I. IDEI PRINCIPALE
- Analiza lumii percepute de noi, azi, se realizează:
– cu ajutorul simțurilor corpului fizic și prelungirilor tehnologice create de noi, specific situației planetare de azi;
– folosind intuiții și clar-intuiții;
– folosind clar-simțuri, pe măsură ce se formează noi căi neuronale, corespunzătoare obișnuinței decodificării percepțiilor venite de la senzorii corpurilor astral, mental și cauzal.
2. Drumul transcendent al divinității constă în folosirea principiului transcendenței în evoluții:
a. Tot ceea ce este cunoscut și adus de către monadele avansate (ceea ce am numit divinitate) dinafara Centrului de evoluție (din energia fundamentală înconjurătoare) poate fi folosit în interiorul Centrului, în crearea și coordonarea evoluțiilor din interior;
b. Tot ce poate fi creat și folosit într-un spațiu cu vibrație înaltă și foarte înaltă poate fi folosit într-un spațiu cu vibrație mai joasă și foarte joasă, păstrând proporționalitatea necesară între cele două spații în evoluțiile care se desfășoară în spațiul cu vibrație mai joasă.
3. Crearea Centrului nostru de evoluție a fost realizată ținând cont de principiile existențiale ale energiei fundamentale, de principiile transcendenței, autoformării monadelor și fenomenologiei atașate, pentru evoluția universală a monadelor în Centre organizate, aflate în permanentă dezvoltare.
4. Liniile de transcendență se împrospătează mereu prin formarea și coordonarea evoluțiilor pentru valuri uriașe de monade care intră în Centrul de evoluție, monade care au particularități de trăire mereu diferite, care îmbogățesc cunoașterea și experiența în Centru: în manifestarea monadelor, în crearea de condiții adaptate la toate noutățile care vin din exterior.
II. DETALII, DISCUȚII
O SCURTĂ ANALIZĂ PRELIMINARĂ A REALITĂȚII PERCEPUTE DE NOI, AZI
Analiza realității percepută de noi, azi, se poate realiza:
– prin simțurile fizice (prin intermediul senzorilor corpului fizic), ajutate de prelungirile noastre tehnologice;
– folosind intuiții și clar-intuiții: care reprezintă pe scurt un cumul de conștientizări ale informațiilor primite de la senzorii corpurilor care au vibrație mult mai înaltă decât corpul fizic (corpul astral, corpul mental și corpul cauzal), atunci când condițiile de mediu și corporale sunt favorabile; ele sunt percepute sub forma unor presimțiri la început (ca intuiții și clar-intuiții), apoi sub forma unor clar-simțuri: percepții clare, conștientizate fiecare în parte, ca fiind corespondente simțurilor prin corpul fizic: văz, auz, gust, miros și tactil, dar și de la corpul de unde provin, care vin așadar de dincolo de realitatea percepută cu senzorii corpului fizic, treptat – dar rapid, pentru că ni, oamenii, avem experiența unor asemenea percepții din perioadele anterioare folosirii majoritare a corpului fizic; dar pentru început doar știm clar despre evenimente aflate dincolo de puterea de percepție a corpului fizic, fără a conștientiza simțurile ca atare și calea pe care ajung în conștiența noastră, întrucât creierul corpului fizic nu este încă obișnuit să decodifice cele percepute cu senzorii altor corpuri, ci doar existența efectelor lor imediate sau iminente pentru cel ce trăiește o asemenea experiență;
– folosind conștient, pe rând sau toate la un loc, și alte percepții înafara celor cunoscute cu corpul fizic: sunt percepții asemănătoare celor fizice, cum spuneam mai sus, dar și posibilitatea pătrunderii în profunzimea structurilor și spațiilor, întrucât aceasta se realizează prin pătrunderea razelor din radiația proprie a spiritului prin materiile fizice indiferent cât de compacte ar fi ele și cât de complexe; având în plus puterea de a percepe particularități ale energiei fundamentale din care sunt create structurile materiale: luminiscență, sunet și vibrație fundamentală, care toate sunt repede decodificate corect de creierul fizic, contribuind la formarea unei imagini complete a realității înconjurătoare omului; treptat și repede se formează căi neuronale complexe, sub puterea vibrației crescute a mediului și a corporalității din ce în ce mai puternic energizate, astfel încât omul poate percepe din nou, și în profunzimi din ce în ce mai mari, variația generală și momentană a vibrației planetare și corporale, circulațiile fluxurilor energo-materiale din care sunt create toate toate corporalitățile de întrupare a spiritelor (de la elementele subatomice la sistemele corporale ale planetelor și stelelor) precum și circulațiile interioare ale fluxurilor prin structurile corporale (prin plexuri – sau chakre);
– se folosesc conștient toate memoriile spirituale: amintiri din evoluții anterioare, de pe Pământ și dinainte de venirea spiritelor umane pe Pământ, din ce în ce mai clar pe măsura creșterii vibrației planetare și a vibrației corpurilor noastre.
O minimă decodificare a percepțiilor mentale și astrale există în viața noastră înainte de conștientizarea percepțiilor cu celelalte corpuri înafară de corpul fizic există însă – din visele noastre care sunt aminitiri din călătoriile astrale naturale pe care le efectuăm cu corpul astral, pe timpul stării de somn fizic: în timpul lor cunoaștem tot ceea ce face obiectul percepțiilor noastre prin senzorii corpului astral, ajutate de senzorii corpului mental și cauzal – de care ne amintim și le numim vise. Dar este vorba despre o activitate cerebrală minimă, întrucât nu suntem obișnuiți să o luăm serios în considerare, nu există o recunoaștere oficială a activităților noastre astrale și mentale (cu corpul astral și cu corpul mental) ceea ce conduce la conștientizări minime ale acestor activități, mai ales că nu știm să le folosim în viața curentă fizică. Și nefiind urmărite consecvent, analizate și înțelese corect, activitatea astrală rămâne astfel nedezvoltată chiar dacă există această minimă activitate conștientizată: ca urmare căile neuronale rămân puține și cu cât ne adâncim în activitățile maturității: de serviciu, familiale, de distracții, etc., se pierd și cele care s-au format în mod natural în copilărie și în primii ani de adolescență, când toate dezvoltările endocrine formează o bogăție de căi neuronale de care nu avem habar și nu este nimeni în jurul nostru să ne explice ce bogăție de înțelegeri pierdem astfel…
Să nu uităm și faptul că devenim curioși la un moment dat cu privire la viețile noastre anterioare și nu știm că tot prin activități mentale și astrale: putem să ne amintim despre cele cunoscute în trecutul nostru pământean prin intermediul tuturor senzorilor corpurilor noastre, și astfel despre relația strânsă între realitatea astfel cunoscută și divinitate, fără de care nu ar putea exista nicio înțelegere totală, profundă a realității noastre, a rădăcinilor ei și astfel a viitorului ei.
Primordialitatea cuprinsă în ea, în această relitate pe care o percepem (indiferent cum și cât din ea), pornește lucrarea existenței realității de azi, ceea ce îi dă caracterul sacru pe care îl recunoșate lumea la modul oficial unanim, din rațiuni prin care recunoaște de fapt divinitatea – fără să-și împletească drumurile decât dacă există disperări sau interese mai mult sau mai puțin meschine. Dar divinitatea știe bine ce se petrece în sufletul nostru, ne cunoaște și disperările, și interesele ce vor să construiască o lume supusă ordinelor lor: un soi de remodelare pe care divinitatea o lasă să se deruleze până la un anumit punct pentru ca oricine să-i perceapă mai ales efectele, și o cunoaște bine ca fiind o fază trecătoare, dar absolut necesară în evoluțiile tuturor. Toți cei ce coordonează evoluțiile au trăit ei înșiși asemenea tip de faze, le-a cunoscut, le-a analizat și a conceput evoluțiile în acel mod cu adevărat constructiv și protectiv, conform principiilor căreia a avut toate șansele să evolueze. Da, cei pe care îi putem numi ”Cei Dintâi” astfel au conștientizat că, conform intereselor limitate, egoiste, excesiv individuale și de grup restrâns nu ar fi avut niciun viitor de evoluție, de creștere, sub nicio formă.
Înțelegând acest lucru, rezultă că realitatea cunoscută de noi azi are valoarea transcendentă care există indiferent dacă i-o recunoaștem noi sau nu acum. Cu alte cuvinte ceea ce numim azi Dumnezeu sau Creatorul Suprem există, a creat și creează permanent, indiferent dacă îl numim direct așa, sau știm bine acum din ce se compune această numire: o sumă de ființe primordiale pentru lumea noastră, care au evoluat și au învățat să facă alegerile cele mai constructive și protective, o sumă de ființe care trăiesc și lucrează în aceeași direcție, în același fel, transcendent în orice fire ale manifestărilor lor. Unde termenul ”transcendent” cuprinde și folosește toate cele învățate de toți, toată experiența acumulată prin evoluții îndelungate și complexe, direcții de o complexitate care pentru noi, azi, este uluitoare. Orice alt mod de gândire actual, uman și ținând de umanitate, care nu este și rămâne creator și cu adevărat protector, nu este parte a Creatorului Suprem, prin însăși limitarea sa doar la spațiul și timpul cunoscut de noi, fără a ști efectele universale pe multele direcții pe care le răspândesc. Ceea ce numim divinitate nu este nici măcar un colectiv simbolizat astfel, intuitiv după un model transcendent total (cunoscut deocamdată superficial). Divinitatea înțeleasă astfel profund cuprinde și folosește permanent întreg sensul transcendent – necunoscut de noi azi – care le cuprinde pe toate în efectele existențiale pe care le cunoaște bine și le dezvoltă în cursul tuturor manifestărilor sale. Dar și aceste lucruri sunt prea puțin înțelese acum.
Discutăm acum dincolo de sensul religios care doar ne pune în față divinitatea ca informare a unei sume de legi morale pe care nu le analizează decât sumar, nu face o școală publică analitică a lor, ci rămâne undeva pe un parcurs superficial, la o prezentare a celor trăite de oamenii care au crezut în existența divinității sub anumite aspecte – dar nu toate, din cauza asupririi popoarelor, alături de asupritorii laici. Se cunosc multe și se prezintă puține, fără a prezenta știința complexă care stă în spatele prezentărilor limitate (și limitative la rândul lor) – binecunoascute de altfel, și fără a încuraja și ajuta științele bio-fizice puternic reticente în direcția recunoașterii divinității. Din nefericire procedând astfel, amândouă – religia și știința laică – și-au pierdut amândouă sensul sacru.
DRUMUL TRANSCENDENT AL DIVINITĂȚII
Să clarificăm de la bun început ce înseamnă transcendență (după părerea mea Wikipedia oferă o explicație bună). Folosim în aceste studii ideea de transcendență în două direcții:
a. Tot ceea ce este cunoscut și adus, de către monadele foarte avansate evolutiv, din cele observate și studiate înafara Centrului de evoluție – în interiorul Centrului: cum se formează, cum cresc și cum se percep monadele în formare și în consolidare a existenței lor, cum se formează și se derulează circulațiile fluxurilor de energie fundamentală și elemente primordiale (ațe, bule de diferite dimensiuni), cum se formează tensiuni, presiuni, rupturi, integrări de fluxuri în alte fluxuri mai mari sau mai puternice, aglutinări de ațe, de fluxuri, de celule energetice primordiale, formări de grupuri mici până la stabilizarea lor ca monade, etc. Toate sunt folosite ca exemple de urmat în creații de toate felurile și urmând principiile pe baza cărora se derulează viața înafara Centrului de evoluție – cu aducerea și folosirea lor în crearea și organizarea evoluțiilor în funcție de aceleași principii dinafară, îmbogățite și folosite pentru întărirea monadelor și creșterea experienței tuturor la un loc.
b. În interiorul Centrului de evoluție, tot ceea ce poate fi creat și folosit într-un spațiu cu vibrație înaltă și foarte înaltă este adus și folosit în spații cu vibrații joase și foarte joase, ținând cont de diferențele vibraționale existente între spații, păstrând proporționalitățile necesare și urmărind efectele în spațiu și în timp asupra celor aflate în diverse faze: derulări, modificări, dezvoltări cu întăriri la rândul lor, și așa mai departe.
Se folosește experiența proprie de la cea mai simplă formă de evoluție, de creștere – neconștientizată la început, dar înțeleasă și urmărită atent când monadele ajung la conștientizări din ce în ce mai largi și mai profunde, în toate fazele de dezvoltare personală. Toate sunt ordonate și folosite apoi pentru formarea direcțiilor de evoluție pentru alte valuri de monade care intră permanent în Centrul de evoluție, urmând treptele și subtreptele de evoluție generale din Centru. Nicio linie de evoluție nu este fixă, nici ca linie generală, nici ca derulare, căci coordonatorii evoluțiilor știu bine în ce condiții s-au format monadele de același fel (mărime, compactizările energiei fundamentale în celulele energetice ale monadelor, obișnuințe și înclinații de reacții la mediul înconjurător, etc.) și:
– ajustează mereu drumul de parcurs, adaptându-l la înclinațiile native ale noilor și vechilor monade în evoluții, fără însă a se abate de la principiile pe baza cărora ființează organizările în Centrul de evoluție;
– adaptează spațiile în care se derulează evoluțiile și structurile lor interioare, care au fost create tot de coordonatorii evoluțiilor, la necesitățile noilor evoluanți, precum și derulările în curs ale evoluțiilor altor grupuri de monade care evoluează simultan cu cei nou-veniți.
Evoluțiile folosesc în același timp și particularități care s-au desfășurat fără modificările, adaptările ulterioare, precum și particularitățile formate după modificările care au avut loc atunci când monadele ajung să conștientizeze diferențe și să le folosească în activitățile lor curente. Toate sunt analizate, adaptate, îmbogățite și întărite, la fel ca și efectele folosirii lor în diferite conjuncturi pe treptele ulterioare de evoluție.
Se folosesc permanent toate îmbogățirile de acest fel, analizând și consolidând toate rând pe rând, pentru a fi folosite de grupuri în diferite trepte de evoluție, pentru ajutor oferit viitoarelor valuri de monade: pentru că pot fi asemănătoare – mai mult sau mai puțin – cu altele mai vechi și foarte vechi, aflate în evoluții atât de avansate încât pot fi ajutători și chiar coordonatori deja cu experiențe asemănătoare, care preiau în coordonare popoarele noi și le conduc pe căi deja bine cunoscute de astfel de ajutători, deja integrate în fazele, treptele sau subtreptele de evoluție.
Decopertarea cunoașterii acestui drum, cu toate reperele sale științifice, nu taie sub nicio formă sacrul – așa cum cred unii azi – dar poate fi și așa, pentru că științele oficiale și-au pierdut practic până acum sacralitatea, deși le-au rămas un minim sens moral și etic, cu o minimă legiferare pe care mulți nu o respectă de altfel. Și pentru că ne-am pierdut simțul sacrului în științele laice, pierdem încrederea în sacrul științelor spirituale.
Abia acum încet, treptat, cei mai profunzi oameni de știință încep să pună în valoare, ”pecetea divinității” în profunzimile materiei, în științele biologce, chimice, fizice – iar aici oamenii de știință români contemporani au evidențiat cu încredere asemenea evidențe (și o fac cu orice prilej publică), cum ar fi: dr. conf. univ. Mihaela Gheorghiu și dr. prof. univ. Dumitru Constantin Dulcan (îi găsiți pe You Tube cu foarte multe conferințe și emisiuni televizate). Dar și dânșii, la rândul lor, aduc drept exemple studii de pe întreg cuprinsul planetei, din toate timpurile, de la Platon la Max Plank și și contemporani. Cândva numeam ”materialism dialectic” – având ca scop nicidecum aflarea adevărului, ci obținerea unei reduceri simpliste la propriul interes al conducătorilor, al finanțatorilor cercetărilor – direcție care se folosește în continuare din nefericire și azi, sub alte denumiri dar vădit aflate pe drumul ascunderii adevărului. Căci majoritatea cercetărilor sunt direcționate către a cunoaște părți de adevăr doar pentru a ascunde cât mai bine de popoarele pe care le conduc: adevăruri universale, efectele lor în viața noastră. Niciodată nu doresc luminarea popoarelor; iar acele cercetări care au condus la aflarea de adevăruri universale și particulare, precum și găsirea căilor de aplicare ale acestora, au fost ori denigrate, ori distruse, ori ”puse sub obroc” așa cum ne spune clar biblia prin subsoluri de centre organizatorice în care nu pătrunde nici lumina zilei, nici chiar păzitorii care nu mai au puteri cu adevărat intelectuale, profunde și curate.
Necunoașterea în general – și a transcendentalului în cunoașterea divinității în mod particular, nu poate conduce la înțelegerea frontierelor care, dacă ar fi cunoscute și cercetate adânc, ar arăta că de fapt sunt plaje întregi de noi cunoașteri, ele însele trasee deschise pentru alte noi înțelegeri și, bineînțeles, cunoașteri mereu noi, din ce în ce mai profunde.
În studiile viitoare vom urmări toate liniile de evoluție care se împletesc pe Pământ și cele care trimit reverberații spre această parte a universului: bineînțeles doar toate cele pe care le putem deocamdată înțelege cu privire la activitatea amplă de creație a Făuritorilor Dintâi (cum îi numeau geții, străbunii noștri), precum și a celor care au ajuns prin evoluții proprii la puteri energetice radiante enorme, puteri folosite pentru o creație îndreptată către dezvoltările tuturor monadelor care intră în Centrul nostru de evoluție, așa cum știm acum deja, din studiile energiei fundamentale.
Desigur, dezvoltarea lor proprie este calea simultană cu cea a dezvoltărilor noastre, a celor care suntem pe această cale sub îndrumarea lor, căci fără o dezvoltare proprie ei nu ar putea derula la parametrii optimi propria noastră ființare și dezvoltare. Iar pentru întărirea încrederii noastre în îndrumările evoluțiilor proprii este bine de știut că numărul coordonatorilor evoluțiilor noastre este finit – dar uriaș și mereu în creștere, gestionând evoluțiile cu deosebită atenție, pricepere multă – inimaginabil de multă pentru noi, care suntem începători în evoluții, la fel ca și multe alte miliarde de generații de evoluanți care își urmează dezvoltările, evoluțiile asemănătoare: de la intrarea în Centrul de evoluție și până la nivelele cele mai avansate, alături de coordonatori mai vechi, tot mai vechi, până la Făuritorii Dintâi.
Și nu este nicidecum prima dată când monade ca noi sunt coordonate în evoluții: sunt enorm de multe generații care au parcurs această cale pe care o parcurgem și noi acum, altele care au ajuns să lucreze împreună cu coordonatorii evoluțiilor noastre, având toată cunoașterea lor și mare parte din experiența lor (desigur nu totală, având în vedere vechimea celor dintâi pe drumul dezvoltărilor personale).
Urmărind, ajutând și coordonând evoluțiile atâtor generații de monade care trăiesc simultan în spațiile Centrului de evoluție, ei folosesc permanent toată cunoașterea lor acumulată din primele timpuri ale Centrului de evoluție, în linii de transcendență mereu reîmprospătate, din și prin:
– practica coordonării evoluțiilor unor grupuri mari de spirite (popoare de spirite) și chiar grupări de popoare de spirite;
– prin adaptarea spațiilor în care se desfășoară evoluțiile, la felul de putere de adaptare a spiritelor, la cerințele înaintărilor lor spirituale;
– prin preluarea unor manifestări noi – care apar foarte distinct, dar rar însă cât se poate de clar conturate în derularea lor deosebită de a altora – și introducerea lor în fazele de evoluție ale tuturor celor aflați în evoluții și a celor care vor intra ulterior în evoluții: de la primele trăiri la toate monadele centrale care nu au apucat să participe la studierea noutăților în spațiile special amenajate, în spațiile ajutătoare ale universurilor spirituale.
În acest fel se valorifică total noutățile care apar nu numai în Centrul nostru de evoluție, ci în toate Centrele de evoluție care ființează, atâta cât sunt cunoscute ele de către monadele din Centrul nostru, având în vedere faptul că, în infinitul energiei fundamentale există cu siguranță și alte Centre de evoluție, grupate după cunoașterea lor și modul în care se ajută reciproc – așa cum stau lucrurile și în partea noastră de grupări de Centre de evoluție, care ne ajutăm reciproc și din acest punct de vedere, și din multe alte puncte de vedere.
Toate cele urmărite a fi puse în practică se petrec astfel sub puterea principiului transcendenței, iar un asemenea principiu se folosește, se aplică în fiecare fază de evoluție, treptat: dar la evoluțiile superioare se aplică simultan pe toate căile de ajutător, îndrumător și coordonator de evoluții.
Felul în care se aplică, și spațiile în care au loc derulările vor face obiectul de studiu al acestui capitol.