I. DEFINIRI
AȚE, FIRE DE ENERGIE FUNDAMENTALĂ
Se formează în mod natural în energia fundamentală infinită prin spargerea repetată a bulelor de energie fundamentală până când, în mișcarea celor foarte mici printre alte bule, ajung în formă de ațe, fire din ce în ce mai subțiri, care se pot rupe și ele în condiții favorizante.
Sunt spații delimitate în energia fundamentală liberă, formate tot din energie fundamentală, dar având compactizări diferite de compactizarea energiei înconjurătoare, formate în mod natural prin tensiuni care apar în infinitatea energiei fundamentale. Astfel de spații limitate se prezintă sub formă de bule de energie fundamentală, bule de mărimi diferite, cu compactizări diferite ale energiei în interiorul lor în funcție de condițiile locale în care s-au format. Se pot forma bule mai mici în bule mai mari, iar în interiorul lor unele bule mai mici se pot sparge, cu împrăștierea energiei în masa bulei cuprinzătoare sau se pot sparge în bule mai mici care pot rămâne în continuare în bula cea mare.
CELULE ENERGETICE; CELULE ENERGETICE FUNDAMENTALE
Sunt cele mai mici formațiuni de energie fundamentală, care apar în energia fundamentală infinită prin ruperea repetată a firelor (ațelor) de energie până când nicio condiție exterioară nu le mai poate rupe, sparge.
Celulele astfel formate, cu compactizări diferite ale energiei lor interioare se atrag între ele și formează grupulețe de celule care stau la baza autoformării monadelor: astfel cele care vor forma monade le numim celule energetice fundamentale ale monadei.
Este energia fundamentală eliberată de fiecare spirit (sau monadei independente în evoluții avansate), provenind de la:
– energia superficială degajată de structurile interioare ale monadei: celule energetice fundamentale, pături energetice protectoare interioare și exterioare ale monadei;
– energia fundamentală rezultată din respirația monadei: prin inspir monada trage energie în structurilor sale interioare, din care o cantitate infimă se compactizează peste celulele fundamentale, restul de energie este expulzată în exteriorul ei sub formă de radiație.
II. IDEI PRINCIPALE
Crearea și dezvoltarea Centrului de evoluţii s-a realizat prin:
1. Alăturarea unor monade aflate iniţial aproximativ în acelaşi stadii de dezvoltare sau în stadii de dezvoltare apropiate, urmate în timp de alte grupuri de monade, mai mult sau mai puţin avansate în dezvoltări. Convieţuirea lor s-a realizat pe baza într-ajutorării şi ajutorului oferit altora pentru a ajunge la nivele din ce în ce mai înalte de conştienţă şi de conştiinţă în evoluţie;
2. Crearea şi remodelarea permanentă, în funcţie de necesităţi, a unor spaţii interioare pentru derularea etapelor de evoluţie, pentru trăiri şi învăţături după puterea energetică interioară a monadelor şi experienţa pe care ele şi-o formează prin folosirea acestei puteri.
Creatorii Centrului de evoluţie sunt numiţi în literatura de tip religios: zei sau sintetic: Dumnezeu.
III. DETALII, DISCUŢII
Unul dintre cele mai importante studii ale rădăcinilor evoluţiilor noastre trebuie să pornească chiar din locul în care ne aflăm în acest moment: suntem, de fapt, într-un Centru de evoluţie, care cuprinde o multitudine de secţiuni interioare, pe care le numim universuri. Ele sunt structuri create în mod conştient de monade care şi-au început cândva, cu foarte mult timp în urmă, evoluţiile – adică creşterile şi învăţăturile – mai întâi din propriile lor experienţe, apoi împărtăşindu-şi reciproc experienţele prin percepţii şi forţe radiante concentrate, coerente, care au constituit cel dintâi mod de comunicare. Experienţa înţelegerilor lor era mereu în creştere, precum şi posibilitatea de a urmări experienţa de trăire a altor monade formate ulterior formării lor, a celor dintâi. Din experienţa şi puterile reunite ale tuturor s-au realizat treptat creaţii ample, conştiente, mereu perfectibile, dar şi remodelate mereu în funcţie de apariţia altor noi experienţe personale. Orice fel de experienţă a fost împărtăşită tuturor celor care au pornit împreună la drum, şi socotită ca adaos la fondul general acumulat anterior ultimei lor cunoașteri.
Aşadar, putem să sintetizăm aceste informaţii şi să le completăm în continuare, expunerea lor rămânând mereu deschisă: un Centru de evoluţie este format din totalitatea structurilor create conştient de monade, într-un spaţiu energetic fundamental, preexistent formării monadelor şi structurilor create de ele. Vom discuta pe larg despre monade, pentru început să știm că monadele sunt cele mai simple formațiuni energetice autoformate din energia fundamentală și trăind în ea însăși, cu structură interioară stabilă, cu forme incipiente de autonomie de mișcare, de percepție și voință, și astfel de orientare în spații în funcție de impulsurile primite din mediul înconjurător.
Structurile Centrului de evoluție se creează în timp foarte îndelungat și pornesc din reunirea conștientă a unui grup mic de monade cu dezvoltări asemănătoare, pe care le putem numi monade primordiale pentru viitorul Centru de evoluție (au fost numite pe parcursul evoluțiilor: Creatorii Dintâi, Făuritorii Dintâi). Ele trăiau în oceanul de energie fundamentală din care s-au autoformat, împreună cu multe altele, aflate și ele în formare, în stabilizare interioară și în creștere, mai mult sau mai puțin asemănătoare între ele. Pe măsura trecerii timpului, ele își măreau permanent volumul energetic interior, energetic fundamental și, în egală măsură, creștea și experiența lor de trăire în spațiile energiei fundamentale. Există o mică formă de conștiență la început, prin prisma căreia ele au perceput apropierea inițială între ele doar prin atracție naturală și au realizat un grup, iar în interiorul acestui grup primordial conștiența de sine și de grup, precum și a mișcării lor în valurile energiei fundamentale creștea încet, dar sigur. Acumulările de experiență de acest fel au condus la apariția unor noi și mereu perceptibile particularități de simțire, de trăire interioară care, în timp, au condus la alte feluri de conștientizări, pe măsura creșterii acuității percepțiilor. Toate au condus la formarea unei conștiințe incipiente, favorizată de necesitatea înțelegerii probabilității de pierdere a propriei vieți, precum și a celor din grup, care cerea imperios alegeri între ce este bun și ce nu este bun, cu diferite grade de necesitate. În acest fel s-a format instinctul de supraviețuire, pe baza instinctului de reunire pentru creșterea și consolidarea puterii de a face față mișcărilor fluctuante din spațiile primordiale.
S-a format treptat o conștiență de înaintare, în creștere odată cu creșterea puterii energetice interioare și a experienței de folosire a acesteia, precum și conștientizări mai avansate a propriei capacități de memorare a trăirilor proprii și a perceperii în diferite feluri a trăirilor din jur, a modificării mediului care condusese la formarea conștienței de sine și la înțelegerea conștiinței proprii, care conduceau la un loc la prețuirea vieții proprii și a celor din grup.
Nu toată capacitatea de memorare a fost înțeleasă de la începuturi, dar ea a fost prima capacitate proprie conștientizată și înțeleasă sub aspectul ei practic. Mai târziu, monadele primordiale au putut să-și dezvolte conștiența și memoria, comparându-se cu alte monade care se aflau pe același drum de dezvoltare, dar mai nou formate, mai tinere. Mult mai târziu conștientizări mereu mai performante au condus la concluzia că ceea ce le forma interiorul, mici celule energetice, prin creșterea lor integrau memoria, deci experiența proprie, în funcție de care mergeau și gradele lor de conștiență. Cele memorate puteau fi conștientizate mai devreme sau mai târziu, dar oricât de noi, de tinere ar fi fost alte monade, exista întotdeauna un anumit grad, o anumită măsură de conștientizare din care se întărea și diversifica memorarea și se întărea experiența fiecăreia și tuturora la un loc.
Memorarea conştientă, atentă, a fazelor de dezvoltare prin care treceau monadele mai tinere, care creşteau în jurul celor mai bătrâne, în fazele lor de conştienţă după cum le era felul, a condus la dezvoltarea înţelegerilor celor mai bătrâne, legate de propria creștere, evoluţie, dezvoltare. Cu o asemenea înţelegere a urmat şi înţelegerea dezvoltării celor tinere, care urmau în linii mari aceeaşi cale de dezvoltare ca și cele mai bătrâne. În acest fel s-a creat înţelegerea comparativă a fazelor de dezvoltare proprie şi ale celorlalte monade aflate pe acelaşi drum. S-a creat înţelegerea faptului că monadele mai înaintate pe acest drum pot crea ele înseşi condiţii pentru dezvoltări proprii şi, lucrând pentru ele înseşi, pot să creeze condiţii şi pentru cele mai tinere, pentru dezvoltarea percepţiilor lor, pentru ca toate împreună să-şi dezvolte puterile interioare, să-şi modeleze manifestările şi să înveţe împreună cum să înainteze pe drumul altor noi înţelegeri. Astfel de înţelegeri formau mereu observaţii asupra altor fenomene din spaţiile în care trăiau, dar şi asupra unor fenomene legate de propriile lor dezvoltări.
Observaţiile au condus la înţelegerea derulării unei ciclicităţi, periodicităţi a apariţiei unor manifestări diverse, care se puteau dezvolta sau inhiba ritmic: ori în mod natural, prin trăirile curente ale monadelor, prin voinţa proprie a monadei chiar la adresa sa, ori induse din exterior, de la monade mai dezvoltate către cele mai puţin dezvoltate. S-a putut crea astfel un nucleu incipient de coordonare, în care monadele mai evoluate se auto-dezvoltau, prin diversificarea şi accentuarea percepţiilor lor generale, dar şi a percepţiilor asupra înaintării celor mai mici.
O astfel de organizare a condus la dezvoltarea, în paralel, a unor noi particularităţi de percepţie comparativă: a liniilor, direcţiilor de trăire ale grupurilor de monade organizate la un loc (un bloc de grupuri) – comparativ cu toate cele care se desfăşurau în mediul exterior grupurilor, în acel ocean exterior de energie fundamentală. Treptat s-au creat structuri, de asemenea, pentru diferite trepte de înaintare, după cum se dezvoltau percepţiile monadelor, urmărind şi corelând dezvoltările celor care li se alăturau ulterior.
Astfel de structuri grupale și locurile interioare de trăire s-au dezvoltat, şi se dezvoltă în continuare, toate se diversifică treptat în funcţie de necesităţile trăirilor, și putem spune acum: în funcție de evoluţiile tuturor celor care intră pe căile acestor trăiri. Datorită marii diversităţi de manifestări, de la un grup de monade la altul, de la o etapă de creştere la alta, structurile au fos, și sunt adaptate mereu la necesităţile care ivesc, flexibile fără să poată fi însă modificate sau distruse inconștient de monadele care le folosesc. În timp s-au delimitat spații din ce în ce mai mari pentru trăirile protejate ale tuturor grupurilor, al căror număr a crescut (și crește mereu în continuare), protejate de mișcările din exterior prin pături întărite de energie fundamentală și în același timp protejând micile monade și alte structuri mărunte extrem de fragile din exterior.
Observarea păturilor, subțiri la început, de energie fundamentală compactizată în jurul monadelor, prin magnetismul natural al oricăror structuri din energie fundamentală, întărirea acestor energii la reunirea monadelor în grupuri din ce în ce mai mari, a condus la înțelegerea posibilității energiei fundamentale de a se compactiza în mod absolut natural și, treptat, monadele au descoperit că ele însele puteau să compactizeze energie fundamentală, formând și pături de energie cu diverse destinații, dar și bule largi și plasându-se în interiorul lor, formând acolo alte bule mai mici în interiorul cărora se pot crea alte structuri sau atrăgând în interior altele autoformate în exterior, în energia fundamentală nestructurată.
Apoi au observat că pe măsură ce puterea lor interioară creștea, puteau să creeze astfel de bule, de spații cu diferite compactizări și structurări interioare după cât de multe alte noi monade puteau să intre în spațiile interioare, după cum evoluau monadele mai vechi și aveau nevoie, după diversificarea manifestărilor lor împreună, de alte spații noi.
Să reținem că am descris un mod general de constituire a unui Centru de evoluție, dar asemenea spații organizate, asemenea Centre au existat și ființează în continuare, cu mult înaintea constituirii Centrului nostru, de exemplu. Așadar, în acest fel discutăm de un Centru de evoluție, cuprinzând totalitatea acestor feluri de structuri şi sub-structuri, care se dezvoltă permanent prin intrarea unor noi, şi foarte numeroase grupuri monade din spaţiile exterioare. Iar alte dezvoltări care au loc în constituirea și dezvoltarea unui Centru de evoluție țin și de alte conjuncturi exterioare pe care le vom discuta după ce vom acumula mai multe cunoașteri prin aceste studii de început.
Centrul de evoluție creşte pe măsură ce conştienţa evoluanţilor celor mai înaintaţi din grupul inițializator ajunge să cuprindă toate cele create în structurile cuprinzătoare şi atent organizate ale Centrului de evoluţie. Ei devin astfel, pe lângă creatori și permanent modelatori de structuri și substructuri pe care azi le numim distinct: universuri, structuri inter-universice, dimensiuni structurale paralele, spații (bule) interdimensionale, devin și coordonatori ai tuturor evoluțiilor care se desfășoară în Centrul de evoluție, căci au experiența cea mai bogată și profundă dintre toate monadele care trăiesc în Centrul de evoluție.
Chiar dacă nu vor avea niciodată forţa şi experienţa celor dintâi creatori, monadele care pe parcursul timpului ajung la putere energetică uriașă având și experiență de același fel, care ajung la conştientizarea şi înţelegerea tuturor fenomenelor din structurile create, pot lucra în continuare cu coordonatorii lor, devenind la rândul lor, cu timpul, mari și puternici creatori și coordonatori de evoluţii în structuri mai mici, apoi treptat, din ce în ce mai extinse.
Să reținem că în spaţiul energetic fundamental, din care şi-au pornit evoluţia monadele Centrului nostru de evoluţie, s-au format în timp multe astfel de Centre de evoluţie, care sunt acum mai noi sau mai vechi decât cel în care ne efectuăm noi evoluţiile, mult mai mari sau mai mici, începătoare sau avansate. În funcţie de vechimea lor, între ele se creează relaţii de cunoaştere reciprocă, de ajutor reciproc, de protecţie şi ajutor oferit împreună altor structuri mai tinere, unor nuclee care se formează permanent în spaţiile fundamentale, înafara Centrelor. Cele mai multe din cele mici, începătoare, nu conştientizează încă cele ce se petrec în jurul lor, dar se atrag reciproc şi se întăresc în fluxurile energetice circulante, aflate într-o continuă mişcare. Cele care sunt în primele lor faze de dezvoltare, sunt atrase şi protejate de către cele mai vechi pentru a-şi continua dezvoltarea, sunt create unde, valuri pentru deplasarea lor ușoară, în spaţii largi: pentru a nu fi distruse de dezvoltarea altora sau a nu se distruge inconștient unele pe altele. Este o protecţie pe care o vor conştientiza cândva, din care vor învăţa să se protejeze ele înseşi şi să protejeze şi pe cele care îşi vor căuta parteneri de drum pe lângă care se vor simţi ajutate.
Nucleele de Centre de acest fel se dezvoltă repede şi armonios, o dezvoltare asemănătoare ca a celor din Centrele mai vechi: prin atragerea şi protejarea altor monade din spaţiile lor înconjurătoare, pentru găzduirea cărora se creează mereu alte structuri interioare: ele pot fi după asemănarea celor existente deja, sau pot fi creaţii noi, conform unor necesităţi noi. După protejarea începuturilor lor, astfel de nuclee sunt lăsate de Centrele mai vechi să se dezvolte singure, să înveţe să se ajute între ele, să-şi conştientizeze toate fazele de existenţă, la fel cum s-au petrecut lucrurile şi cu cele vechi.