05. ”Țipătul” noului născut (studiu)

Este necesar să facem o precizare: monadele care intră în Centrul de evoluţie sunt energizate suplimentar de către coordonatorii de evoluţii pentru a li se observa corect capacitatea şi particularităţile definitorii ale înaintărilor în evoluţii. În acest fel se crează condiţiile necesare primelor forme de evoluţie, după cum reacționează la aceste prime impulsuri, în vederea dezvoltării lor interioare libere, ne-forţate. Pe parcursul evoluţiilor se vor folosi corecţii, în funcţie de observarea concretă a manifestărilor lor, după cum se dezvoltă celulele lor fundamentale, în etapele aflate în curs de desfăşurare.

Este o infuzie blândă, este bine să știm, care nu stresează monadele, iar mediul în care sunt aduse le favorizează trăirea optimă pentru stadiul dezvoltării lor.

S-a spus în studiile anterioare că în acest moment, al acestei puternice, dar totuşi fine şi atente energizări, se poate percepe o emisie de vibrație, de sunet şi de lumină din partea monadei astfel cercetate, pe care o putem asemăna cu ceea ce noi numim ţipătului nou-născutului.

Așadar, nu este o stare de durere şi de neacomodare, ori de acomodare dureroasă – asociată de noi, oamenii, unei naşteri după forma în care noi cunoaştem, acum. Este o emisie, o radiaţie, după cum primeşte monada energie: comparativ cu radiaţia perceptibilă în momentul intrării în Centrul de evoluţie. Adică o stare generală de recepţie şi emisie energetică, de mică putere, puterea ei! obișnuită doar din activitatea slabă a deplasărilor pe valul fluxurilor în mediul exterior Centrului de evoluţie. Totul apare a fi, în momentul formării impresiei generale a coordonatorilor, ceva puternic, de care monada nu a avut ocazii în exterior, ea pare a fi flămândă de energie, ea primeşte şi radiază ca răspuns pe măsura primirii, așa cum poate ea! Este un adevărat salut oferit noilor însoțitori ai săi!!!

În funcţie de manifestarea din acel moment, de reacţia de emisie, de deplasare, de reacţiile între ele – căci nu are loc o observare individuală, ci în bloc, adică pentru mai multe monade de aproximativ acelaşi fel, de aceeași mărime – dar știindu-se că în interiorul lor compactizările EF sunt foarte diferite. Se determină modul şi puterea de acceptare a altor monade, iar în funcţie de care cele observate ele vor fi reunite – la început în patul energetic fundamental, în evoluţiile sub formă de energii şi materii – ulterior, sub formă de spirit, reunind monade asemănătoare, care vor deveni fraţi spirituali în lungul tuturor evoluţiilor primare.

NOTĂ

Să nu se confunde puterea energetică a monadei, care oferă manifestare, cu structura interioară a monadei/spiritului, care determină puterea ei energetică, sau cu energetica interioară a monadei/spiritului: circulaţiile energiilor hrănitoare, din care se formează radiaţiile monadice în exterior.

Aşadar, puterea interioară a spiritului/monadei este determinată de structurile celulare fundamentale, de raporturile dintre ponderea diferitelor particularităţi conferite de structurile celulelor energetice fundamentale, primordiale: luminiscență, sunet și vibrație.

Scrie un comentariu