I. IDEI PRINCIPALE
1. Nu se poate spune că undeva ar fi centrul energiei fundamentale, la fel nu se poate spune că există un interior în corespondență cu un exterior al ei.
2. Nu se poate spune că ar exista undeva un mediu special pentru formarea monadelor sau a Centrelor de evoluție pentru monade.
II. DETALII
Nu se poate spune că undeva este centrul ei, așa cum spuneam că energia fundamentală este însăși spațiul infinit, astfel încât nu se poate spune că există un anumit fel de ”interior” în corespondență cu un ”exterior” al energiei fundamentale. Deci la fel nu se poate spune că undeva este centrul ei, locul ei de origine sau că, de asemenea, există locuri speciale și benefice astfel unde se pot crea Centre de evoluție, fiind mai bun / mai puțin bun ”generator” de monade, sau ”formator” de monade, etc. Energia fundamentală este omogenă în starea ei liberă și numai compactizările ei locale pot genera tensiuni normale care să conducă la formări de porțiuni uriașe pe care le numim ”bule” de energie fundamentală: care urmează în mișcarea lor trasee și procese obișnuite pentru cunoașterile noastre de acum, de spargeri care în final să conducă la formarea de celule energetice fundamentale și de monade.
Noi putem continua să ne folosim de exprimări de tip:
– centru, și centre ale unor formațiuni, structuri, în funcție de pozițiile unor structuri interioare realizate ulterior de monade cu foarte multă experiență;
– stări de observare: înafara / înăuntrul unor astfel de formațiuni, de structuri din energie fundamentală, aflate în mișcare liberă în energia fundamentală liberă;
– puncte principale / secundare, etc., în care se desfășoară acțiuni, în comparație unele cu altele (așa cum vom vedea atunci când vom studia pe larg spațiile din interiorul Centrului de evoluție) unde prin punct înțelegem un spațiu (oricât de mic sau de mare, de simplu sau de complez ar fi el);
– Centre de evoluție care sunt protejate, clar și puternic delimitate cu structuri complexe de restul spațiului lor exterior, pentru a nu deranja nici interiorul lor și nici exteriorul lor.
În general învățăm despre spații delimitate pentru a ști – comparativ cu altele – ce înseamnă nelimitarea structurilor libere pentru a folosi proprietăți în evoluție, care sunt în derulare, în variații care conduc la dezvoltări.