1.a. DE CE ÎNVĂȚĂM DESPRE EVOLUȚIILE NOASTRE?
1. Suntem spirite întrupate care se folosesc de corpurile lor pentru a-și dezvolta experiența de manifestare.
2. Nu suntem spirite bune sau rele, ci spirite aflate în diferite faze de creștere, de cunoaștere – de evoluție.
3. Învățăm despre evoluții ca să ne știm istoria, ca spirite întrupate pe Pământ – ca fiind o fază într-un șir practic infinit de evoluții spirituale.
4. Este necesar să privim evoluțiile noastre dincolo de liniaritatea pe care o credem azi, căci fiecare moment al lor va deveni, atunci când vom ajunge la conștiență și conștiință avansate, o deschidere practic infinită și eternă prin alte învățături, alte manifestări, alte puteri care ni se dezvoltă fără încetare.
1.b. STUDIIND REALITATEA PE CARE O PUTEM PERCEPE ACUM, DE PE PĂMÂNT
1. Analiza lumii percepute de noi, azi, se realizează:
– cu ajutorul simțurilor corpului fizic și prelungirilor tehnologice create de noi, specific situației planetare de azi;
– folosind intuiții și clar-intuiții;
– folosind clar-simțuri, pe măsură ce se formează noi căi neuronale, corespunzătoare obișnuinței decodificării percepțiilor venite de la senzorii corpurilor astral, mental și cauzal.
2. Drumul transcendent al divinității constă în folosirea principiului transcendenței în evoluții:
a. Tot ceea ce este cunoscut și adus de către monadele avansate (ceea ce am numit divinitate) dinafara Centrului de evoluție (din energia fundamentală înconjurătoare) poate fi folosit în interiorul Centrului, în crearea și coordonarea evoluțiilor din interior;
b. Tot ce poate fi creat și folosit într-un spațiu cu vibrație înaltă și foarte înaltă poate fi folosit într-un spațiu cu vibrație mai joasă și foarte joasă, păstrând proporționalitatea necesară între cele două spații în evoluțiile care se desfășoară în spațiul cu vibrație mai joasă.
3. Crearea Centrului nostru de evoluție a fost realizată ținând cont de principiile existențiale ale energiei fundamentale, de principiile transcendenței, autoformării monadelor și fenomenologiei atașate, pentru evoluția universală a monadelor în Centre organizate, aflate în permanentă dezvoltare.
4. Liniile de transcendență se împrospătează mereu prin formarea și coordonarea evoluțiilor pentru valuri uriașe de monade care intră în Centrul de evoluție, monade care au particularități de trăire mereu diferite, care îmbogățesc cunoașterea și experiența în Centru: în manifestarea monadelor, în crearea de condiții adaptate la toate noutățile care vin din exterior.
01.c. DESPRE CE VOM DISCUTA ÎN CADRUL ACESTUI CAPITOL
Nu sunt idei principale.
02. FORMAREA FLUXURILOR PRIMORDIALE ÎN ENERGIA FUNDAMENTALĂ
1. În câmpul primordial al energiei fundamentale infinită și eternă, omogenă vibrațional în toată masa sa, au apărut tensiuni care au determinat apariția de bule uriașe cu compactizări mai puternice în raport cu energia fundamentală primordială din jurul lor.
2. Diferențele vibraționale dintre bulele astfel formate și energia fundamentală din jurul lor au dat naștere primelor mișcări ale bulelor; la locurile de tangență ale bulelor cu vibrații diferite cu restul energiei fundamentale s-au format rupturi și în interiorul bulelor, și în exteriorul lor, care au continuat mișcările, formând fluxuri de formațiuni cu mărimi diferite.
3. Astfel de procese se petrec permanent în energia fundamentală dinafara Centrelor de evoluție.
03. DESPRE CENTRUL DE EVOLUŢIE
Crearea și dezvoltarea Centrului de evoluţii s-a realizat prin:
1. Alăturarea unor monade aflate iniţial aproximativ în acelaşi stadii de dezvoltare sau în stadii de dezvoltare apropiate, urmate în timp de alte grupuri de monade, mai mult sau mai puţin avansate în dezvoltări. Convieţuirea lor s-a realizat pe baza într-ajutorării şi ajutorului oferit altora pentru a ajunge la nivele din ce în ce mai înalte de conştienţă şi de conştiinţă în evoluţie;
2. Crearea şi remodelarea permanentă, în funcţie de necesităţi, a unor spaţii interioare pentru derularea etapelor de evoluţie, pentru trăiri şi învăţături după puterea energetică interioară a monadelor şi experienţa pe care ele şi-o formează prin folosirea acestei puteri.
Creatorii Centrului de evoluţie sunt numiţi în literatura de tip religios: zei sau sintetic: Dumnezeu.
1. Prin fragmentarea naturală, din ce în ce mai avansată a firelor de energie fundamentală se formează celulele energetice fundamentale: cele mai mici, mai fine formaţiuni primordiale.
2. Prin forţele de atracţie dezvoltate între straturile energiei fundamentale şi între formaţiunile energetice din interiorul lor, celulele se atrag şi formează în timp un grup stabil de celule, cu forţe care cresc în interiorul lor şi atrag în continuare în jurul grupului fire energetice, bule mai mari sau mai mici, formându-se astfel în timp:
– o monadă: stabilă şi rezistentă la impulsurile care îi vin din exterior;
– o protecţie în jurul monadei (pătură, câmp concentrat de energie fundamentală) care îi creşte stabilitatea şi rezistenţa la impulsuri exterioare: destul de slabă în fază incipientă, dar reală și crescând permanent.
Totul se desfăşoară iniţial fără scop conştient sau necesitate conştientizată – dar toate vor deveni necesitate şi scop atunci când vor avea loc dezvoltări ulterioare ale monadelor.
05. ”ŢIPĂTUL” NOULUI NĂSCUT (studiu)
Nu sunt idei principale.
06.a. ÎNCEPUTURILE MANIFESTĂRII MONADELOR
Istoricul evoluției dezvoltării manifestării monadelor:
1. La începutul vieții monadelor există o formă de deplasare fără folosirea unor forțe proprii, ci doar de plutire pe fluxurile de energie fundamentală, printre bule, ațe, celule energetice, monade în formare sau în formă stabilă.
2. Deplasarea este prima formă de manifestare a monadelor, sub formă de impuls slab de deplasare, pentru a-și conserva ființa și puterile în formele de presiune din fluxurile energiei fundamentale.
3. Prin pătrunderea naturală a energiei fundamentale în toate formațiunile ei, prin pătrunderea altor mici formațiuni în monada nestabilizată încă și explozia lor interioară (asimilarea), precum și prin mici eforturi de orientare după stabilizarea ei, se formează primele impulsuri de hrănire.
4. Înafara Centrelor de evoluție, monadele ajung cu greu, și numai în grupuri mici de monade stabile, la formarea unei voințe de manifestare și să ajute și alte monade să meargă pe drumul unor astfel de conștientizări.
5. Grupurile mici pot fi atrase de Centrele de evoluție sau pot să-și formeze un Centru propriu, cu ajutorul Centrelor din apropiere.
6. Manifestările se dezvoltă în timpul multor etape de evoluție și ajung astfel să se deruleze:
– în mod mijlocit, prin intermediul unei corporalități de întrupare;
– în mod nemijlocit, fără folosirea vreunei corporalități de întrupare.
7. În cursul evoluțiilor, monada conștientizează că poate derula activități în diverse moduri:
– prin intermediul corpurilor care au structuri speciale pentru canalizarea razelor proprii;
– prin intermediul corpurilor care însă nu mai au structuri speciale pentru canalizarea razelor proprii, iar monada își orientarea razele direct din suprafața corpurilor de manifestare, prin voința și experiența proprie;
– prin manipularea razelor sale fără intermedierea vreunei corporalități, prin propria voință și experiență de manifestare.
06.b. STUDIU: ÎNCEPUTUL PERCEPȚIILOR MONADELOR
1. Formarea primelor percepții ale monadelor are loc înafara Centrelor de evoluție, odată cu înregistrarea primelor amprente în energetica celulelor fundamentale: astfel se formează primele memorii ale oricăror monade – prin diferențele de vibrații percepute de monade din mediul înconjurător, întărite de evenimentele pe care monada le trăiește și li se adaptează.
2. Nu discutăm despre formarea în aceste faze a unei conștiențe de sine și nici despre formarea unei conștiințe, ci despre simțiri și intenții de mișcare, ajutate de impulsurile create de mișcările fluxurilor din jur.
3. Toate aceste elemente de memorie vor fi de un real folos în evoluțiile din Centrele de evoluție, în primele faze de creșteri-evoluții filamentare, unde monadele cresc fără consum energetic la început, și astfel apar și se întăresc, în interiorul filamentelor care le protejează, amintirile formate înafara Centrului de evoluție.
07. ALTE FORME DE MANIFESTĂRI ÎNCEPĂTOARE ALE MONADELOR
1. Formarea conștienței de sine și de creștere în exteriorul Centrelor de evoluție, cu următoarele faze:
– începutul conștientizării posibilității de orientare față de mișcarea fluxurilor cu care este deplasată monada; în acest fel apare mai întâi conștiența de exterior;
– formarea simțirii apropierii altei/altor monade asemănătoare cu sine;
– formarea simțirii norului însoțitor de bule, ațe, celule energetice, alte monade mai mici;
– conștientizarea schimbărilor care au loc în jur prin schimbarea presiunilor, vitezelor, radiațiilor altor monade.
2. Primele faze de creștere într-un Centru de evoluție asigură manifestările și simțirilor monadelor fără mișcările din exterior, ci doar presiunile și, treptat, radiațiile altor monade apropiate. Ele sunt evoluții protejate, cu condiții de mediu asemănătoare din mediul exterior Centrului, cu deosebirea că ele nu mai sunt supuse unor presiuni care să le distrugă; astfel ele:
– cresc permanent în acest mediu creat pe măsura dezvoltării propriilor simțiri incipiente, într-un mic filament energetic, de mărime proporțională cu simțurile monadelor care cresc în interior;
– monadele își folosesc memoriile incipiente pentru trăirile lor, slabe încă, dar reale, în micul lor mediu de trai.
3. Vibrația monadei este dată de vibrația energiei fundamentale compactizată în structurile interioare ale monadei: în celulele sale fundamentale; în păturile de energie interioare și exterioare monadei, în norul formațiunilor atrase de monadă (ațe, bule, celule energetice, etc.).
4. Manifestările monadelor sunt, în funcție de evoluțiile lor:
a. Trăiri primordiale, din momentul formării stabile a monadei și până la intrarea într-un Centru de evoluție;
b. Manifestări protejate, în interiorul unui Centru de evoluție:
– protecție prin creștere în filamente energetice, create de coordonatorii evoluțiilor;
– protecție prin întrupare: prin crearea și atașarea în radiația monadelor a unui sistem corporal cu complexitate proporțională cu puterea radiației.
c. Manifestări fără protecție creată de alte entități, fără mijlocirea unei corporalități, când monada învață cum să-și gestioneze forțele radiante în funcție de necesități.
1. Procesul de formare a stabilității monadelor:
– formarea grupului de celule energetice fundamentale, în stare instabilă la început, cu celule energetice de mărimi foarte diferite, cu compactizări diferite, care se atrag între ele, indiferent de mărimea lor;
– din grupul mare, celulele cele mai mici sunt înglobate, înghițite de cele mai mari; cele foarte mari se pot rupe la înglobarea celor mai mici sau pot fi atrase cele mai mari din alte formațiuni exterioare, ceea ce conduce la spargerea întregului grup de celule; în același timp însă și alte celule pot fi atrase în grup, compensând pierderile;
– prin pierderi și atrageri de celule energetice, va rămâne un grup de celule foarte apropiate ca mărime și/sau compactizare, care vor forma monada propriu zisă, stabilă în mișcările din fluxuri de energie și în timp îndelungat;
– stabilitatea definitivă are loc când nu se mai petrec modificări mult timp, astfel încât grupul de celule energetice devine stabil, atrage și compactizează energie fundamentală sub formă de pături din ce în ce mai compacte, formând o protecție care se întărește în timp, astfel încât nici mișcări interioare, nici presiuni exterioare nu o mai pot distruge.
2. În interiorul monadelor, celulele cresc cu viteze diferite, întrucât și ele sunt de mărimi diferite; niciodată nu vor ajunge la egalizarea lor, dar pot ajunge uneori la mărimi foarte apropiate, ceea ce formează simțiri interioare specifice pentru monade, conform cărora în perioade diferite, și cu intensități diferite aceste simțiri determină respirații mai puternice sau mai slabe – deci și depuneri diferite de energie fundamentală pe celulele energetice ale monadei.
Acest proces conduce la simțiri și la manifestări specifice, pe măsura derulării subtreptelor și treptelor de evoluție.
09. STUDIU: FORMAREA RESPIRAȚIEI MONADELOR
1. Respirația monadei este elementul cel mai important al dezvoltării și evoluțiilor monadelor:
– este baza hrănirii și astfel creșterii lor: a celulelor energetice fundamentale și a păturilor energetice interioare și exterioare ale monadei;
– este baza formării radiației energetice rezultată din intrarea și apoi eliberarea energiei fundamentale atrasă în interiorul monadei, deosebit de importantă pentru toate procesele care stau la baza învățăturilor de manifestare ale monadei;
– este baza formării memoriilor monadei, prin amprentele vibraționale care se înregistrează și sunt păstrate intacte în straturile de energie fundamentală compactizată din celulele fundamentale ale monadei.
2. Respirația este formarea unei stări de echilibru energetic pe principiile primordiale ale energiei fundamentale: legea atracțiilor universale în principal, alături de alte principii care se manifestă în plan local, în toate universurile.
10. STUDIU: FORMAREA PĂTURILOR ENERGETICE PROTECTOARE ALE MONADELOR
1. Monada este formată din: celule energetice fundamentale, pături energetice interioare și exterioare din energie fundamentală atrasă și compactizată între celule și de jur împrejurul grupului de celule.
2. În mod natural, în funcție de compactizarea energiei în celulele ei fundamentale, prin puterea lor energetică radiantă, ele atrag și compactizează inconștient energie fundamentală în jurul fiecărei celule în mod individual, și în jurul întregului lor grup.
3. Odată cu atragerea de energie sunt atrase și formațiuni de celule foarte mici și ațe energetice, pe care, odată intrate într-un Centru de evoluție, coordonatorii evoluțiilor le extrag din pături și le eliberează înapoi în mediul primordial.
4. Până la obținerea stabilității monadei, celulele fundamentale își păstrează energia compactizată în jurul lor și, cu cât grupul este mai puternic, cu atât atrage energie mai multă în jurul său și în interiorul său; în caz de rupturi, cu cât grupul este mai puternic, cu atât mai repede se refac păturile și se întăresc, mărind puterea energetică radiantă a grupului de celule și contribuind la formarea și păstrarea integrității și stabilității monadei.
11. STUDIU: MEMORIILE MONADEI – BAZA ÎNVĂȚĂTURILOR PENTRU MANIFESTĂRI
1. Memoriile monadei cuprind totalitatea amprentelor formate de vibrațiile din mediul de trai, fiind compactizate, cu puterea: viteza și intensitatea vibrațiilor înseși care le-au format, pe celulele energetice fundamentale ale monadei.
2. Radiația monadei este astfel formată din:
– în cea mai mare parte: din energia fundamentală vehiculată prin respirația monadei, după ce o parte din ea rămâne compactizată pe celulele energetice fundamentale și păturile interioare și exterioare ale monadei;
– energia radiantă emisă de compactizările energiei în celulele monadei, răspândită prin puterea impulsurilor emise de vibrația lor naturală, fundamentală;
– energia radiantă emisă chiar de amprentele compactizate în celulele fundamentale, care se păstrează, se îmbogățesc și se consolidează etern în celulele fundamentale care cresc ca urmare a depunerilor de energie pe ele, conservând astfel amprentele.
3. Formarea conștienței de sine a monadei și de orice se află înafara sa, precum și a conștiinței alegerilor proprii, are loc numai pe baza existenței, îmbogățirii și consolidării memoriilor monadei.
12. STUDIU: DINCOLO DE PRIMELE CREȘTERI ALE MONADELOR
1. Creșterea razelor din radiația totală a monadelor duc la acțiuni care pot fi:
– neintenționate: manifestări neintenționale, învățate mecanic în funcție de simțirile lor individuale;
– intenționate: manifestări intenționale, pe care monadele le învață treptat prin evoluții.
2. Înafara lor, există și mișcări în interiorul în interiorul corporalității de întrupare, care se formează și funcționează pe baza:
– fondului general al radiației mărunte: raze emise de la început de celulele fundamentale, care cresc foarte lent și pe care monada nu a învățat încă să le folosească;
– razelor noi, care au început să crească în parcursul primelor evoluții (evoluții flamentare și primele evoluții spirituale); toate vor crește, apoi vor apărea mereu altele noi, care vor alimenta și întreține corpurile, contribuind astfel la dezvoltarea manifestărilor; creșterea radiației nu are sfârșit în viața eternă a monadelor.