-a rămas este uneori percepţia sunetelor fundamentale într-un fond comun, care persistă în conştienţa oamenilor, în condiţii de linişte atmosferică şi de liniştire a sufletului uman (acel vuiet cunoscut în popor drept „urletul” liniştii).

4. Spiritele învaţă treptat, de-a lungul evoluţiilor, cum să deosebească sunetul fundamental al energiei în stare liberă – de sunetul fundamental al diferitelor structuri de întrupare (sisteme corporale) și structuri materiale create tot din energie fundamentală (filamente energetice energo-materiale). 

5. Creşterea vibraţiei planetare va determina revenirea la percepţiile multisenzoriale – adică percepții cu corpurile astral, mental şi cauzal şi, astfel, şi la perceperea sunetului fundamental, alături de luminiscenţă şi vibraţie fundamentală. 

07.a. PERCEPŢIA SUNETELOR FUNDAMENTALE

1. Sunetul fundamental perceput, la fel ca şi luminiscenţa şi vibraţiile fundamentale, este format din:

– sunetul fundamental al locului: compus din sunetul specific universului local (Universul Fizic, în cazul nostru, cu vibrația cea mai joasă dintr-un număr de trei universuri materiale), al zonei și al subzonei locale (Zona I, care are vibrația cea mai joasă din trei zone mari ale universului, cu o subzonă aflată aprox. la mijlocul zonei), planetei (Pământ) care primește influențele de la stelele și planetele înconjurătoare;

– sunetul fundamental al corporalității observatorului, aflat sub influența sunetului fundamental al locului de observare, al structurilor existente sau/și create în jurul său și al biosistemului înconjurător.

2. Observatorul poate percepe sunetul fundamental cu ajutorul senzorilor corpurilor din sistemul corporal propriu:

– cu senzorii corpului fizic: percepţii fizice în câmpul fizic;

– (corpul dublu eteric nu are senzori de percepţie, dar vitalizând corpul fizic, contribuie susţinut la dezvoltarea funcţiunilor senzorilor corpului fizic);

– cu senzorii corpului astral: percepţii în câmpurile astral, eteric şi fizic – deci din câmpul corpului şi câmpurile cu vibraţie mai joasă; 

– cu senzorii corpului mental: percepţii în câmpul mental şi câmpurile cu vibraţie mai joasă (astral, eteric şi fizic);

– cu senzorii corpului cauzal: percepţii în câmpul cauzal şi câmpurile cu vibraţie mai joasă din sistemul corporal propriu;

– corpurile spirituale au senzori la toate nivelele straturilor lor, dar diferenţa de vibraţie foarte mare dintre ele şi corpul fizic ne împiedică să le folosim în întrupări cu corpul fizic; totuși ele contribuie, printre altele, la formarea și susținerea senzorilor tuturor corpurilor, chiar dacă noi nu le cunoaștem activitățile, nu le putem folosi încă conștient, indiferent de vibrația în care trăim. 

3. La începutul evoluţiilor tuturor spiritelor, percepţiile prin toate corpurile sunt reale, chiar dacă nu sunt conștientizate, dar ele sunt într-un bloc comun de percepţie a luminiscenţei, un bloc comun pentru percepția sunetelor şi un bloc comun pentru percepția vibraţiilor. 

Pe măsura înaintării în evoluţii, fiecare spirit, graţie existenţei și dezvoltării senzorilor corpurilor lor, după cum se dezvoltă radiația proprie, începe să diferenţieze fiecare nivel de percepţii în parte, mai puternice când condiţiile de trai sunt optime.

4. În străvechimi oamenii au folosit sunetele fundamentale în orice trăire curentă mentală şi astrală:

– pentru deplasare pe verticală şi pe orizontală (şi orice direcţie pe 360 grd în spaţiile solide, lichide şi atmosferice);

– pentru protejarea mediului înconjurător;

– pentru creaţie materială mentală cu etapele proprii: materializare, remodelare şi dematerializare; prin analiza rapidă a sunetelor emise de structurile create, se cunoaşteau diverse calități ale obiectivelor. 

5. Diminuarea, și apoi dispariția din conștiența umană a sunetului fundamental ține o perioadă relativ scurtă, după care creșterea vibrației planetare determină revenirea corporalității noastre la structura și funcționalitatea străveche, cu revenirea la percepțiile subtile, așa cum este și aceea a sunetului fundamental.

07.b. CÂTEVA IDEI DESPRE FORMAREA LIMBAJULUI

Formarea limbajului a fost o etapă ce s-a sprijinit pe cunoașteri ale spiritelor umane dinainte de venirea lor pe Pământ, orientate și adaptate în funcție de structurile planetare și stelare concrete locale, precum și a corporalității umane, având la bază sunetele fundamentale ale planetei, biosistemului și mișcărilor umane fizice în spațiile planetare.

08. DESPRE VIBRAŢIA FUNDAMENTALĂ

1. Aşadar, vibraţia fundamentală este o emisie provenită din tensiunile interne care se nasc din compactizările energiei fundamentale: și în stare liberă, și în stare structurată.

2. Vibrația fundamentală nu este ceea ce numim azi în mod curent vibraţie cu referire la materia fizică: ca mişcare oscilatorie periodică a unui corp sau a unor particule dintr-un mediu, efectuată în jurul unei poziţii de echilibru cu diverse frecvenţe.

Dar cunoașterea vibrației în materia fizică și multiplele ei aplicații ne va ajuta foarte mult la revenirea recunoașterii vibrației fundamentale și folosirii ei în moduri pe care le-am cunoscut și aplicat în epoca mentală, înainte de ultima glaciațiune.

De aceea spunem că vibrația fundamentală este o particularitate a energiei fundamentală în totalitatea ei, la fel ca și luminiscența fundamentală și sunetul fundamental.

09. PRECIZĂRI LA STUDIILE PRIVIND ENERGIA FUNDAMENTALĂ

1. Energia fundamentală nu ocupă un spațiu pre-existent, care să fi fost inițial gol – limitat ori nelimitat – și să fi fost umplut cu ”ceva” pe care îl numim ”energie fundamentală”: energia fundamentală este însuși spațiul concret, existent, în care toate se petrec.

2. Caracteristicile și particularitățile energiei fundamentale, potențialul de a se modifica după posibilitățile care apar ne determină să înțelegem că nu este un spațiu efectiv gol, ne determină să folosim potențialul său și asupra noastră, și asupra exteriorului nostru personal căruia îi aparținem, care ne hrănește, ne crește.

Scrie un comentariu