01.a. De ce învățăm despre evoluțiile noastre?

I. IDEI PRINCIPALE

1. Suntem spirite întrupate care se folosesc de corpurile lor pentru a-și dezvolta experiența de manifestare.

2. Nu suntem spirite bune sau rele, ci spirite aflate în diferite faze de creștere, de cunoaștere – de evoluție.

3. Învățăm despre evoluții ca să ne știm istoria, ca spirite întrupate pe Pământ – ca fiind o fază într-un șir practic infinit de evoluții spirituale.

4. Este necesar să privim evoluțiile noastre dincolo de liniaritatea pe care o credem azi, căci fiecare moment al lor va deveni, atunci când vom ajunge la conștiență și conștiință avansate, o deschidere practic infinită și eternă prin alte învățături, alte manifestări, alte puteri care ni se dezvoltă fără încetare.

II. DETALII, DISCUȚII

Știm în prezent că nu suntem numai corpul nostru fizic sau nici suma corpurilor noastre când aflăm detalii despre faptul că există un adevărat sistem corporal care ne cuprinde și corpul fizic. Suntem mai mult decât materii structurate întreținute prin hrană și respirație: suntem spirite întrupate care ne folosim de corpurile noastre pentru a ne dezvolta experiența spirituală de manifestare.

Ar trebui să pornim și de la alte considerente. În ultimul secol omenirea a trecut de la cunoașterea fizică la cunoașterea metafizică – la cunoașterea metafizică în proporții de mase: nu mase largi încă pe toate continentele, dar conceptul de evoluție anterioară vieții pământene, în curs de desfășurare acum, s-a extins de la populațiile orientale – unde asemenea cunoașteri la nivel de mase au fost păstrate fără întrerupere, chiar dacă majoritatea oamenilor din popor nu avea nici putere, și nici timp pentru adâncirea cunoașterilor – dar au existat întotdeauna și la populațiile tradiționale din Africa, America de Sud, Siberia și Australia. Este bine de știut faptul că populațiile autohtone din America de Nord s-au format prin migrarea unor părți de populație din America de Sud (deci sunt de origine toltecă) și multe din cunoașterile lor cu rădăcini sănătoase s-au pierdut doar din cauza exterminării lor de către europeni.

În egală măsură au fost întotdeauna cunoașteri profunde în Europa, dar în ultimele trei milenii aici populațiile au fost ținute în necunoaștere prin forța sclaviei imperialismului roman și apoi prin forța religiei, la care au aderat în mileniul I d.H. conducerile statelor care s-au format rând pe rând, găsind că este o modalitate de a-și întări puterea și controlul asupra populațiilor, asupra supușilor lor. Cu toate acestea au existat întotdeauna societăți ”inițiatice” care au secretizat cunoașteri moștenite din mileniile anterioare (atâtea cât au rezistat timpurilor) față de conducerile religioase și laice, dar treptat și ale conducerilor față de popoarelor lor, ținute de conducători în minciuni create în opoziție cu cunoașterile furate de pe la populațiile însclavagite, și secretizate în continuare.

Deși nimeni nu dezminte, și pedepsele continuă la nivel religios, iar disprețul și defăimarea au devenit noile arme de luptă ale oficialităților, libertatea de informare a înflorit peste tot odată cu răspândirea internetului. A venit timpul să știm că nu suntem corpurile noastre, după ce am depășit (în mare parte, încă nu în totalitate) ideea de trup păcătos care nu ar merita decât să fie disprețuit. Bolile, accidentele și disconfortul insectelor ne-au obligat părinții și bunicii să-și ia în considerare trupurile, să și le curețe, să și le întrețină cu atenție considerabilă.

Strămoșii noștri au oferit o atenție echilibrată și trupului, și spiritului. Religia ne-a îndepărtat de această formă cu adevărat dumnezeiască de considerare a omului în totalitatea sa. Însă azi revenim treptat, dar repede, la considerații înălțătoare cu privire la viața spirituală. Știm acum că suntem spirite întrupate, că am existat ca spirite dinainte de a ne naște din părinții noștri fizici, continuând viața prin manifestări cu alte corpuri.

Cu alte cuvinte: venim din eternitate și mergem înainte, în eternitate.

Da, am ajuns să conștientizăm noțiuni ca eternitatea, infinitatea, univers și universalizare. Le cunoaștem și le acceptăm, chiar dacă mulți dintre noi nu acceptăm reîntruparea (reîncarnarea), dar foarte mulți oameni azi, din ce în ce mai mulți, le acceptă și le folosesc, iar viețile anterioare – cu confuzii normale datorate lipsei de experiență în cunoaștere, analiză, aprofundare – sunt azi elemente curente ale încredințărilor noastre. Evoluțiile nu au loc pe o singură planetă, și acest lucru începe să prindă cheag în cunoașterea noastră. În acest fel învățăm despre evoluții ca să știm de unde venim, încotro ne îndreptăm, să credem că de fapt nu am fi experimentele insensibile sau interesate ale unor civilizății avansate, venite iavaș-iavaș prin cosmos din alte stele, experimente realizate în laboratoare galactice prin inginerie genetică aplicată unor mamifere deja existente pe planetă – maimuțele antropoide pământene care astfel ar fi picat din raiul arboricol în frigul cavernelor din timpul ultimei glaciațiuni. Nu am fost, și nu suntem astfel de experimente, nici acum și nici în viitor nu vom fi și vom înțelege bine acest lucru precum și rădăcinile modului în care s-au format asemenea confuzii. Să nu disprețuim oamenii care s-au înșelat astfel și să înțelegem că și noi, cândva, am făcut astfel de greșeli, de confuzii, iar acum ajutăm alte generații de evoluanți să și le înțeleagă și să se corecteze cu atenție și înțelegere de sine.

A venit timpul să știm că nu există spirite bune și spirite rele, ci spirite aflate în faze diferite de evoluție, care astfel au experiență mai multă sau mai puțină, au înclinații diferite, cu tendințe diferite în manifestările lor.

A venit vremea să știm de unde am venit pe Pământ, având un șir extrem de lung de întrupări din care am strâns experiență multă – chiar dacă unii dintre noi avem mai multă sau mai puțină: dar și ”multul” și ”puținul” se socotesc la un volum experențial cu mult mai mare decât celelalte viețuitoare de pe planetă.

Suntem spirite întrupate actualmente pe Pământ, ca fază într-un șir de faze care vin din valuri de timpuri care nu au o unitate de măsură pământeană, care nu se pot ”măsura” decât în faze, în trepte și subtrepte de evoluție: prin care trecem cu toții, de care începem să fim conștienți la un moment dat al derulărilor lor. Este o conștiență care, atunci când apare în dezvoltări, se va sprijini în continuare pe propriile memorii, care au strâns în toată perioada de inconștiență amintiri păstrate, ”conservate” în strcturile interioare ale spiritelor, ale monadelor din fiecare spirit, ca amprente cu vibrații diferite acumulate de-a lungul tuturor fazelor anterioare. În acest fel conștientizăm nu numai propriile evoluții, ci și evoluțiile celor din jur, care ne-au fost însoțitori mai vechi sau mai noi. Conștientizăm felul în care s-a format experiența noastră, schimbând sisteme corporale atât de multe, încât acest șir pare practic infinit: totuși observăm că este finit în trecutul nostru, că începe cu un proces lung de formare, de autoformare din energia fundamentală eternă și infinită a unor extrem de mărunte elemente care se reunesc și formează ceea ce azi numim monadă; apoi urmează un lung proces de formare a stabilității ca monadă individuală, pentru ca la un moment dat ea să fie atrasă de energia unui Centru de evoluție din multe alte Centre de evoluție despre care aflăm mai târziu, după ce ne înțelegem amintirile tuturor fazelor de trăire, de evoluție. În interiorul Centrului de evoluție învățăm treptat să ne menținem viața prin hrănire și respirație, învățăm să ne protejăm viața și astfel să parcurgem învățături fără sfârșit privind manifestări pe care le realizăm prin intermediul radiației noastre energetice. Și astfel înțelegem ce este corporalitatea, cum și de ce ne ajută și protejează ea, cum ne ajută să ne obișnuim să ne folosim radiația energetică în moduri din ce în ce mai adânc-conștiente, respectându-ne înclinațiile naturale și adăugând experienței noastre multe alte forme de manifestare asemănătoare înclinațiilor altor monade asemenea nouă cu care conviețuim, pe care învățăm să le realizăm în felul lor la început, având exemplul lor, și apoi să le realizăm în felul nostru propriu. Astfel ajungem să respectăm toate manifestările altora, făcute în felul lor personal – și pe ale noastre, făcute în felul nostru personal. De exemplu: crearea unei căni pentru băut: văd prima dată la cineva cum o face, așa cum o vrea el, cu pereții rotunzi, cilindrică, decorată cu o floare amplasată undeva, cu o toartă de care să o țină; dar apoi o fac în felul meu, cu două toarte, mai pătrățoasă, colorată altfel, cu o puzderie de floricele mici, etc. Dar învăț să respect și creația celuilalt, și ale altora care iau exemplu și de la mine, și de la ei, învăț în plus să creez și altele, de mărimi diferite, cu roluri diferite, pentru orice moment sau pentru necesități speciale.

Și așa se mărește sfera cunoașterii; după dezvoltările percepțiilor, observăm la un moment dat propria radiație, ne-o recunoaștem deosebită de a altora, observăm cum se schimbă ea în funcție de acțiunile pe care le desfășurăm și modul în care putem diversifica acțiunile. Putem conștientiza infinitele moduri de schimbare a componentelor ei – raze de grosimi infinitezimale, dar consistente, puternice, cu o continuitate clară ca și respirația energetică din care provine – respirație care ea însăși se dezvoltă fără încetare, sub imperiul propriilor acțiuni, trăiri, înafara cărora nu putem ființa întrucât avem din ce în ce mai mult dorința, voința, curiozitatea de a face cât mai multe, atât de diverse, de necesare după atâta cunoaștere, experiență pe care am strâns-o, încât nu putem – nu avem, nu găsim nicio rațiune pentru care să renunțăm să continuăm. Și în toate acestea suntem ajutați permanent de alte ființe asemănătoare nouă, care au învățat încă mult mai multe înaintea noastră și vor să ne învețe fără încetare să le urmăm exemplu pe aceeași cale, învățând și noi, la rândul nostru să le cuprindem pe altele care vin și ele în drumurile evoluțiilor: la fel cum am fost și noi la începuturi, dornice și ele la momentul conștientizărilor lor să știe cât mai multe. Și astfel devenim și noi, la fel cu ajutătorii noștri, dornici să oferim și altora experiența noastră, observând că ea se întărește pe măsura folosirii ei, în cât mai multe și diferite situații de trai curent.

Și mai învățăm despre evoluții ca să ne știm istoria, ca spirite întrupate pe Pământ – ca simplă fază într-un șir practic infinit de evoluții spirituale, schimbând diferite sisteme corporale până când nu mai avem nevoie de orientări prin corpuri sau de protecțiile pe care ele ni le oferă, căci învățăm să ne manifestăm direct prin manevrarea fluidă a radiației noastre, fără alte mijlociri. Ajungem să folosim energia fundamentală prin puterea și priceperea obținute în toate evoluțiile anterioare: mai întâi manevrând materiile apoi, având noțiunile complexe ale creației materiale, ajungem să folosim însăși energia fundamentală, din care ne tragem esența, utilizând radiația proprie energetică direct, nemijlocit, pentru a manevra în mod creativ energia fundamentală liberă: deci trecem de la creație materială – la creație energetică, cea mai puternică și complexă formă de manifestare a monadelor.

Ajungem să facem astfel totul în funcție de necesitățile propriilor noastre evoluții, dar și de necesitățile altor monade, valuri de monade care intră permanent în evoluții urmând și ele aceleași direcții, cu ajutorul nostru și a celor care ne ajută și pe noi, și pe toți ceilalți evoluanți, de-a lungul unor linii, drumuri de evoluție, riguros planificate ca etape, însă fiind flexibile în funcție de puterile și înclinațiile diferite ale monadelor începătoare, de puterile lor de orientare și de adaptare a micii lor experiențe în trăirile lor. Ajutătorii și coordonatorii evoluțiilor le ajută să-și păstreze individualitatea cu înclinațiile specifice fiecăreia în parte, individualitate care va avea un rol deosebit de important în evoluțiile lor viitoare: de aceea coordonatorii – care sunt și cei mai mari, mai puternici și pricepuți creatori – remodelează spațiile amenajate pentru evoluțiile lor începătoare, dar pe măsura creșterii lor le învață să se adapteze ele înseși la spațiile în care evoluează multe altele pe același drum.

Evoluțiile noastre nu sunt liniare și progresive în toate momentele, treptele și subtrepteptele lor, indiferent la ce nivele se desfășoară ele, ci sunt cicluri de trăiri cu bucle incluse, care ne dezvoltă puterea energetică radiantă după cum curg necesitățile noastre proprii. Chiar dacă în linii generale ele sunt progresive pe linii de lărgire a experienței și de profunzime în moduri treptat înțelese, direcțiile se schimbă, pe măsura conștientizării potențialului activ și pasiv al energiei fundamentale în toate direcțiile, provenind din toate primordialitățile posibile. Da, este bine să privim fenomenologia evoluției și ca pe o variabilă cu bucle mai largi sau mai strâmte care devin în timp, în anumite puncte ale sale, practic infinite, generatoare de o infinitate de alte puncte, deschideri, care pot schimba radical momentele parcurgerilor inițiale.

Ar fi așadar mai corect să înțelegem că deși evoluțiile pot părea liniare până la un moment dat, la un alt moment – avansat și complex în cuprinderile lui – descoperim că fiecare punct anterior devine drum infinit, la propriu, de dezvoltări în profunzime ale manifestărilor monadelor, care se expandează prin cele obținute din creșterea conștienței și conștiinței monadelor.

Totul este infinit mai mult decât ceea ce vedem acum cu ochii fizici, chiar și cu senzorii actuali ai corpurilor noastre fluidice astral, mental și cauzal. Schimbarea însăși în percepțiile noastre devine exponențială și din acel moment orice cercetător nu mai are cale de întoarcere în înțelegerea infinitului și eternității vieții și evoluțiilor noastre.

Acesta este de fapt drumul nostru, pe care îl înțelegem treptat, cu fiecare pas pe care îl facem mai departe.

Scrie un comentariu