I. IDEI PRINCIPALE
1. Creșterea razelor din radiația totală a monadelor duc la acțiuni care pot fi:
– neintenționate: manifestări neintenționale, învățate mecanic în funcție de simțirile lor individuale;
– intenționate: manifestări intenționale, pe care monadele le învață treptat prin evoluții.
2. Înafara lor, există și mișcări în interiorul în interiorul corporalității de întrupare, care se formează și funcționează pe baza:
– fondului general al radiației mărunte: raze emise de la început de celulele fundamentale, care cresc foarte lent și pe care monada nu a învățat încă să le folosească;
– razelor noi, care au început să crească în parcursul primelor evoluții (evoluții flamentare și primele evoluții spirituale); toate vor crește, apoi vor apărea mereu altele noi, care vor alimenta și întreține corpurile, contribuind astfel la dezvoltarea manifestărilor; creșterea radiației nu are sfârșit în viața eternă a monadelor.
II. DETALII, DISCUȚII
Este foarte important să adăugăm câteva cuvinte care să împlinească modul de a privi evoluțiile în toată complexitatea lor – atâta cât putem să pătrundem azi în aceste complexități.
În primul rând, în ce privesc evoluțiile în spațiile destinate lor, monadele desfășoară, așa cum știm acum, evoluții în trepte și subtrepte, în cursul cărora ele învață să-și manevreze seturi și subseturi de raze din radiația proprie totală. Însă avem nu numai manifestări intenționate – pentru care folosim prin voința proprie seturi și subseturi de raze din radiația noastră întreagă, ci doar o parte din manifestări – care sunt mai dezvoltate; o altă parte din folosiri ale razelor noastre determină mișcări ale materiilor corporale de care nu suntem de loc conștienți, crezând că sunt numai rezultatul unor reacții fizico-chimice ale corpului pe care îl conștientizăm. Dar lucrurile nu stau întrutotul așa.
Monada este reprezentată în mediul planetar prin corporalitatea ei, care îi oferă forma de viețuitoare planetară. Deci mișcările sale făcute cu corpurile de întrupare – indiferent dacă la început sunt neintenționate: ele sunt neintenționate doar până când monadele învață să se manifeste cu intenție, deci conștientă, apoi învață să acționeze cu atenție, alegând diverse variante de acțiune. Este etapa în care monadele trec astfel de la instinctiv la conștient, chiar dacă nu au un gând coerent (așa cum avem noi oamenii, azi, în cuvinte care sunt îmbinări de sunete articulate), ci sunt obișnuințe de a face legături între imagini din exterior, sunete, mirosuri, obișnuințe ale speciei de întrupare: de exemplu – foame-pradă-mâncare-vânat, cu care viețuitoarele sunt obișnuite.
Înafară de acestea, sunt și mișcări în interiorul corporalității care se formează și funcționează pe baza:
– fondului general al radiației mărunte: razele scurte sau foarte slabe pe care monada nu a învățat încă să le folosească: ale celulelor sale energetice fundamentale, dar pe care monada le-a folosit extrem de rar și neintenționat, și care astfel nu au apucat încă să crească; de asemenea sunt și raze folosite, dar cu intensitate foarte slabă, care vor crește în evoluțiile foarte avansate, compensând densitatea interioară a celulelor cu volumul lor, atunci când monadele ajung să se manifeste direct, fără corporalitate: vor fi scurte comparativ cu altele, dar puternice;
– razele noi, care apar și cresc din creșterile celulelor fundamentale pe parcursul primelor evoluții (filamentare mai ales: creștere mică, dar reală, consistentă).
Corpurile sunt formate prin puterea razelor destul puternice: raze vechi izvorâte din celule cu densitate interioară mare (cu compactizări mai puternice ale energiei în interiorul lor). Atragerea fluxurilor energo-materiale necesare întreținerii corpurilor este realizată de toate razele, dar materiile și energiile care sunt atrase astfel circulă prin interiorul corpurilor, și produc efecte în special prin contribuția razelor scurte și slabe, în funcție de vibrațiile tuturor – raze și fluxuri. Este ceea ce noi credem că ar fi exclusiv efectul combinațiilor fizico-chimice din interiorul corpurilor noastre – de la celulele țesuturilor până la efectele organelor și sistemelor de circulație ale lichidelor, căci ele nu se petrec prin voința întrupatului: nu sunt nici voite, gândite, nici instinctive (vechi obișnuințe de manifestări care apar spontan atunci când sunt cerute de situațiile de viață). Așadar ele se formează nu ca manifestări, ci ca circulații interioare ale corporalității de întrupare, pentru întreținerea corpurilor, pentru menținerea corpurilor într-o stare de funcționalitate permanentă. Sunt circulații cu viteze mai mari sau mai mici, pe trasee bine stabilitate prin energiile din câmpurile corpurilor, prin influențele vibraționale ale mediului în care întrupatul trăiește, precum și prin structurile corporale energetice pe care le-a creat coordonatorul de evoluție pentru stabilitatea întregului sistem corporal, pentru legăturile strânse ale corpurilor, între ele. Această plajă a razelor scurte și a celor slabe sunt cele care mențin procesele celulare, circulațiile sanguine și limfatice, activitățile neuronale, dar și dincolo de corpul fizic: circulațiile fluxurilor energo-materiale prin canale și alte structuri de captare și eliberare a fluxurilor, precum și alte funcționări aparent numai automate ale corpurilor.
Să reținem că monadei nu-i mai cresc alte celule energetice fundamentale , dar această radiație de fond se va menține permanent, întrucât mereu se vor forma alte mici raze în timp ce razele celelalte vor crește în continuare. Și cele mici și slabe vor crește, dar pe parcursul creșterii lor, monadele vor învăța să le folosească așa mici și slabe cum sunt, se vor învăța să și le ordoneze astfel încât să le susțină pe celelalte mai lungi și mai puternice, în funcție de necesități. Creșterea lor se va desfășura mai puternic în evoluțiile înaintate, cele secundare și centrale, când vor deveni direct conștiente de volumul total al radiației lor și vor învăța să-și folosească razele pe seturi și subseturi specializate, direct, fără intermediarea vreunei corporalități.