Cuvântul ”dalb” – pe care îl întâlnim deseori în legendele, poveștile, basmele noastre, se referă la un alb cu totul special, un alb ”astral”, un alb ”ceresc”.
Se păstrează o exprimare specială pentru ceea ce, cu mai multe milenii în urmă, omul deosebea profund în nuanțele culorilor, inclusiv diferențele între nuanțele de alb fizic, pe care le deosebea de albul astral, acel alb cu nuanțe între bleu, translucid și opalescent, pe care azi îl numesc unii alb-astral, alții simplu: alb-argintiu, alb gri-perle, etc. Desigur fiecare are o percepție personală, în funcție de experiența pe care o are, la aspectele aflate între fizic și astral: după cum intuiesc și după cum au trăit în meditațiile active în care observă aceste aspecte: percepute de fapt și cu senzorii corpului fizic, dar și cu senzorii corpurilor mental, astral și – chiar dacă diferențele sunt foarte puțin percepute și conștientizate – felul în care percepțiile prin senzorii corpului cauzal influențează imaginea totală.
Cu timpul ne vom da seama de astfel de diferențe, pe măsură ce va crește vibrația medie planetară și, odată cu ea, și creșterea straturilor corpurilor astral, mental și cauzal (care s-au aflat în ultimele milenii în stare latentă datorită vibrației planetare foarte joasă) în care se dezvoltă senzorii de percepție ai acestor corpuri (asemenea celor ai corpului fizic cu care astăzi suntem obișnuiți). Și încă în plus multe alte structuri interioare ale acestor corpuri stratificate, care vor schimba și nuanțele culorilor fizice pe care le știm azi, și profunzimea percepțiilor în sine.
Asemenea acestui cuvânt asupra cărora m-am oprit acum, întâlnit des în colindele sărbătorilor de iarnă ale poporului nostru, mai sunt mulți termeni ai cunoașterilor profunde – în mare parte pierdute, care au uneori nevoie să fie la rândul lor explicate, detaliate cu noi precizări pentru lumea de azi care și-a pierdut curiozitatea de a relua citirea poveștilor, basmelor, legendelor, miturilor, și înțelegerea cu multe sensuri ale celor depărtate de noi azi. Merită să discutăm uneori și despre toate acestea.
Să nu uităm că în teritoriile cu vibrații înalte și echilibrate, așa cum este majoritatea teritoriului țării noastre, oamenii au percepții avansate: mai ales în vremurile marilor evenimente planetare (solstiții și echinocții) și mai ales dacă și sarcinile vieților lor sunt desfășurate în mod echilibrat, urmând indicațiile pe care le-au învățat de la Moșii popoarelor lor, având respect față de planetă și toate formele de viață ale acesteia.
Acolo unde oamenii au înțeles deosebirile între percepțiile curente prin simțiri fizice și percepțiile speciale pe parcursul acestor evenimente planetare speciale, literatura populară – orală sau consemnată într-un fel sau altul – a păstrat diferența observată. În zilele noastre, pe de o parte avalanșa informațională, pe de altă parte oboseala din acest final de ciclu de întrupări și dorința persistentă de a ne ”întoarce acasă”, provoacă superficialitate multor oameni, iar altora orgoliul unei superiorități de care – și de una, și de alta – ne vom rușina la final, înainte de terminarea acestor vremuri.
Dar, desigur, din toate acestea învățăm: în primul rând să fim cât putem de atenți, să ne oprim o clipă – așa cum ne îndemna părintele Arsenie Boca: să trecem prin sufletul nostru cele simple ale zilei, ale lumii în care trăim, fără să disprețuim simplitatea, dar și fără să disprețuim cele complexe și profunde ale lumii, cele de ”dincolo de orizont”. Toate există, toate sunt ale noastre, toate fac parte din noi chiar fiind în exteriorul nostru. Cunoașterea, simțirea, pătrunderea tuturor formează o experiență intelectuală și practică totodată, și pe baza ei vom ajunge la rândul nostru să realizăm creații uluitor de frumoase, complexe, profund utile semenilor noștri.
Doar fiind atenți, așa cum au fost și străbunii noștri, făcând asemănări și deosebiri între cele pe care le trăim permanent…