I. IDEI PRINCIPALE
1. Monada este formată din: celule energetice fundamentale, pături energetice interioare și exterioare din energie fundamentală atrasă și compactizată între celule și de jur împrejurul grupului de celule.
2. În mod natural, în funcție de compactizarea energiei în celulele ei fundamentale, prin puterea lor energetică radiantă, ele atrag și compactizează inconștient energie fundamentală în jurul fiecărei celule în mod individual, și în jurul întregului lor grup.
3. Odată cu atragerea de energie sunt atrase și formațiuni de celule foarte mici și ațe energetice, pe care, odată intrate într-un Centru de evoluție, coordonatorii evoluțiilor le extrag din pături și le eliberează înapoi în mediul primordial.
4. Până la obținerea stabilității monadei, celulele fundamentale își păstrează energia compactizată în jurul lor și, cu cât grupul este mai puternic, cu atât atrage energie mai multă în jurul său și în interiorul său; în caz de rupturi, cu cât grupul este mai puternic, cu atât mai repede se refac păturile și se întăresc, mărind puterea energetică radiantă a grupului de celule și contribuind la formarea și păstrarea integrității și stabilității monadei.
II. DETALII, DISCUȚII
Am discutat despre formarea monadelor, despre modul în care ele se formează având la bază o structură simplă, dar deosebit de eficientă pentru dezvoltarea lor în continuare:
– un grup de celule energetice care constituie elementele de bază ale monadei, de aceea le numim celule energetice fundamentale;
– energie fundamentală atrasă și compactizată între celule, formând păturile energetice interioare ale monadei;
– energie fundamentală atrasă de toate celulele fundamentale la un loc cu păturile lor interioare, care formează astfel o pătură exterioară a monadei: și pe măsura creșterii puterii energetice radiante a monadei, se formează mai multe straturi, pături enrgetice protectoare exterioare ale monadei.
Este bine de reținut faptul că celulele se reunesc conjunctural, împinse de mișcările fluxurilor care le-au format, dar rămân atrase unele de altele și mica lor putere energetică radiantă comună compactizează în jurul lor energeie fundamentală mai multă și atrage de asemenea și fire subțiri în jurul grupului. Deja la două celule care rămân împreună atrăgându-se reciproc se realizează un mic surplus – dar real, sesizabil – de energie care ține în continuare cele două celule împreună, iar noua mică formațiune atrage alte celule sau este atrasă de o formațiune asemănătoare, dar cu o putere energetică radiantă superioară, mărind astfel grupul. Ulterior, așa cum știm acum, grupul se poate rupe sau se poate întări, în funcție de mărimea celulelor care s-au strâns pe parcurs și a conjuncturilor prin care trece grupul. Până la final, când monada rămâne stabilă, vor rămâne în grupul de celule energetice fundamentale celule apropiate ca putere energetică – nu neapărat ca mărime, ca volum. O celulă poate fi mică dar poate avea putere energetică mai mare decât una cu volum mai mare dar cu energia interioară mai puțin densă și astfel cu putere mai mică. Totul se realizează treptat până la obținerea unei forma stabile pe care o putem numi monadă, când grupul de celule nu se mai sparge o perioadă îndelungată de timp, iar întărirea ei, pe baza creșterii celulelor și păturilor interioare și exterioare, conduce la mărirea stabilității monadei. Dar trece un timp îndelungat de remodelare până când monada ajunge la acea stare stabilă, timp în care se întăresc, pe baza aceluiași principiu, și celulele energetice, și păturile energetice care cuprind în ele și celule foarte foarte mici, ațe energetice extrem de subțiri, care nu au apucat să se fragmenteze și rămân compactizate în interiorul păturilor. Celulele din interior sunt protejate de aceste pături exterioare și doar energia fundamentală în stare liberă pătrunde în interior, unde celulele sunt protejate și întărite de păturile interioare dintre celule și de păturile individuale, proprii, ale celulelor.
Toate contribuie la întărirea și la protecția monadelor. În acest fel intră monadele în Centrele de evoluție, unde sunt ”curățate” de coordonatorii de evoluție de micile celule energetice și ațele (firele) de energie fundamentală, care oricum în timp și înafara Centrului de evoluție puteau fi atrase de alte formațiuni fără să slăbească considerabil monada: ea oricum atrage imediat altele la loc și compactizează alte cantități de energie fundamentală în jurul său, întărindu-se în continuare.
Toate micile formațiuni de care monadele sunt eliberate în înteriorul Centrului de evoluție sunt redate mediului energetic dinafara Centrului, pentru a-și urma cursul normal în mediul lor primordial. Iar monadele astfel eliberate își urmează și ele creșterile în Centrul de evoluție, în alte forme decât cele dinafară, cu alte protecții, după cum urmează să studiem în continuare.