01. RĂDĂCINI ȘI DIRECȚII ÎN EVOLUȚIILE PRIMARE
1. Evoluțiile primare își trag originea din toate felurile de trăiri pe care le au monadele în perioadele anterioare ale desfășurării vieții lor înafara Centrelor de evoluție.
2. Coordonatorii de evoluții, monadele cele mai dezvoltate din Centrul de evoluție, crează condiții, organizează creșterile și învățăturile monadelor, îndrumă evoluțiile pe baza rădăcinilor fenomenologiei de formare a monadelor înafara Centrelor de evoluție.
3. Monadele stau în filamente exact cum la începuturile existenței lor înafara Centrelor de evoluție trăiau fără manifestări în șuvoaiele de energie fundamentală aflate în permanentă mișcare.
4. În jurul, și în interiorul monadelor, datorită puterii de atracție a celulelor lor interioare, se formează în mod natural pături de energie compactizată în jurul fiecărei celule energetice fundamentale și în jurul întregului grup de celule care formează monada; în același fel se creează păturile de energie fundamentală puternic compactizată, proporțional compactizată cu mărimea oricărei forme de grupare a monadelor.
5. În Universul Spiritual Primar se creează, pe baza aceluiași principiu, spații protectoare de tip celular, asemănătoare filamentelor în care au crescut anterior monadele.
6. Se creează spații speciale pentru manifestările monadelor – universurile materiale: Universul Material Astral, Universul Material Cauzal și Universul Material Fizic.
7. Din Universul Spiritual Primar spre universurile materiale se creează structuri de captare, modelare și direcționare a radiației monadelor, care atrag în puterea lor formațiuni foarte mici: filamente energo-materiale, tot așa cum în exteriorul Centrului de evoluție erau atrase fluxuri de formațiuni mai mici decât monada radiantă, care apar observatorului mental ca o trenă în urma monadei în forma ei stabilă.
8. La începutul evoluțiilor, monadele folosesc tot ce se crează pentru a fi ajutate să evolueze; pe măsura avansării în evoluții, ele învață să se manifeste fără corporalitatea protectoare, manevrându-și singure razele după modelele creațiilor care le-au ajutat în evoluțiile începătoare.
02. PE SCURT, O PREZENTARE GENERALĂ A EVOLUȚIILOR PRIMARE
1. Evoluțiile spirituale cuprind:
a. Evoluții primare: sunt evoluțiile monadelor grupate sub formă de spirit, întrupate într-un singur sistem corporal sau fiecare monadă cu sistemul său corporal, dar menținându-se formațiunea de spirit;
b. Evoluțiile secundare: sunt evoluțiile monadelor care evoluează individual prin întrupări și fără întrupări – cu, și fără intermedierea vreunui sistem corporal; pe Pământ evoluează exclusiv prin întrupări;
c. Evoluțiile centrale: sunt evoluțiile monadelor care se pot manifesta direct din Universul Central în orice punct al Centrului de evoluție , precum și prin întrupări, la fel ca în evoluțiile lor anterioare; sunt cele mai avansate monade în evoluții – creatori de universuri și coordonatori ai tuturor evoluțiilor care se derulează în Centrul de evoluție.
2. Evoluțiile primare cuprind:
a. evoluții primare începătoare: cu întrupări ale unui spirit întreg (câte 2-10 monade într-un spirit) într-un singur sistem corporal, cu corp unic de manifestare pentru toate la un loc;
b. evoluții primare avansate individuale: cu întrupări în care monadele rămân reunite în spirite, dar se întrupează individual, fiecare cu un sistem corporal propriu;
c. evoluții primare cu întrupări ale popoarelor întregi de spirite într-un singur sistem corporal, fără manifestare fizică sau astrală, individuală sau în comun, ci doar cu activități individuale mentale și astrale sub formă de percepții, informare-analiză și comunicări cu entitățile astrale, eterice și spirituale destinate trăirilor împreună.
3. Pe Pământ evoluează prin întrupări:
– spirite aflate în evoluții primare începătoare – intraplanetare: toate viețuitoarele de la viruși la mamifere (exclusiv);
– spirite aflate în evoluții primare avansate individuale: mamifere necreatoare și oamenii care sunt spirite avansate în curs de universalizare;
– planeta însăși, care este întruparea unui întreg popor de spirite în evoluție primară comună, într-un singur sistem corporal.
03. RĂDĂCINILE EVOLUȚIILOR PRIMARE
1. Manifestările începătoare ale monadelor sunt în același timp și începuturile manifestărilor lor, și rădăcini ale tuturor evoluțiilor viitoare, eterne, ale acestora.
2. În evoluțiilor primare, monadele nu-și schimbă forma de trăire comparativ cu evoluțiile filamentare, fiind protejate în capsule asemănătoare mediului din filamente și hrănindu-se cu energia interioară; dar radiația energetică totală a monadelor + radiația energetică a păturilor energetice care unesc monadele în spirite (și orice grupare de spirite) este canalizată spre spațiile universurilor materiale și este cuplată cu structuri ale unei corporalități de întrupare prin care învață să se manifeste.
3. Întrupările se bazează pe cuplarea simultană a razelor cu aceeași vibrație ale monadelor din același spirit (și apoi a celor din diverse grupări de spirite); la început sunt legate de o mică corporalitate astrală și, pe măsura creșterii monadelor, coordonatorii de evoluții adaugă structuri ce vor forma treptat restul corpurilor: cu vibrație mai joasă – eteric și fizic, cu vibrații mai înalte: mental și cauzal.
4. Creșterea monadelor, determinată de manifestările din ce în ce mai complexe, determină necesitatea unor schimbări dese ale structurilor corporale de către coordonatorii de evoluții:
– la început crește complexitatea structurilor corporale, pe măsura creșterii puterii energetice radiante și a experienței de folosire a acesteia;
– pe măsura creșterii experienței de manifestare, complexitatea corpurilor se diminuează, în timp ce crește abilitatea de utilizare a seturilor și subseturilor de raze în cât mai multe direcții, prin structuri din ce în ce mai restrânse ale corpurilor.
5. Evoluțiile primare se desfășoară progresiv, de la forme simple, comune de manifestare ale monadelor reunite în spirite – la forme individuale de manifestare în aceleași spații unde se desfășoară și marile evoluții comune – planete și stele organizate în galaxii.
6. Pe măsura avansării în evoluții, monadele trăiesc de la inconștiența primelor forme de manifestare – la dezvoltări din ce în ce mai bogate de conștiență și conștiință, pentru a ajunge la universalizări pe toate liniile de conștientizare, pregătitoare pentru formele avansate ale evoluțiilor secundare și centrale, care constituie baza de experiență în eternitatea vieții lor.
04. ASPECTE ALE DEZVOLTĂRII MONADELOR ÎN EVOLUȚII PRIMARE
1. Un alt aspect al evoluțiilor primare: toate viețuitoarele sunt impulsionate să conviețuiască sub diferite forme, astfel încât ajung cu timpul să-și recunoască frații de spirit, de grup spiritual.
2. Învățăturile de manifestări ale monadelor se realizează astfel încât ele să se dezvolte echilibrat, sprijinindu-se unele pe altele:
– unele manifestări se dezvoltă și apoi sunt lăsate în stare latentă sau folosite foarte rar, pentru a nu fi uitate;
– altele se dezvoltă între timp și se întăresc;
– se reintroduc cele care au fost în stare latentă și se împletesc păstrându-se priorități după cum se dezvoltă razele energetice din radiația totală a spiritelor;
– se conștientizează felul în care se dezvoltă cunoașterile, experiența veche și cea nouă, crește încrederea în felul în care se pot ele adapta și manifesta în orice situații.
3. Modul în care spiritele ajung să se orienteze, să-și dezvolte și adapteze cunoașterile la condițiile de mediu ale întrupărilor îl numim inteligență.
4. Evoluțiile conduc treptat la:
– formarea și conștientizarea necesităților existențiale: hrănire, deplasare, comunicare, perpetuarea speciei, cu timpul și de creație materială;
– formarea atitudinii concurențiale, începătoare, ca impulsionare în toate felurile de manifestare: hrănire, deplasare, comunicare, perpetuarea speciei, creație materială;
– formarea treptată a atitudinii conlucrative, care crește și se întărește începând cu realizarea creației materiale conștiente.
05. ALTE CÂTEVA ASPECTE ALE EVOLUȚIILOR PRIMARE
1. Când discutăm despre evoluții spirituale, ne referim la evoluțiile primare, căci numai ele sunt evoluții ale monadelor reunite în spirite; ajutătorii lor secundari și centrali nu fac evoluții în universurile materiale, nici consolidări ale manifestărilor lor.
2. Cu cât evoluțiile sunt mai avansate, cu atât ele pot să fie mai lungi – nu mai dese – datorită creșterii puterii energetice radiante, experienței de folosire a energiei radiante, pe baza cărora sarcinile destinelor lor devin din ce în ce mai complexe.
06. PE SCURT, DESPRE TIPARE ÎN EVOLUȚIILE SPIRITUALE
1. Direcțiile necesare avansărilor în evoluții sunt tipare ale evoluțiilor, care sunt în fond acceleratori și susținători de evoluții.
2. Tiparele evoluțiilor spirituale nu limitează, întrucât ele sunt foarte elastice, adaptabile particularităților de evoluție ale monadelor, pe măsura creșterii celulelor energetice fundamentale și deci radiației lor energetice.
07. CIRCUITUL EVOLUȚIILOR PRIMARE
1. Multe grupuri de spirite aflate în prezent pe Pământ își împletesc evoluțiile, ajutându-se reciproc în feluri pe care nu le bănuim azi:
a. Evoluții comune: planeta, ca întrupare comună a unui întreg popor de spirite, precum și steaua (Soarele) care guvernează planeta, alături de alte planete aflate în guvernarea ei;
b. Popoarele spirituale aflate în evoluții începătoare, dependente de energia radiantă a spiritelor planetei: pe Pământ sunt toate speciile de viețuitoare de la viruși la mamifere (exclusiv);
c. Grupuri de spirite necreatoare care evoluează independent de planetă: pe Pământ sunt mamiferele necreatoare;
d. Blocuri mari de grupuri de spirite creatoare avansate, aflate în curs de universalizare: pe Pământ sunt oamenii.
2. În corporalitatea speciei umane se întrupează:
a. Spirite în evoluții primare:
– spirite rezidente: care fac evoluție pentru prima dată în evoluții la acest nivel de vibrații al universului, în condițiile planetare pământene;
– spirite aflate în călătorii regresive: venite dintr-o altă zonă a universului, cu vibrații foarte înalte – în această zonă cu vibrații joase în care se află galaxia noastră;
– spirite aflate în evoluții preliminare: sunt spirite înaintașe ale multor popoare de spirite care realizează evoluții pregătitoare pentru o treaptă de evoluție majoritar fizică pentru ele, în viitorul lor;
– spirite aflate în evoluții individuale în pauzele dintre întrupările lor comune: grupuri de spirite în evoluții pregalactice (care vin din evoluțiile comune stele și planete din galaxiile matriceale ale zonei I și II ale universului), grupuri de spirite în evoluții galactice (care vin din evoluțiile galaxiilor cu întrupări simultane din zona a III-a a universului) și grupuri de spirite în evoluții post-galactice;
b. Monade aflate în evoluții secundare;
c. Monade aflate în evoluții centrale.
3. Evoluțiile se împletesc și evoluanții se ajută reciproc, chiar dacă evoluanții sunt conștienți mai mult sau mai puțin, până la momentul în care evoluțiile devin forme conștiente permanente de trăire:
– fiecare treaptă și subtreaptă de evoluție primară pornește de la cea mai joasă vibrație a zonei I a universului, apoi trec în zona a II-a, dar fără a evolua cu toate planetele acestor două zone, ci numai pe anumite planete, care se potrivesc cu înclinațiile lor;
– evoluțiile nu trec apoi în zona a III-a, ci pentru treapta următoare iau de la capăt zona I, mergând mai departe pe baza aceluiași principiu;
– evoluțiile din zona a III-a sunt cele mai elevate evoluții, un corolar al tuturor evoluțiilor cu vibrația cea mai înaltă din toate treptele de evoluție primară.
În acest fel se derulează toate treptele evoluțiilor primare.
08. CONCEPTUL DE MANIFESTARE: DIRECȚII DE MANIFESTARE ALE MONADELOR ÎN EVOLUȚIILE SPIRITUALE
1. La începutul existenței sale, monada nu are nici forțe și nici nu știe să se manifeste, nefiind conștientă de ea însăși; abia după ce începe să conștientizeze mediul său de trai și semenii apropiați, cărora le poate răspunde prin mimetism, prin copiere, putem spune despre începuturile unor manifestări.
2. De-a lungul evoluțiilor începătoare (în filamentele energo-materiale și primele evoluții prin întrupare) spiritele încep să conștientizeze că se pot folosi de cele existente în jurul lor, prin acțiuni: manifestări în diferite variante de mediu și semeni pentru întreținerea și protejarea propriei vieți.
3. În continuarea evoluțiilor lor, spiritele dezvoltă:
– conștiența de sine și de toate cele înconjurătoare, precum și conștiința de a alege între diferite variante de manifestare;
– conștientizează existența unor ajutători în apropierea lor, care le îndrumă spre diferite direcții de dezvoltare, de îmbogățire a manifestărilor lor;
– conștientizarea existenței propriului potențial energetic și a posibilităților de a-și dezvolta acest potențial care trece de la stadiul pasiv (care așteaptă să se dezvolte) în stadiul activ, urmărind ele însele în continuare posibilitățile proprii de dezvoltare și progres pentru experiența sa.
4. Manifestările conștientizate de orice monadă astfel pot fi:
– manifestare exterioară: prin acțiuni asupra mediului biologic înconjurător;
– manifestare interioară: prin conștientizarea propriilor trăiri, gândiri cu privire la diferențele între manifestările vechi din experiența anterioară veche și cele mai noi, cele învățate cel mai recent;
– diferența între manifestare – non-manifestare, precum și diferența între lipsa de manifestare a începuturilor existenței sale și non-manifestare, în cele mai avansate evoluții ale sale: determinate de intenția de a lăsa spiritele ajutate să se manifeste singure și determinate de necesitatea de a efectua studii fără eliberarea de radiație, în relații cu alte Centre de evoluție sau pentru cercetări ale celor ce se petrec în energia fundamentală liberă.
09. DISCUȚII LEGATE DE MANIFESTĂRI PRIN ÎNTRUPARE
1. Este necesară o perioadă foarte lungă de timp pentru formarea primelor percepții și manifestări ale monadelor grupate în spirite și întrupate în spațiile universului.
2. Primele percepții sunt cele ale întrupaților din jur, urmare a percepțiilor memorate (chiar dacă nu sunt concret conștientizate) din mediul energetic fundamental în care s-au autoformat, precum și în evoluțiile filamentare; se formează simțiri ale mediului, prin percepția schimbărilor din spațiul înconjurător, iar primele percepții asemănătoare simțirilor cunoscute de noi sunt cele ale vibrațiilor (asemănătoare simțului tactil), asemănătoare auzului și văzului – mult mai târziu.
3. Toate învățăturile de manifestare ale monadelor aflate în evoluții începătoare se realizează prin exemplul personal al monadelor centrale, întrupate în corporalitatea celor ajutați, în imediata lor apropiere.
10. DE LA CONCEPTUL DE MANIFESTARE LA FORMELE LUI SPECIALE ÎN DIVERSE FAZE DE EVOLUȚIE
Manifestările spiritelor umane pot fi de mai multe feluri:
a. Manifestări exterioare: prin acțiuni – directe sau prin intermediul corporalității de întrupare – în mediile universice;
b. Manifestări interioare: prin percepții și acțiuni în sinea proprie, care conduc la înțelegeri, gândiri și sentimente;
c. Non-manifestarea sau lipsa de manifestare, care nu trebuie să se confunde cu non-acțiunea; poate fi vorba despre:
– non-manifestarea începuturilor existenței monadelor, din necunoaștere și lipsă de experiență;
– non-manifestarea monadelor centrale, cele mai evoluate monade, care nu se manifestă în anumite situații față de cei pentru care au sarcini să le ofere ajutor, pentru a nu-i influența, precum și non-manifestarea, în perioada în care desfășoară cercetări ale energiei fundamentale dinafara Centrului de evoluție, sau în traversările energiei fundamentale pentru conlucrări între monadele cele mai evoluate ale Centrelor de evoluție.
11. MANIFESTĂRILE PE CARE AZI LE CONSIDERĂM NEGATIVE
1. Negativitățile nu trebuie să fie urâte, sunt parte a potențialului general al spiritelor și astfel parte integrantă a potențialului universal al energiei fundamentale.
2. Negativitățile:
– se dezvoltă ca potențial activ de apărare, după conștientizarea distrugerii corpurilor de întrupare proprii, pentru prevenirea ei prin orice mijloace la început, apoi selectarea celor care nu folosesc la rândul lor distrugeri;
– se continuă prin evitarea unor asemenea manifestări prin conlucrare pentru conservarea vieții și creației spiritelor, prin corecții ale comportamentelor negative;
– evoluțiile avansate nu mai consideră nimic negativ, ci îndrumă către folosirea celor considerate negative numai în calitate de ajutător pentru spiritele în evoluții începătoare, și în evoluțiile avansate, înlocuirea celor vechi, începătoare cu cele mai noi învățături din evoluțiile progresive.
3. Evoluțiile consideră astfel importante toate felurile de potențial ale energiei fundamentale, dar depinde de spirite felul în care le folosesc și când folosesc tot ceea ce cunosc în evoluțiile lor: în calitate de evoluant avansat sau în calitate de ajutător pentru evoluanții începători.
12. FORMAREA SPIRITELOR; ORGANIZĂRI FUNDAMENTALE ALE SPIRITELOR
1. Scopul universal al evoluțiilor este dezvoltarea eternă, infinită și complexă a tuturor monadelor; evoluțiile spirituale formează a doua parte a evoluțiilor tuturor monadelor, după evoluțiile filamentare.
2. La începutul evoluțiilor prin întrupare, coordonatorii de evoluții reunesc mai multe monade într-o formațiune numită spirit, care se întrupează în acest fel, ca spirit întreg, până când puterea energetică le crește și se pot întrupa și manifesta individual prin propriul sistem corporal, fiecare monadă în parte, păstrându-se însă formațiunea de spirit în continuare.
3. Fiecare spirit este format din monadele care au făcut parte dintr-un filament-energie din evoluțiile filamentare; pe parcursul evoluțiilor, restul grupurilor de monade din ceea ce a fost un filament-materie se vor constitui în frați de spirit, urmând să se atașeze în evoluțiile lor alți frați din foste filamente asemănătoare.
4. Întrupările se efectuează prin legarea radiației spiritului de un sistem corporal – simplu la început, din ce în ce mai complex pe măsură avansării în evoluții, operațiune realizată de coordonatorii de evoluții.
1. În interiorul spiritului, monadele sunt numite, și organizate în funcție de înclinațiile lor native:
– monadă feminină: stare comparativă între monade, caracterizată prin avânt, îndrăzneală, curiozitate;
– monadă masculină: stare comparativă între monade, caracterizată prin putere și rezistență mare; evoluează în tandem, completându-se reciproc, monada feminină + monada masculină;
– monadă neutră: stare comparativă între monade, caracterizată prin putere energetică mai mică decât monadele feminine și masculine, cu o dorință puternică de independență, de libertate; evoluează pe lângă un cuplu monadă feminină + monadă masculină.
2. Coordonatorii de evoluții stabilesc numărul de monade din fiecare spirit și poziția fiecărei monade față de frații de spirit, în funcție de care se stabilesc liniile de evoluție: de trăire și de formare a simțirilor de ajutor oferit reciproc.
14. GRUPĂRI ÎNCEPĂTOARE ALE MONADELOR ÎN EVOLUȚIILE SPIRITUALE
1. În continuarea evoluțiilor filamentare, coordonatorii de evoluții reunesc monadele care au început evoluțiile în interiorul unui filamente-energie, într-o grupare numită spirit, pregătind astfel monadele pentru evoluții mai avansate – de manifestare prin întrupare. Puterea energetică reunită a monadelor dintr-un spirit – între 2 și 10 monade – poate susține mai departe mult mai ușor evoluțiile următoare, protejate prin întrupare.
2. Evoluția prin întrupare a spiritelor se derulează în spații diferite între ele: diferite prin vibrația fundamentală, luminiscența și sunetul fundamental, ca și prin mărimea lor și modul în care se raportează unele la altele:
– un spațiu: pe care îl numim univers spiritual, în care monadele stau la punct fix, fără să se manifeste; în acest spațiu, ele sunt grupate în spirite și diferite formațiuni de spirite, protejate prin cămăși (pături) energetice de tip celular, special create pentru fiecare spirit și fiecare grupare de spirite;
– mai multe spații: pe care le numim universuri materiale – către care radiațiile energetice ale monadelor sunt canalizate prin alte structuri speciale; ele sunt universuri pline cu filamente-energii și filamente-materii; radiația canalizată în aceste universuri materiale atrage volume (fluxuri) uriașe de filamente energetice, le compactizează prin puterea lor proprie radiantă, formând corpuri prin care spiritele se pot manifesta.
3. Pentru continuarea evoluțiilor, spiritele sunt reunite în:
– grup mic, simplu, de spirite care au realizat evoluții filamentare asemănătoare în interiorul unui filament-energie;
– grup amplu de spirite pe care îl numim popor de spirite.
Toate spiritele sunt astfel grupate și vor rămâne în aceste formațiuni pe tot parcursul evoluțiilor primare.
15. CELE MAI MARI GRUPĂRI DE SPIRITE ÎN EVOLUȚIILE PRIMARE
1. Evoluțiile primare avansate continuă prin întrupările unor grupări mari de spirite pe care le numim popoare de spirite (sau popoare spirituale); prin puterea lor energetică radiantă ele formează întrupări uriașe pe care le numim : planetă, stea, un anumit tip de galaxie.
2. Coordonatorii de evoluții modelează permanent cămășile energetice interioare și exterioare ale spiritelor și grupurilor de spirite, în funcție de creșterea monadelor și desfășurarea sarcinilor lor din evoluții.
3. Pe parcursul evoluțiilor, coordonatorii atașează anumitor spirite alte spirite aflate în evoluții asemănătoare, în funcție de nevoile reciproce, pentru continuarea evoluțiilor lor, atunci când creșterile monadelor au tendințe de a modifica o parte a manifestărilor lor: sunt frățiile de spirit, care ajută extrem de mult evoluțiile tuturor.
4. Indiferent de schimbările aduse de frățiile de spirit, care se modifică permanent până la sfârșitul evoluțiilor primare, spiritul de bază format din monade nu se va modifica niciodată.
16. ÎNVĂȚĂTURILE EVOLUȚIILOR SPIRITUALE, BAZA DE TRĂIRE ETERNĂ A MONADELOR
Importanța corporalității:
a. Toate evoluțiile spirituale se bazează pe corporalitate, pe structurile ei prin care se canalizează radiația spiritului și, cu ajutorul lor, spiritele învață să se miște, să se manifeste;
b. Corporalitatea fiecărei specii este o creație de tip transcendental, din punct de vedere:
– inițial: al creării corporalității speciilor biosistemului planetar de către coordonatorii de evoluții;
– permanent: prin perpetuarea speciei și ajutor din partea fiecărei generații de părinți pentru integrarea urmașilor lor în viața planetară, prin experiența pe care le-o transmit – din generație în generație;
c. Prin corporalitate se formează abilitatea spiritelor de a-și folosi radiația proprie pe seturi și subseturi de raze din ce în ce mai subțiri, până când în evoluțiile centrale se ajunge la folosirea fiecărei raze din întreaga radiație.
1. Monada nu poate acționa ea însăși asupra propriului său interior pentru a-și crea și dezvolta potențial energetic; dar așa cum mediul de întrupare o influențează prin vibrații, la fel și ea se auto-influențează prin propriile atitudini, manifestări (prin gând, vorbă, faptă): în acest fel se creează memorii și astfel se păstrează întreaga ei experiență.
2. Monada, în ansamblul ei, nu este nici pozitivă, nici negativă: ea poate fi doar mai mult sau mai puțin dezvoltată comparativ cu alte monade.
3. Creșterea monadei se desfășoară în funcție de volumul, complexitatea și profunzimea, treptat crescute: ale acțiunilor sale, ale eforturilor pe care le face pentru realizarea lor, îmbogățirea și consolidarea lor.
4. Pe măsura înaintării în evoluții, monadele încep să se conștientizeze pe ele înseși, cum sunt formate și cum se formează corporalitatea lor de întrupare: pe baza tiparelor de curgere a energiilor respirate, care stau la baza formării corpurilor în universurile materiale, unde se desfășoară învățăturile și consolidările lor.
18. DESPRE RĂDĂCINILE CONȘTIINȚEI
1. Pe măsura înaintării în evoluții a monadelor se formează o conștiență de sine, a cărei dezvoltare determină formarea unei conștiințe pentru alegerile de tot felul: conștiința oglindește alegerile pe care le face fiecare monadă, în virtutea experienței generale și încredințărilor dobândite prin evoluțiile sale.
2. Conștiința începe să se formeze prin înțelegerea propriilor trăiri, în condițiile creșterii experienței de viață, întrupare după întrupare, cu încărcarea memoriilor cu propriile simțiri și simțirile altor semeni.
3. Conștiința se dezvoltă rapid din momentul începerii evoluțiilor creatoare conștiente, trecând relativ repede prin fazele:
– creatoare conștiente începătoare;
– creatoare conștiente avansate, prin discernerea între manifestările creatoare/distructive, păstrătoare de viață/omor, ucidere, războiul care le cuprinde pe toate;
– creatoare conștiente avansate, aflate în curs de universalizare; evoluția conștienței și conștiinței avansează rapid de-a lungul tuturor evoluțiilor primare, secundare și centrale.
Toate merg împreună, fără a mai fi vreodată despărțite.
19. O COMUNICARE ASTRALĂ PRIVIND RELAȚIA DINTRE CONȘTIENȚĂ ȘI CONȘTIINȚĂ
1. Conștiința este superlativul conștienței, având la bază experiența conștientizată și consolidată a monadei aflată în evoluții.
2. Conștiința este o treaptă superioară a conștienței, care însă lasă loc dezvoltării permanente a conștienței, conștiința însăși urmând același drum și devenind astfel temelia tuturor avansărilor monadei.
20. DESPRE MONADELE SPIRITUALE ȘI CREȘTERILE LOR; DIRECȚIILE DE MANIFESTARE ALE MONADELOR
1. Primele etape de trăire ale monadelor, înafara vreunui Centru de evoluție, le numim creșteri, întrucât monadele nu pot primi învățături, deci nu sunt evoluții propriu-zis; doar primele faze de trăire în Centrul de evoluție le putem numi evoluții, cu învățături, consolidări și îmbogățiri de experiență.
2. Când puterea energetică radiantă a monadelor crește suficient de mult, încep evoluțiile spirituale, în care monadele sunt grupate în spirite (și diverse grupări de spirite), urmând evoluții protejate prin întrupare, pe care le numim evoluții primare.
3. Pe măsura creșterii puterii energetice radiante și experienței de folosire a acesteia, evoluțiile monadelor avansate: secundare și centrale, se derulează prin două feluri de avansări:
– în spații protejate: universurile spirituale, monadele care au învățat să protejeze viața și să-și manevreze razele pot evolua fără protecția întrupărilor;
– în universurile materiale ele se manifestă în continuare prin corporalitate, ca ajutători în mijlocul celor care se află în evoluții începătoare, pentru a le oferi exemplu personal de manifestare.
4. Evoluțiile nu au sfârșit, la fel cum și viața monadelor nu are sfârșit.
21. STUDIU: REVENIREA ORGOLIULUI
1. La începutul evoluțiilor primare, orgoliul ca manifestare naturală care apare în manifestările spiritelor, este o atitudine, un simțământ format și încurajat de coordonatoriile evoluțiilor în perioada trecerii de la animalitate la creativitate conștientizată, pentru întărirea încrederii de sine.
2. Evoluțiile ulterioare estompează însă partea distructivă care-i urmează dezvoltării, păstrând partea de mulțumire, de bucurie a realizărilor personale, dar el revine în evoluțiile avansate (primare, secundare și centrale) la nivele foarte joase de vibrație, când trăiesc ca ajutători întrupați, fiind însă din ce în ce mai bine controlat de monadele care prind experiență de corectare din ce în ce mai bogată și profundă.
1. Evoluțiile primare se derulează organizate în perioade mai lungi sau mai scurte de timp, numite trepte de evoluție, care cuprind la rândul lor mai multe faze (subtrepte) de evoluție: hotărâte, organizate, îndrumate și coordonate de monadele centrale – creatoare de macro- și de micro-structuri universice. Formele principale de ajutor se realizează organizat sub formă de:
– învățături generale și speciale pentru toate fazele de evoluție;
– pregătiri pentru fiecare fază de evoluție din fiecare treaptă, având la bază învățăturile primite anterior.
2. Evoluțiile primare merg împletind trăirile monadelor în cele trei universuri materiale:
– în Universul Astral se derulează învățături pentru manifestări specifice puterii energetice radiante ale monadelor, precum și primele consolidări ale învățăturilor primite;
– în Universul Cauzal se derulează consolidări în vibrații foarte înalte ale manifestărilor învățate, precum și unele aspecte ale trăirilor lor viitoare;
– în Universul Fizic se derulează consolidări ale manifestărilor în vibrații foarte joase.
3. Toate învățăturile și consolidările lor se derulează ținând cont de fazele de trăire ale spiritelor; în Universul Fizic, pe Pământ spre exemplu, pentru spiritele umane, fiecare întrupare cuprinde fazele următoare:
– la începutul întrupării are loc o întrupare parțială a spiritelor în corpurile spirituale, folosind razele cu cele mai înalte vibrații care pot fi folosite în Universul Fizic;
– după procesul de procreere a corporalității planetare a urmașului de către cuplul parental, are loc întruparea totală reunindu-se pe parcursul ei corporalitatea spirituală cu corporalitatea planetară moștenită de la părinți;
– în timpul somnului fizic se desprinde parțial corpul astral de restul sistemului corporal, folosind zborul astral pentru ca spiritele să nu se dezobișnuiască de el, în același timp odihnindu-se de greutățile suportării vibrațiilor joase ale corpului fizic;
– după decesul fizic, se desfășoară manifestări cu corpul astral, ajutat de corporalitatea cu vibrație mai înaltă decât cea a corpului astral: corpul mental, corpul cauzal și corpurile spirituale. În această perioadă au loc primele pregătiri pentru derularea întrupărilor următoare din ciclul de întrupări în desfășurare.
23. RĂSPUNS LA ÎNTREBĂRI: DETALII PRIVIND ORGANIZAREA ÎNVĂȚĂTURILOR
1. Fazele evoluțiilor cuprind trepte de evoluție, cu subtreptele lor, care se derulează prin întrupări în universurile materiale pentru evoluanții primari, prin intermediul corporalităților de întrupare.
2. Pentru evoluțiile primare, învățăturile se desfășoară în Universul Astral și sunt consolidate în Universul Cauzal (în vibrații foarte înalte) și în Universul Fizic (în vibrații foarte joase).
3. În Universul Astral și Universul Cauzal, fiecărei faze întregi de evoluție îi corespunde o singură întrupare cu o singură corporalitate. În Universul Fizic, datorită vibrației foarte joase, o asemenea întrupare este fragmentată în mai multe întrupări, cu corporalități diferite, organizate în cicluri de întrupări care au sarcini prioritare în fiecare întrupare.
24. PREGĂTIRI PENTRU ÎNTRUPĂRI
1. Înaintea fiecărei trepte, subtrepte de evoluție și, în Universul Fizic, înaintea fiecărui ciclu de întrupări și fiecărei întrupări în parte, se desfășoară pregătiri specifice perioadei care se va derula în continuare, urmând traseul învățăturilor primite de spirite, fiecare după treapta sa de evoluție.
2. Fazele de pregătire se desfășoară cu o corporalitate de tip astral, dar care are o complexitate redusă comparativ cu cea a entităților astrale, întrucât și sarcinile lor sunt mult mai restrânse decât cele ale entităților astrale native.