I. IDEI PRINCIPALE
1. Formarea primelor percepții ale monadelor are loc înafara Centrelor de evoluție, odată cu înregistrarea primelor amprente în energetica celulelor fundamentale: astfel se formează primele memorii ale oricăror monade – prin diferențele de vibrații percepute de monade din mediul înconjurător, întărite de evenimentele pe care monada le trăiește și li se adaptează.
2. Nu discutăm despre formarea în aceste faze a unei conștiențe de sine și nici despre formarea unei conștiințe, ci despre simțiri și intenții de mișcare, ajutate de impulsurile create de mișcările fluxurilor din jur.
3. Toate aceste elemente de memorie vor fi de un real folos în evoluțiile din Centrele de evoluție, în primele faze de creșteri-evoluții filamentare, unde monadele cresc fără consum energetic la început, și astfel apar și se întăresc, în interiorul filamentelor care le protejează, amintirile formate înafara Centrului de evoluție.
II. DETALII, DISCUȚII
Cele pe care azi le numim percepții sunt de fapt percepții ale unor vibrații venite din mediul de trai, ale începutului, împletite între ele și împletite cu multe amintiri înregistrate în memoriile monadei. Conform puținei noastre cunoașteri de azi, dacă nu am perceput (văzut, auzit) diverse lucruri, nici nu le putem percepe pentru că creierul nostru nu le decodifică – dar acest lucru nu este întrutotul adevărat. Mai sunt și alte lucruri de discutat înafară chiar de faptul, oficial recunoscut (deși nu multă lume este informată) că creierul înregistrează mult mai multe informații din mediul de trai planetar decât conștientizăm în parcursul zilelor noastre. Așadar multe le știm, chiar dacă la prima vedere nu conștientizăm ceea ce este dincolo de raza senzorilor noștri (ochi, gură, urechi, nas, propria piele). Creierul nostru le-a înregistrat, dar atenția noastră nu a fost concentrată asupra noutății, creierul le va decodifica și va întări ceea ce nu a apărut prima dată în conștiența momentului. El își face datoria, dar puțini oameni au atenția atât de bine antrenată ca să-și dea seama de acest lucru.
În plus este necesar să mai adăugăm ceva deosebit de important: nu există nicio întrupare în acest univers care să nu fie cunoscută monadei, care să nu fie memorată. Niciodată nu venim aici fără să avem un anumit bagaj de cunoștințe: Universul Fizic – la fel ca și Universul Cauzal – este un univers de consolidare a învățăturilor pe care le primim în Universul Astral. Indiferent dacă suntem conștienți sau nu de faptul că avem asemenea cunoașteri, avem de multe ori intuiții despre lucruri aparent necunoscute și nu neapărat numai pentru că ele sunt amintiri din alt univers, ci pentru că am fost conștienți de astfel de cunoștințe chiar și aici, pe Pământ, când vibrația planetară era foarte înaltă, în pregătirile pe care le-am trăit pentru etapa de manifestare fizică despre care știam atunci foarte clar, înainte de ultima glaciațiune, că va veni, că o vom trăi. Dar și după ultima glaciațiune, avem amintiri din trăirile pe care le-am avut cu toții, fără excepție, în prima parte a epocii fizice pe care am trăit-o sub îndrumările Moșilor de popor – cei mai înalți ajutători ai noștri, întrupați exclusiv pentru a ne oferi ajutor. Chiar dacă atunci nu exista o creație industrială, ci numai manuală, omul știa bine ce ar trebui să facă într-o situație de creație industrială, tehnologică, pe faze de execuție, astfel încât ceea ce trăim azi nu este, așa cum vedem bine, nimic cu caracter de noutate. Avem informații memorate și consolidate, și toate acestea ne crează ceea ce numim intuiții – dar și posibilitatea de a fi utilizatori ai unor obiecte și construcții de mare amploare și de mare sensibilitate, acuitate a percepțiilor pe care alte ființe de pe planetă nu le au – păsări, reptile, animale de multe feluri care, ca spirite întrupate, nu au ajuns încă la o evoluție spirituală avansată, așa cum este aceea a spiritelor umane. Avem multe etape de evoluție spirituală care ne despart de aceste spirite necreatoare, care însă sunt în pregătiri de foarte lungă durată, în câmpurile planetare formate pentru noi, și de către noi, oamenii, care suntem spirite întrupate creatoare avansate, aflate în curs de universalizare: adică avem trăiri și creații cunoscute în memoriile noastre, realizate nu numai cu corpurile noastre fizice (principalul nostru corp de manifestare acum), ci cu cel puțin alte 2-4 tipuri de corpuri, iar aici pe Pământ cu corpul mental și corpul fizic. Da, în experiența noastră totală suntem creatori și cu alte feluri de corpuri, în alte locuri din Universul Fizic, ceea ce ne situează în rândul spiritelor aflate în curs de universalizare. Și de asemenea există și alte corpuri pentru folosința cărora pe alte planete suntem doar pregătiți și noi (așa cum sunt celelalte ființe de pe Pământ), doar pregătiți să începem să le folosim, la vibrații pe care le cunoaștem puțin. Deci nu suntem total necunoscători și de acelea, chiar aici pe Pământ, pentru că avem în memoriile noastre reverberații ale celorlalte vibrații corespunzătoare altor feluri de corpuri din univers, unele folosite până acum, aici sau în alte părți, altele pentru care ne pregătim să le folosim un viitor apropiat.
Toate la un loc ne formează percepții pe care ajungem să le conștientizăm mai devreme sau mai târziu, care ne ajută să ne orientăm în spații noi, în situații noi pe fiecare planetă pe care evoluăm.
Dar să discutăm despre formarea percepțiilor acum, după ce ne-am orientat în derularea trăirilor noastre în imperiul percepțiilor. Pornim de la modul în care există niște percepții neconștientizate, nefolosite, formate chiar înainte de intrarea monadelor în Centrul de evoluție. Chiar dacă monada nu conștientizează cele aflate în mediul exterior, există o manifestare minimă prin care monada poate să facă salturi mici de la un flux energetic la altul, ajutată chiar de impulsurile rezultate din mișcările fluxurilor. O mișcare o poate arunca afară din flux, dar ea are un minim de simțire (pe care celulele individuale, ațele, alte bule mai mari sau mai mici nu le pot avea) care îi poate crea un minim de împotrivire să rămână în flux sau în deplasarea fluxului și al ei personal ca pe o coamă de val. Este o simțire extrem de fină care o determină să rămână în flux dacă aruncarea nu este foarte puternică, dacă cumulul de forțe exterioare fluxului o ajută – pentru că ea nu are putere să se întoarcă în flux, să facă singură această mișcare.
Nu discutăm aici despre o conștiență de sine și o alegere în sensul cunoscut de noi acum, cu atât mai puțin despre o conștiință a alegerilor sale: nu înseamnă alegere între o formă de ședere și alta, o alegere de direcție de mișcare, de păstrare a vieții sale – de a o păstra sau nu. Este vorba despre a face o paralelă între cele două forme de simțire cunoscute de ea – în fluxul cunoscut, obișnuit, și în altul cu care nu este obișnuită. Este de a face o mică diferență între a sta și a se mișca, a simți schimbarea față de obișnuința sa, în val (în flux) sau înafara lui (noutatea cu care nu este obișnuită).
Chiar dacă nu poate avea conștiența mai multor medii (fluxuri), diferențele de vibrație se înregistrează vibrațional în celulele fundamentale, foarte vag – pentru că nici vibrațiile acolo nu sunt puternice – ele se vor întări prin schimbările care pot avea loc permanent, schimbări de care monada nu este conștientă, dar care rămân ușor imprimate în celulele fundamentale ale monadei, și care îi vor fi de folos cândva.
Din momentul în care apare o astfel de primă simțire, încep să se contureze memoriile monadei: ceea ce înseamnă că există amprente fine ale vibrațiilor din exterior – să reținem clar asta: din exterior și nu din interiorul său – dar ele nu sunt atât de puternice încât să creeze întăriri ale amprentelor existente. Dacă este chiar în situația de a putea alege, înseamnă totuși că a avut loc o întărire a simțirii monadei, a memoriei ei și în acest fel ea poate ajunge să facă o minimă comparație între două stări: astfel poate alege să stea sau să se împotrivească șederii acolo unde a fost conjunctural aruncată, să facă o mișcare laterală, să aibă o intenție care este ajutată de curentul fluxurilor să-și împlinească orientarea și deplasarea.
Dar numai cele mai evoluate monade din Centrul de evoluție – monadele centrale care au experiența evoluțiilor și a ajungerii la crearea și amenajarea unui Centru întreg de evoluție – pot simți cât se poate de clar acea formă fină de intenție care iese puțin din contextul mișcării fluxurilor, a impulsurilor care facilitează mișcările unor asemenea mici monade. Numai dânșii pot să delimiteze ce vine de la monade și ce vine de la exteriorul lor, numai acest stadiu al micilor monade poate forma amprente foarte foarte fine și poate întări cele eventual deja existente.
De la ajutătorii noștri centrali putem afla și noi despre aceste lucruri și apoi, când înțelegem câte ceva din ceea ce înțelegem de la dânșii, ei întroduc imediat în evoluțiile noastre învățături noi, prin care – chiar dacă noi nu putem simți direct, ci doar avem informații – ne întărim cunoașterile de acest fel de informații cu alte sisteme informaționale pe măsura puterii noastre de discernere, de pătrundere. Noi nu am trăit acum, la nivelul de azi al evoluțiilor noastre, ce se poate percepe conștient înafara Centrului de evoluție, cu referire la monadele aflate la începutul vieții lor – așa cum a fost și a noastră cândva – dar sunt multe începuturi asemănătoare în viața noastră curentă, foarte fine la începuturi, în fenomenele pe care le trăim curent și informațiile de acest fel pe care le putem folosi, astfel încât să ne putem imediat orienta, adapta pe măsura posibilităților pe care le avem.
Ne întoarcem la începuturile trăirilor noastre, ale monadelor, la apariția percepțiilor: așadar din acel moment monada poate să facă mișcări fine, infime, ca niște tresăriri ușoare, observabile prin radiația lor – slabă, dar reală, pe care o pot observa monadele centrale din Centrul de evoluție. Este o orientare minimă a radiației către mișcarea, schimbarea care are loc în apropiere – nu mișcarea ei, ci în mișcarea fluxurilor, este ca un fel de agățare, dar care arată o intenție fină, infimă într-adevăr, dar care poate fi ajutată de impulsurile fluxurilor, a elementelor din flux: acolo în fluxuri nu este doar energie fundamentală, ci și ațe, celule, grupări mici de celule care nu au ajuns încă la formarea de monade stabile, toate sunt în fluxuri și toate pot să ofere atrageri ale monadei care nu se mai împotrivește să stea în fluxul ei sau poate fi impulsionată să revină în fluxul ei – după cum sunt mișcările fluxurilor și ale ei.
Toate aceste mici trăiri sunt deosebit de importante pentru fiecare monadă care intră într-un Centru de evoluție pentru că, în primele forme protejate de evoluție filamentară pe care le trăiesc micile monade, ele nu au condiții de deplasare în filamentul în care ele cresc, se hrănesc, scăldate în energia fundamentală interioară a filamentului lor: nu se mișcă, nu consumă energie, ci numai se hrănesc, deci le crește energia interioară, chiar dacă aceasta are loc inconștient. Dar ea are deja memorii formate prin acele mici amprente ușor întărite înafara Centrului, prin care, atunci când monada crește, ajunge să-și orienteze din nou puțina sa voință spre alte monade din filament, a căror radiație de asemenea le crește și lor. Fiecare monadă știe, recunoaște propriile răspunsuri la ceea ce există perceptibil pentru ea în filament. Nu există o conștiență de sine – așa cum am mai spus – dar există o mică conștiență a impulsurilor, a vibrațiilor din jur, care mișcă ușor energia din jurul ei și aceste schimbări fine din mediu le poate percepe fiecare monadă în filament. Astfel memoriile formate înafara Centrului de evoluție – despre care am discutat în acest articol – sunt folosite în aceste creșteri-evoluții filamentare. Fiecare monadă din filament simte reverberațiile vibrațiilor monadelor din jur, din filamentul care le este ”căsuța” lor pentru o lungă perioadă de timp, iar acest lucru se datorează acelor memorii care încep să se formeze înafara Centrului de evoluție și se întăresc în interiorul Centrului. Se întăresc intențiile de orientare, de apropiere între monade – într-un cuvânt se întăresc și se transformă în ceea ce azi noi numim manifestări ale monadelor.
Vom discuta în studiul următor despre formarea concretă a unor manifestări ale monadelor.