I. IDEI PRINCIPALE
1. Memoriile monadei cuprind totalitatea amprentelor formate de vibrațiile din mediul de trai, fiind compactizate, cu puterea: viteza și intensitatea vibrațiilor înseși care le-au format, pe celulele energetice fundamentale ale monadei.
2. Radiația monadei este astfel formată din:
– în cea mai mare parte: din energia fundamentală vehiculată prin respirația monadei, după ce o parte din ea rămâne compactizată pe celulele energetice fundamentale și păturile interioare și exterioare ale monadei;
– energia radiantă emisă de compactizările energiei în celulele monadei, răspândită prin puterea impulsurilor emise de vibrația lor naturală, fundamentală;
– energia radiantă emisă chiar de amprentele compactizate în celulele fundamentale, care se păstrează, se îmbogățesc și se consolidează etern în celulele fundamentale care cresc ca urmare a depunerilor de energie pe ele, conservând astfel amprentele.
3. Formarea conștienței de sine a monadei și de orice se află înafara sa, precum și a conștiinței alegerilor proprii, are loc numai pe baza existenței, îmbogățirii și consolidării memoriilor monadei.
II. DETALII, DISCUȚII
Știm acum că monadele sunt formate din:
– celule energetice fundamentale: cele mai mici formațiuni naturale autoformate înafara Centrelor de evoluție;
– pături interioare și exterioare din energie fundamentală, autoformate prin magnetismul energetic natural al monadei și compactizate în funcție de puterea energetică radiantă a celulelor proprii.
Mai știm că, prin respirație, energia fundamentală intră suplimentar în interiorul monadelor, iar din ceea ce intră – o mică parte se depune pe celulele energetice ale monadei, restul energiei se eliberează sub formă de radiație energetică.
Energia fundamentală se depune pe celule în straturi succesive foarte fine, iar ceea ce azi numim amprente sunt tot depuneri de energie fundamentală, compactizări minuscule realizate de vârfurile impulsurilor vibraționale din mediul existențial. Vibrațiile acționează asupra structurilor interioare ale monadei cu viteze și intensități proprii lor înseși, creând astfel de amprente și asupra monadei, prin propagarea lor de-a lungul radiației, și asupra tuturor formațiunilor materiale din mediul lor de proveniență (în cazul nostru: locul din Universul Fizic).
La începutul existenței monadei vorbim despre mediul exterior, ca urmare a impulsurilor din jurul monadei – dar vom discuta la un moment dat al evoluțiilor și despre impulsuri vibraționale venite din interiorul ei, ca urmare a reacțiilor proprii pe care le are în mediul de trai: care nasc la rândul lor vibrații, autoamprentându-se prin trăirile pe care le au. De fapt și acestea sunt într-un anume fel exterioare, în sensul manifestării monadei prin corpurile sale – care sunt în alte spații, în universurile materiale – dar impulsurile reverberează în radiația proprie manipulată și ea prin voința monadei, voință care știm că prin ea monada manipulează corpurile sale de manifestare. Sunt vibrații care influențează chiar radiația proprie prin care se transmit efecte ale propriilor trăiri, chiar în timpul desfășurării lor, răspândindu-se, reverberând spre celulele fundamentale și formând amprente pe suprafața lor, la fel ca orice alte vibrații din mediul exterior, care formează amprente pe baza aceluiași principiu.
Așadar până la urmă putem spune că, de-a lungul evoluțiilor, acumulăm amprente venite din:
– exterior: ca urmare a vibrațiilor din mediul în care monada se poate manifesta;
– interior: ca urmare a trăirilor, reacțiilor interioare ale monadei în fața celor venite din mediul de trai.
Toate înregistrările sub formă de amprente au loc mereu simultan, în timpul respirației neîntrerupte ale monadei, în diverse moduri, mărindu-și treptat experiența și ajungând astfel să conlucreze cu ajutătorii și coordonatorii evoluțiilor proprii. Ajungem treptat să înțelegem modul în care se acumulează în memoriile noastre diverse aspecte de manifestare, și cum contribuie ele la evoluții prin intermediul folosirii radiației energetice proprii. Astfel înțelegem că radiația nu este ceva neutru totuși, ceva care intră și care iese din structurile interioare ale monadei. Intenția monadei de a folosi radiația se formează chiar înainte ca ea să aibă conștiență de sine și o conștiință a alegerilor pe care le poate face. Ea acționează în virtutea obișnuințelor sale, ceea ce nu este la început o intenție, o conștiență de felul celei pe care o avem azi. În acest fel ajungem să înțelegem și faptul că ceea ce numim azi instincte sunt de fapt obișnuințe din evoluțiile anterioare, din evoluții în care nu au existat alegeri propriu zise, nici conștientizări ale propriei existențe sau ale existenței și înțelegerii celor aflate în jurul său. Prin trăiri consecutive, repetitive, se formează puteri interioare de reacție, prin care radiația totală a monadei: cu energia radiantă din respirație, cu energia radiantă din celulele fundamentale prin propria vibrație fundamentală a celulelor, precum și prin energia radiantă a amprentelor, este manipulată pentru manifestare prin intermediul corpurilor sale.
Memoriile astfel nu sunt ceva separat de celulele fundamentale și păturile energetice ale celulelor, ci este ceva înregistrat în celulele proprii ale monadei. Astfel monada folosește și energia ca atare, și cele înregistrate pe celule; astfel evoluțiile se bazează chiar pe amprentele care se păstrează intacte, fiind acoperite de alte straturi care se compactizează în celule, depuse unele peste altele: în fiecare celulă, care radiază și ea o cantitate infimă de energie din ea, așa cum spuneam mai sus – prin impulsurile vibrației fundamentale proprii fiecărei celule. Este o cantitate infimă în raport cu cantitatea de energie vehiculată prin respirație în, și din monadă, dar este ceva deosebit de important pentru viața monadei.
Să reținem așadar că amprentele care formează memoriile noastre sunt mici compactizări de energie realizate prin puterea vibrațiilor asupra energiei care formează radiația și care devine purtătoarea lor până în ”inima” monadei, la celulele ei fundamentale. Vibrațiile compactizează mici cantități de energie care se prind de celulele corespunzătoare vibrațional cu vibrația lor (desigur în limite inferioară/superioară pentru fiecare celulă în parte), și sunt acoperite, și păstrate acolo veșnic prin noile depuneri de energie provenită din respirație.
De asemenea să reținem că înseși amprentele încep să radieze pe măsura creșterii celulelor interioare, iar radiația lor – foarte fină la început – se întărește cu altele de aceeași vibrație. Rezultatul lor îl numim memorii și le folosim în toate manifestările noastre. Orice întrupat începe să fie conștient la un moment dat că poate să folosească memoriile sale, dar la început gradul de conștiență este extrem de redus iar monada se manifestă după cum dictează radiața sa totală, după cum vin împletirile de radiații – adică după ceea ce azi numim instinct: deci obișnuințe, așa cum le-am descris deja.
Instinctele monadei se formează prin manifestările folosite din ce în ce mai mult, cele mai folosite de-a lungul vieții sale, întărite permanent în cele mai felurile medii de întrupare. Cu timpul monadele încep să conștientizeze ceea ce pot face, iar aceasta înseamnă că memoriile ajută la formarea conștienței și apoi, cu timpul, a conștiinței alegerilor pe care ajunge să le facă când memoriile sale se consolidează și se îmbogățesc: ceva este bun vieții sale – altceva nu este bun, ceva îi provoacă durere – ceva în provoacă plăcere. Astfel ajunge să facă alegeri, iar ajutătorii sunt cei care oferă exemple diverse de manifestări care le întăresc treptat și le diversifică și conștientizările, și instinctele de conservare a vieții: apărare, hrană, respirație, procreere.
Treptat, în continuare, învață tot de la ajutătorii evoluțiilor lor să aleagă calea de a conserva și viața altora, așa cum conservă propria viață, să ia în considerare și dorințele altora, așa cum le are în vedere și pe ale proprii, personale. Să ajungă să conlucreze în toate situațiile de viață, apreciind, conservând și valorificând mereu tot ceea ce este mai bun din toate cele pe care le învață.
Alegerile, înțelegerile, conștientizările ca conștiență de sine și de alții, conștiința în alegerea vieții sau distrugerii creațiilor proprii și ale altora formează suma manifestărilor bazale, primare, ale evoluțiilor începătoare. Creația – la început exclusiv materială – este aceea care conduce din ce în ce mai puternic la alegeri care întăresc memoriile, amprentele, care întăresc la un loc toată puterea radiantă a monadei.