01. RĂDĂCINI ȘI DIRECȚII ÎN EVOLUȚIILE PRIMARE
1. Evoluțiile primare își trag originea din toate felurile de trăiri pe care le au monadele în perioadele anterioare ale desfășurării vieții lor înafara Centrelor de evoluție.
2. Coordonatorii de evoluții, monadele cele mai dezvoltate din Centrul de evoluție, crează condiții, organizează creșterile și învățăturile monadelor, îndrumă evoluțiile pe baza rădăcinilor fenomenologiei de formare a monadelor înafara Centrelor de evoluție.
3. Monadele stau în filamente exact cum la începuturile existenței lor înafara Centrelor de evoluție trăiau fără manifestări în șuvoaiele de energie fundamentală aflate în permanentă mișcare.
4. În jurul, și în interiorul monadelor, datorită puterii de atracție a celulelor lor interioare, se formează în mod natural pături de energie compactizată în jurul fiecărei celule energetice fundamentale și în jurul întregului grup de celule care formează monada; în același fel se creează păturile de energie fundamentală puternic compactizată, proporțional compactizată cu mărimea oricărei forme de grupare a monadelor.
5. În Universul Spiritual Primar se creează, pe baza aceluiași principiu, spații protectoare de tip celular, asemănătoare filamentelor în care au crescut anterior monadele.
6. Se creează spații speciale pentru manifestările monadelor – universurile materiale: Universul Material Astral, Universul Material Cauzal și Universul Material Fizic.
7. Din Universul Spiritual Primar spre universurile materiale se creează structuri de captare, modelare și direcționare a radiației monadelor, care atrag în puterea lor formațiuni foarte mici: filamente energo-materiale, tot așa cum în exteriorul Centrului de evoluție erau atrase fluxuri de formațiuni mai mici decât monada radiantă, care apar observatorului mental ca o trenă în urma monadei în forma ei stabilă.
8. La începutul evoluțiilor, monadele folosesc tot ce se crează pentru a fi ajutate să evolueze; pe măsura avansării în evoluții, ele învață să se manifeste fără corporalitatea protectoare, manevrându-și singure razele după modelele creațiilor care le-au ajutat în evoluțiile începătoare.
02. PE SCURT, O PREZENTARE GENERALĂ A EVOLUȚIILOR PRIMARE
1. Evoluțiile spirituale cuprind:
a. Evoluții primare: sunt evoluțiile monadelor grupate sub formă de spirit, întrupate într-un singur sistem corporal sau fiecare monadă cu sistemul său corporal, dar menținându-se formațiunea de spirit;
b. Evoluțiile secundare: sunt evoluțiile monadelor care evoluează individual prin întrupări și fără întrupări – cu, și fără intermedierea vreunui sistem corporal; pe Pământ evoluează exclusiv prin întrupări;
c. Evoluțiile centrale: sunt evoluțiile monadelor care se pot manifesta direct din Universul Central în orice punct al Centrului de evoluție , precum și prin întrupări, la fel ca în evoluțiile lor anterioare; sunt cele mai avansate monade în evoluții – creatori de universuri și coordonatori ai tuturor evoluțiilor care se derulează în Centrul de evoluție.
2. Evoluțiile primare cuprind:
a. evoluții primare începătoare: cu întrupări ale unui spirit întreg (câte 2-10 monade într-un spirit) într-un singur sistem corporal, cu corp unic de manifestare pentru toate la un loc;
b. evoluții primare avansate individuale: cu întrupări în care monadele rămân reunite în spirite, dar se întrupează individual, fiecare cu un sistem corporal propriu;
c. evoluții primare cu întrupări ale popoarelor întregi de spirite într-un singur sistem corporal, fără manifestare fizică sau astrală, individuală sau în comun, ci doar cu activități individuale mentale și astrale sub formă de percepții, informare-analiză și comunicări cu entitățile astrale, eterice și spirituale destinate trăirilor împreună.
3. Pe Pământ evoluează prin întrupări:
– spirite aflate în evoluții primare începătoare – intraplanetare: toate viețuitoarele de la viruși la mamifere (exclusiv);
– spirite aflate în evoluții primare avansate individuale: mamifere necreatoare și oamenii care sunt spirite avansate în curs de universalizare;
– planeta însăși, care este întruparea unui întreg popor de spirite în evoluție primară comună, într-un singur sistem corporal.
03. RĂDĂCINILE EVOLUȚIILOR PRIMARE
1. Manifestările începătoare ale monadelor sunt în același timp și începuturile manifestărilor lor, și rădăcini ale tuturor evoluțiilor viitoare, eterne, ale acestora.
2. În evoluțiilor primare, monadele nu-și schimbă forma de trăire comparativ cu evoluțiile filamentare, fiind protejate în capsule asemănătoare mediului din filamente și hrănindu-se cu energia interioară; dar radiația energetică totală a monadelor + radiația energetică a păturilor energetice care unesc monadele în spirite (și orice grupare de spirite) este canalizată spre spațiile universurilor materiale și este cuplată cu structuri ale unei corporalități de întrupare prin care învață să se manifeste.
3. Întrupările se bazează pe cuplarea simultană a razelor cu aceeași vibrație ale monadelor din același spirit (și apoi a celor din diverse grupări de spirite); la început sunt legate de o mică corporalitate astrală și, pe măsura creșterii monadelor, coordonatorii de evoluții adaugă structuri ce vor forma treptat restul corpurilor: cu vibrație mai joasă – eteric și fizic, cu vibrații mai înalte: mental și cauzal.
4. Creșterea monadelor, determinată de manifestările din ce în ce mai complexe, determină necesitatea unor schimbări dese ale structurilor corporale de către coordonatorii de evoluții:
– la început crește complexitatea structurilor corporale, pe măsura creșterii puterii energetice radiante și a experienței de folosire a acesteia;
– pe măsura creșterii experienței de manifestare, complexitatea corpurilor se diminuează, în timp ce crește abilitatea de utilizare a seturilor și subseturilor de raze în cât mai multe direcții, prin structuri din ce în ce mai restrânse ale corpurilor.
5. Evoluțiile primare se desfășoară progresiv, de la forme simple, comune de manifestare ale monadelor reunite în spirite – la forme individuale de manifestare în aceleași spații unde se desfășoară și marile evoluții comune – planete și stele organizate în galaxii.
6. Pe măsura avansării în evoluții, monadele trăiesc de la inconștiența primelor forme de manifestare – la dezvoltări din ce în ce mai bogate de conștiență și conștiință, pentru a ajunge la universalizări pe toate liniile de conștientizare, pregătitoare pentru formele avansate ale evoluțiilor secundare și centrale, care constituie baza de experiență în eternitatea vieții lor.
04. ASPECTE ALE DEZVOLTĂRII MONADELOR ÎN EVOLUȚII PRIMARE
1. Un alt aspect al evoluțiilor primare: toate viețuitoarele sunt impulsionate să conviețuiască sub diferite forme, astfel încât ajung cu timpul să-și recunoască frații de spirit, de grup spiritual.
2. Învățăturile de manifestări ale monadelor se realizează astfel încât ele să se dezvolte echilibrat, sprijinindu-se unele pe altele:
– unele manifestări se dezvoltă și apoi sunt lăsate în stare latentă sau folosite foarte rar, pentru a nu fi uitate;
– altele se dezvoltă între timp și se întăresc;
– se reintroduc cele care au fost în stare latentă și se împletesc păstrându-se priorități după cum se dezvoltă razele energetice din radiația totală a spiritelor;
– se conștientizează felul în care se dezvoltă cunoașterile, experiența veche și cea nouă, crește încrederea în felul în care se pot ele adapta și manifesta în orice situații.
3. Modul în care spiritele ajung să se orienteze, să-și dezvolte și adapteze cunoașterile la condițiile de mediu ale întrupărilor îl numim inteligență.
4. Evoluțiile conduc treptat la:
– formarea și conștientizarea necesităților existențiale: hrănire, deplasare, comunicare, perpetuarea speciei, cu timpul și de creație materială;
– formarea atitudinii concurențiale, începătoare, ca impulsionare în toate felurile de manifestare: hrănire, deplasare, comunicare, perpetuarea speciei, creație materială;
– formarea treptată a atitudinii conlucrative, care crește și se întărește începând cu realizarea creației materiale conștiente.
05. ALTE CÂTEVA ASPECTE ALE EVOLUȚIILOR PRIMARE
1. Când discutăm despre evoluții spirituale, ne referim la evoluțiile primare, căci numai ele sunt evoluții ale monadelor reunite în spirite; ajutătorii lor secundari și centrali nu fac evoluții în universurile materiale, nici consolidări ale manifestărilor lor.
2. Cu cât evoluțiile sunt mai avansate, cu atât ele pot să fie mai lungi – nu mai dese – datorită creșterii puterii energetice radiante, experienței de folosire a energiei radiante, pe baza cărora sarcinile destinelor lor devin din ce în ce mai complexe.
06. PE SCURT, DESPRE TIPARE ÎN EVOLUȚIILE SPIRITUALE
1. Direcțiile necesare avansărilor în evoluții sunt tipare ale evoluțiilor, care sunt în fond acceleratori și susținători de evoluții.
2. Tiparele evoluțiilor spirituale nu limitează, întrucât ele sunt foarte elastice, adaptabile particularităților de evoluție ale monadelor, pe măsura creșterii celulelor energetice fundamentale și deci radiației lor energetice.