07.a. Percepţia sunetelor fundamentale

I. IDEI PRINCIPALE

1. Sunetul fundamental perceput, la fel ca şi luminiscenţa şi vibraţiile fundamentale, este format din:

– sunetul fundamental al locului: compus din sunetul specific universului local (Universul Fizic, în cazul nostru, cu vibrația cea mai joasă dintr-un număr de trei universuri materiale), al zonei și al subzonei locale (Zona I, care are vibrația cea mai joasă din trei zone mari ale universului, cu o subzonă aflată aprox. la mijlocul zonei), planetei (Pământ) care primește influențele de la stelele și planetele înconjurătoare;

– sunetul fundamental al corporalității observatorului, aflat sub influența sunetului fundamental al locului de observare, al structurilor existente sau/și create în jurul său și al biosistemului înconjurător.

2. Observatorul poate percepe sunetul fundamental cu ajutorul senzorilor corpurilor din sistemul corporal propriu:

– cu senzorii corpului fizic: percepţii fizice în câmpul fizic;

– (corpul dublu eteric nu are senzori de percepţie, dar vitalizând corpul fizic, contribuie susţinut la dezvoltarea funcţiunilor senzorilor corpului fizic);

– cu senzorii corpului astral: percepţii în câmpurile astral, eteric şi fizic – deci din câmpul corpului şi câmpurile cu vibraţie mai joasă; 

– cu senzorii corpului mental: percepţii în câmpul mental şi câmpurile cu vibraţie mai joasă (astral, eteric şi fizic);

– cu senzorii corpului cauzal: percepţii în câmpul cauzal şi câmpurile cu vibraţie mai joasă din sistemul corporal propriu;

– corpurile spirituale au senzori la toate nivelele straturilor lor, dar diferenţa de vibraţie foarte mare dintre ele şi corpul fizic ne împiedică să le folosim în întrupări cu corpul fizic; totuși ele contribuie, printre altele, la formarea și susținerea senzorilor tuturor corpurilor, chiar dacă noi nu le cunoaștem activitățile, nu le putem folosi încă conștient, indiferent de vibrația în care trăim. 

3. La începutul evoluţiilor tuturor spiritelor, percepţiile prin toate corpurile sunt reale, chiar dacă nu sunt conștientizate, dar ele sunt într-un bloc comun de percepţie a luminiscenţei, un bloc comun pentru percepția sunetelor şi un bloc comun pentru percepția vibraţiilor. 

Pe măsura înaintării în evoluţii, fiecare spirit, graţie existenţei și dezvoltării senzorilor corpurilor lor, după cum se dezvoltă radiația proprie, începe să diferenţieze fiecare nivel de percepţii în parte, mai puternice când condiţiile de trai sunt optime.

4. În străvechimi oamenii au folosit sunetele fundamentale în orice trăire curentă mentală şi astrală:

– pentru deplasare pe verticală şi pe orizontală (şi orice direcţie pe 360 grd în spaţiile solide, lichide şi atmosferice);

– pentru protejarea mediului înconjurător;

– pentru creaţie materială mentală cu etapele proprii: materializare, remodelare şi dematerializare; prin analiza rapidă a sunetelor emise de structurile create, se cunoaşteau diverse calități ale obiectivelor. 

5. Diminuarea, și apoi dispariția din conștiența umană a sunetului fundamental ține o perioadă relativ scurtă, după care creșterea vibrației planetare determină revenirea corporalității noastre la structura și funcționalitatea străveche, cu revenirea la percepțiile subtile, așa cum este și aceea a sunetului fundamental.

II. DETALII, DISCUŢII

După orientările generale din studiul anterior, putem să înţelegem mai multe elemente cu privire la percepţia sunetului fundamental de către noi, oamenii. Desigur şi celelalte vieţuitoare le percep, dar asemenea percepţii intră în fondul general de percepţie, în trăirile lor curente fără să poată face deosebiri între ele. Şi pentru noi, oamenii, acest lucru este acum valabil, în condițiile în care trăim azi, dar există o manifestare diferită între noi şi celelalte vieţuitoare – de care nu ne dăm seama acum nici noi prea bine, pe toate planurile, la fel ca şi ele. Să dezvoltăm această idee.

Înafara spiritelor umane, nici o altă grupare de spirite care evoluează pe Pământ nu are o anumită perioadă de conştientizare totală a percepţiilor fundamentale, dar ele, percepţiile de acest fel, există ca amintire în subconştientul nostru, în străfundurile subconştientului, şi de aceea schimbările care se produc cu privire la astfel de percepţii – ale luminiscenţei, sunetului şi vibraţiilor fundamentale, pe care azi nu le percepem, nu le putem analiza şi folosi în viaţa curentă – conduc treptat, dar repede, la conştientizarea schimbărilor în percepţiile noastre, în viaţa obişnuită din orice punct de vedere. 

Noi avem un precedent, așadar – în timp ce alte viețuitoare nu au acest precedent, nu au amintiri privind percepțiile energiei fundamentale, cu tot ce-i este caracteristic. 

De aceea evoluanţii avansaţi, toţi oamenii, în epoca pământeană cu vibraţie foarte înaltă, precum şi orice entitate dimensională şi interdimensională (acestea din urmă în orice perioadă, în orice spaţii cu orice fel de vibraţii) le percep foarte bine, dar şi foarte profund, după experienţa fiecărui întrupat, în funcţie de care fiecare îşi organizează realizarea sarcinilor de destin. Mai mult, entităţile dimensionale şi interdimensionale circulă frecvent între spaţiile lor (spaţii, sau structuri, sau dimensiuni structurale paralele) și spaţiul, structura sau dimensiunea noastră, a spiritelor în evoluţii începătoare şi a ajutătorilor avansaţi întrupaţi în mijlocul lor. Dimensionalii și interdimensionalii (să-i numim așa pe scurt) poartă o atenţie deosebită felului în care dispar şi apar în, şi din stratul nostru: ei realizează asemenea treceri prin modelarea vibraţiei personale – a radiaţiei proprii folosite în deplasări de acest fel – şi apoi remodelarea vibraţiei corporalităţii lor pentru a se înapoia sau a trece în alte spații. Aceste modelări și remodelări frecvente sunt deosebit de importante, pentru ca nici sunetul, nici luminiscenţa şi nici vibrația să nu streseze vieţuitoarele şi astfel să le întrerupă și să le obosească trăirile. Viețuitoarele învaţă treptat să se adapteze unor mici modificări de acest fel, în etape lungi, în cicluri lungi de vieţi, iar asemenea obişnuiri nu au loc nicidecum când vibraţia planetară este foarte joasă şi variaţiile de vibraţie sunt foarte dese, de la o clipă la alta (aşa cum stau lucrurile chiar acum pe Pământ) și astfel foarte obositoare. Pentru celelate vieţuitoare planetare, ceea ce pentru oameni este epoca mentală în vibraţii foarte înalte, pentru ele este o epocă a trăirilor liniştite, în care nu se vânează (omoară) unele pe altele, ci doar se obişnuiesc cu hrănirea animală, de absolută necesitate, urmărind viețuitoare aflate pe moarte, rănite sau chiar moarte foarte recent: astfel fiind întotdeauna sanitari ai pădurilor și apelor, ai oricăror locuri, se obișnuiesc cu percepțiile, cu deplasarea, cu comunicarea şi procreerea. Hrănirea tuturor vieţuitoarelor în etapa cu vibrație înaltă este mai ales energetică (prin osmoză) aşa cum este şi cea a oamenilor, iar percepţiile şi trăirea conform acestor percepţii sunt cele mai importante. O asemenea epocă liniştită este cea mai importantă pentru întregul biosistem, atât de numeros cum este cel pământean, tipic pentru evoluţiile curente ale tuturor, inclusiv ale oamenilor. Practic toate spiritele de pe o planetă, cu orice fel de corporalitate, trăiesc o epocă optimă a percepţiilor, indiferent de intensitatea lor şi de profunzimile până la care pot ajunge, după cum le este evoluţia şi specia de corporalitate

Dar spre deosebire de spiritele celorlalte vieţuitoare planetare, atunci când vibraţia planetei este foarte înaltă (cum a fost pe Pământ înainte de ultima glaciaţiune) spiritele umane percep conştient absolut tot ceea ce este în câmpurile planetare şi folosesc la nivele superioare aceste percepţii. În epoca cu vibraţie planetară foarte joasă, dar şi când creşte brusc vibraţia dând naştere la variaţii foarte dese de vibraţie pe întreaga planetă, foarte greu de îndurat, corporalitatea oamenilor, ca specie planetară, se apropie mult de felul corporalităţii celorlalte mamifere, şi percepţiile foarte profunde nu mai sunt de domeniul vieţii curente. Totuşi, datorită experienţei de trăire anterioară, pe care celelalte vieţuitoare nu o au, oamenii percep câte puţin din toate, direct – la solstiţii şi echinocţii de regulă, și conștientizează percepţiile lor ca un cumul la nivelul corpului fizic (mai ales pe cele vizuale și cele auditive) când ele ajung spre conştientul uman sub formă de intuiţii şi uneori chiar clar-intuiţii: nu vedem, nu auzim ceva în mod deosebit, dar ştim cu mai multă sau mai puțină precizie că undeva se desfăşoară ceva, există ceva şi, după experienţa fiecăruia, poate fi chiar numit cu claritate un fenomen, sau un eveniment, sau orice fel de derulare care ajunge la un apogeu undeva pe planetă sau în cosmosul foarte apropiat: nu de-a lungul întregului fenomen aflat în derulare, ci vârful existențial, apogeul derulării cum am numit mai sus, care este mai puternic și trimite informații mai puternice care pot atinge conștientul uman. Iar de la clar-intuiții la clar-simțuri nu mai este decât un pas, pe care îl parcurg conștient foarte mulți oameni, chiar dacă sunt supuși unor reguli stricte, agresive, de a nu le lua în considerație. Dacă societatea nu permite folosirea intuiţiilor, clar-intuiţiilor şi mai rarelor clar-simţuri, omul se va obişnui să şi le ascundă până când nefolosirea lor va diminua atenţia, va pierde şi amintirea, şi folosirea lor, ajungând la necunoaştere totală, așa cum s-au petrecut lucrurile cu oamenii în ultimele milenii: dar și în general în cazul spiritelor care au evoluţie începătoare şi o experienţă pe măsură în vibraţii joase, chiar dacă experienţa în vibraţii înalte este destul de consistentă. Chiar dacă la revenirea vibraţiei înalte spiritele îşi recuperează integral cunoaşterea și se analizează, apoi se consolidează prin aplicații dese, în experienţa proprie rămân şi trăirile grele din epoca cu vibraţie joasă; frica va trece, dar experiența rămâne, ceea ce va ajuta enorm când spiritele vor ajunge să fie la rândul lor ajutători pentru alte spirite care intră în evoluţie, înțelegându-le suferințele și ajutându-le în consecință. 

Deci diferenţa constă în conştientizarea vremurilor în fiecare etapă planetară şi folosirea percepţiilor la nivelele percepute de fiecare spirit în parte, conform evoluţiei personale. Vederea mentală și auzul mental sunt cele mai apropiate de conștientizare, dar oamenii simt și schimbările de vibrație, ca niște forme de simțire complexe ale schimbării fenomenologiei planetare. Mai mult, pentru spiritele umane, sub imperiul intuiţiilor permanente în funcţiune – chiar dacă rareori ne dăm seama de ele – căutăm cu febrilitate să pătrundem cât mai departe în folosirea resurselor planetare care ne conduc la ceea ce am pierdut din percepţii şi folosirea lor în etapele anterioare ale evoluţiilor noastre. Chiar dacă societatea ne obligă s-o facem în mod oficial doar din punct de vedere fizic, neoficial chiar cei care ne împiedică să ne folosim şi alte percepţii, cu alte corpuri – conducătorii laici şi religioşi prin instituţiile create şi coordonate de ei – au făcut-o întotdeauna pentru a ne împiedica să descoperim sursele controlului pe care îl exercită asupra noastră. 

La anumite nivele ale vibraţiei planetare aflate acum în curs de creştere, acest control se va pierde treptat, căci generaţiile noi sunt prea puternice şi intuitive, iar revenirea la cele care au fost în vechime cu greu o poate cineva înfrânge. Descurajarea și disprețul mai formează deocamdată încă o portiţă închisă, cu greu de ţinut astfel în prezent de către cei agresivi. 

Să facem o scurtă trecere în revistă a celor pe care le-am abordat până acum din punctul de vedere al sunetului fundamental şi să dezvoltăm pe alocuri, odată ce am înţeles în linii mari despre ce este vorba:

1. Sunetul fundamental este sunetul emis de energia fundamentală şi structurile formate din energie fundamentală, indiferent dacă sunt însăşi esenţa ei sau create de monadele cele mai avansate autoformate în timp din însăşi energia fundamentală.

2. Sunetul perceput, la fel ca şi luminiscenţa şi vibraţiile fundamentale, este compus din:

– sunetul fundamental al locului: compus din sunetul specific universului local, zonei și subzonei locale, planetei care primește influențele de la stelele și planetele înconjurătoare;

– sunetul fundamental al corporalității observatorului, aflat sub influența sunetului fundamental al locului de observare, al structurilor create în jurul său și al biosistemului înconjurător.

3. Observatorul poate percepe sunetul fundamental cu ajutorul senzorilor corpurilor din sistemul corporal propriu, senzori care ajută orice evoluant să se obişnuiască, şi treptat să deceleze diferenţele între percepţiile cu fiecare corp în parte; corpurile care au asemenea senzori, cu care spiritele umane sunt obişnuite în diferite etape planetare, sunt:

– cu senzorii corpului fizic: percepţii fizice în câmpul fizic – cu care actualmente suntem obişnuiţi cu toţii; treptat, pe măsura avansării în evoluţii, astfel de percepţii devin tot mai cuprinzătoare, indiferent de condiţiile de trai;

– corpul dublu eteric nu are senzori de percepţie, dar vitalizând corpul fizic, contribuie susţinut la dezvoltarea funcţiunilor senzorilor corpului fizic;

– cu senzorii corpului astral: percepţii din câmpul astral, eteric şi fizic – deci în câmpul propriu şi câmpurile cu vibraţie mai joasă. Entităţile astrale, cu corp astral de manifestare curentă, au percepţii mult mai dezvoltate, în primul rând datorită lipsei influenţei corpurilor fizic şi eteric cu vibraţii joase, dar şi datorită corpului astral puternic întărit pentru a fi corp de manifestare curentă. Atunci când corpul nostru astral se află în desprindere parţială din sistemul corporal cu corp fizic, adică în călătorii astrale – pe timp de somn pentru corpul fizic, percepţiile cu corpul astral sunt puternic ajutate de percepţiile cu corpul mental, corpul imediat superior din sistemul corporal;

– cu senzorii corpului mental: percepţii în câmpul mental şi câmpurile cu vibraţie mai joasă (astral, eteric şi fizic);

– cu senzorii corpului cauzal: percepţii din câmpul cauzal şi câmpurile cu vibraţie mai joasă (mental, astral, eteric și fizic);

– corpurile spirituale au senzori la toate nivelele straturilor lor, dar diferenţa de vibraţie foarte mare dintre ele şi corpul fizic ne împiedică să le folosim în întrupări cu corpul fizic; cu toate acestea, vieţuitoarele care au corpuri spirituale (pe Pământ: mamiferele şi oamenii) pot percepe mediul de trai din momentul naşterii viitoarei mame proprii, când entităţile ajutătoare de destin creează corpurile spirituale ale potenţialilor urmaşi ai mamei (pui, copii). Corpurile create astfel de ajutători se află deasupra corporalităţii mamei: de fapt, din acel moment spiritele urmaşilor potenţiali îşi încep întrupările (noi, oamenii, absolut toți), chiar dacă nu se pot mișca în spațiul de trai al mamei, ci doar odată cu ea. Dar întruparea în aceste corpuri spirituale, înainte de procrearea corporalității cu corp fizic (practic nașterea ca om în spațiul fizic), conduce la obișnuirea cu energetica locului, cu vibraţiile din mediul de trai; percepţiile de acest fel sunt foarte subtile – numai la nivel de lumini, sunete şi vibraţii fundamentale. Cu acestea ne obișnuim la începuturile fiecărei întrupări pe care o avem: dar numai în această perioadă cu vibrație planetară foarte joasă nu ne amintim nimic din perioada de întrupare spirituală, situație pe care o trăim extrem de rar la începutul evoluțiilor noastre: însă și situația aceasta este deosebit de importantă, și percepțiile luminiscenței, sunetelor și vibrațiilor fundamentale sunt de asemenea deosebit de importante pentru toate trăirile din întruparea în curs. 

La începutul evoluţiilor, percepţiile sunt reale, chiar dacă nu sunt conștientizate, dar ele sunt într-un bloc comun de percepţie a luminiscenţei, un bloc comun pentru sunete şi un bloc comun pentru vibraţii. Pe măsura înaintării în evoluţii, fiecare spirit, graţie existenţei și dezvoltării senzorilor corpurilor lui, începe să diferenţieze fiecare fel și nivel de percepţii în parte: ele sunt mai puternice când condiţiile de trai sunt optime și se diminuează proporțional cu modificarea condițiilor de trai de la optim la minim. Dezvoltarea şi diversificarea necesităţilor în diferite medii de trai creşte experienţa de percepţie şi de aplicare a percepțiilor în viaţa curentă, pentru fiecare corp în parte pe măsura avansării în evoluţii: spunem că ne concentrăm atenţia pe câte un nivel (fizic, sau astral, sau mental, sau cauzal) şi astfel putem să înţelegem din ce în ce mai profund lumea înconjurătoare. 

De asemenea, începem treptat să conştientizăm faptul că sunetele, percepute cu senzorii unui corp, sunt la rândul lor un cumul de sunete percepute cu senzorii diferitelor straturi ale fiecărui corp în parte: și fiecare corp cu toate straturile lui este format și susținut de câte un set de raze din radiația energetică a spiritului întrupat. Practic spiritul simte prin radiația lui ceea ce transmit senzorii corpurilor sale, prin vibrațiile care se transmit între corpuri și spiritul astfel întrupat, și tot prin radiația lui se manifestă conform celor percepute din spațiul încinjurător. 

Dar deocamdată pe Pământ oamenii conştientizează acest lucru numai când vibraţia medie planetară este înaltă, iar corporalitatea este dezvoltată și funcțională cu toate straturile corpurilor. În astfel de condiţii, oamenii percep plenar toate registrele de luminiscenţă, sunet şi vibraţii fundamentale, iar cu experienţa lor, acumulată în toate evoluţiile până la venirea pe Pământ, le folosesc pentru trăirea în mediul propriu planetar. În străvechimi, înainte de ultima glaciațiune, oamenii au avut o trăire deosebit de complexă, cu folosirea, printre multe altele, a sunetelor fundamentale în orice direcţie de trăire curentă mentală şi astrală:

– pentru deplasare pe verticală şi pe orizontală (şi orice direcţie pe 360 grd în spaţiile solide, lichide şi atmosferice), prin echilibru în spaţiu cu ajutorul sunetelor emise de călător; 

– pentru hrănire: sunetul fundamental al acelor fructe şi tuberculi care arată momentul optim de coacere, şi erau culese și mâncate doar cele care nu periclitau perpetuarea speciei lor; 

– pentru comunicare: fiecare participant avea sunetul fundamental propriu şi de la orice distanţă perceperea lui conducea la o comunicare doar interpersonală, fără ca altcineva să poată surprinde comunicarea şi să deranjeze partenerii, dar nici să deranjeze pe cineva din jur;

– pentru protejarea mediului înconjurător: se foloseau sunete proporționale cu sunetele fundamentale ale fiecărei viețuitoare în parte sau a unui grup compact (turme, ierburi, codri, bancuri de pești, stoluri de păsări), pentru ca sunetele să nu fie obositoare prin înălțimea și intensitatea lor;

– pentru creaţie materială mentală cu etapele proprii: materializare, remodelare şi dematerializare; prin analiza rapidă a sunetelor emise se cunoaşteau: şi gradul de calitate a creaţiei pentru structurile materiale, şi gradul de adâncime la care se împământau resturile provenite din dematerializare, gradul de transformare, calitate şi funcţionalitate în cazul remodelării.

În plus, să reţinem şi faptul că permanent omul în străvechimi – dar și câteva milenii după ultima glaciațiune, a folosit asemenea cunoaşteri în mediul planetar, pentru a proteja biosistemul și planeta însăși, ţinând cont de toate cele generate de structurile cosmice şi mediul cosmic cu circulaţiile energetice. De asemenea, subnivelele de la graniţele nivelelor de vibraţie, de la fizic în sus, spre cauzal, erau întotdeauna foarte bine şi clar decelate, erau folosite interferenţele câmpurilor şi subcâmpurilor, la orice nivel al vibraţiilor lor. 

Poate că toate acestea sunt noţiuni destul de complexe, dar treptat ne vom reobişnui cu ele, căci oricum cunoaşterea lor este în sufletele noastre…

Azi trăim cu percepţiile pe care ni le ştim în viaţa fizică curentă. Puţini dintre noi, deocamdată, percep luminiscenţa fundamentală (aura, cum ne-am obişnuit să o numim), şi încă şi mai puţini pot percepe, sau intui, sau clar-intui sunetele fundamentale. Este de reținut faptul că muzicienii sunt oameni care intuiesc sau clar-intuiesc, sau clar-aud ceea ce se numesc armoniile cosmice. Orice om însă, uneori, poate auzi, mai ales în perioada solstiţiului de vară, valuri de sunete care vin şi se pierd acoperindu-se unele pe altele, în armonii splendide… Dar nici cei care au dezvoltată vederea mentală şi primesc comunicări de la entităţile lor astrale ajutătoare, nu le percep întotdeauna sau, dacă le percep, ori nu au încredere în ceea ce aud, ori sunt la limita dintre sesizabil şi insesizabil (dar au fost situaţii în care nu le-am auzit, însă le-am intuit și le-am înregistrat pe reportofon, deși nu foloseam de regulă tot timpul reportofonul în natură). 

Aşteptăm cu toţii să vină vremea să percepem din nou clar, de toate, şi să fim încurajaţi cu toţii, chiar din primii ani de viaţă, să ne dezvoltăm astfel de percepţii – nicidecum să ni le anihilăm, aşa cum se petrec lucrurile acum… Până atunci, ne informăm, ne formăm păreri generale, astfel încât, pe măsura creşterii vibraţiei planetare şi a creşterii straturilor interioare ale corpurilor noastre, să fim pregătiţi să primim fără teamă schimbările care se produc în viaţa noastră. 

Să mai adăugăm înţelegerilor noastre încă un aspect deosebit de important: amprentarea conduce la modificarea sunetului fundamental, la fel ca şi la modificarea luminiscenţei şi vibraţiei fundamentale. De aceea apare necesitatea procesului de dezamprentare; în funcție de necesităţile sarcinilor de destin, când corpurile sunt optim dezvoltate, fiecare om putea să-și dezamprenteze și corpurile, și mediul în care trăia și lucrurile pe care le folosea – și tot așa va fi și în viitorul apropiat al evoluțiiilor noastre pe Pământ. Azi nu știm că prin folosirea aghiazmei și a tămâii, smirnei, plantelor speciale, dezamprentăm locul de trai, de muncă. Ar fi bine să reținem acest lucru. 

Vom dezvolta în alte studii și faptul că corpurile noastre au mecanisme speciale de dezamprentare a mediului nostru de trai – mecanisme care nu cresc neapărat vibrația, dar curățând mediul de diverse feluri de amprente (de la gândurile noastre, de la emoțiile noastre) toate cele din jurul nostru își recapătă forța energetică proprie, specifică, ușurându-ne mult viața. 

În perioada mentală a omenirii, când necesităţile de precizie şi de calitate sunt extrem de profunde, toate corpurile, cu absolut toate straturile lor, au un anumit tip de plexuri (chakre) pe care le numim plexuri-malaxor, puternic active la toate straturile corpurilor fluidice, preiau din mediul planetar fluxurile energo-materiale amprentate din circulațiile lor prin corpurile tuturor viețuitoarelor apoi, prin mecanismele interioare ale plexurilor, îndepărtează amprentele energetice; vom discuta în alte studii cum au loc în profunzime astfel de dezamprentări. Însă plexurile nu pot creşte vibraţia filamentelor, ci doar facilitează desprinderea unor filamente extrem de mici, cu vibraţie mai joasă care s-au prins de filamentele mai mari în circulaţiilor lor cosmice: cele mici se prind unele de altele, cele mari la fel şi astfel sunt și curățate, și răsfirate, apoi eliberate în mediul exterior, în mediul nostru de trai curent. Unele vor fi atrase de corpurile oamenilor, altele de corpurile altor vieţuitoare, după cum este şi vibraţia generală a corpurilor tuturor. 

Când vibraţia planetei scade foarte mult, numărul plexurilor-malaxor se diminuează datorită pe de o parte restrângerii straturilor interioare cu funcţiuni complexe ale corpurilor astral, mental şi cauzal, care au vibraţie foarte înaltă în sistemul corporal, dar şi la corpurile ce rămân dezvoltate mare parte se închid; rămân în funcţiune doar plexurile-malaxor de la ultimul corp spiritual, care are vibraţia cea mai înaltă – restul acestor plexuri speciale se restrâng devenind canale simple la fel cu multe altele din sistem. Lucrarea plexurilor de acest fel este un serviciu, un ajutor: şi personal – prin care se împrospătează fluxurile atrase de corpurile noastre, dar şi pentru mediul înconjurător, pentru celelalte vieţuitoare ale planetei care nu au încă astfel de posibilități corporale. Amprentările de acest fel au o importanță deosebită întrucât ele constituie o cale de universalizare și de adaptare la schimbările de mediu, precum și de creșterea efortului propriu de menținere cu voință puternică pentru manifestări cât mai înalt-spirituale. Reducerea numărului lor, când vibrația este foarte joasă, este necesară întrucât filamentele au o vibrație din ce în ce mai joasă și ar vehicula volume imense de filamente cu vibrație joasă, antrenând spiritele la manifestări încă și mai agresive decât le cunoaștem azi. Însă reducerea straturilor funcționale ale corpurilor noastre fluidice nu este ceva suficient pentru funcțiunile corpurilor atâta cât rămân, de aceea se închid în mod arhetipal și plexurile de acest fel de la straturile care rămân în funcțiune – înafară de cele de la ultimul corp spiritual (corpul dumnezeiesc sau atmic pentru majoritatea oamenilor, corpul enesic sau supraenesic pentru ajutătorii avansați în evoluții). 

Creşterea actuală a straturilor care au fost restrânse în vremurile din urmă determină treptat redeschiderea plexurilor de toate felurile, de la toate corpurile, iar când toate vor ajunge la un stadiu avansat de dezvoltare, se vor redeschide şi plexurile-malaxor de la toate straturile, reluându-şi treptat funcţiile extinse. Din cunoaşterile vieților noastre anterioare, azi intuim că toate percepțiile noastre vor ”înflori”, ne vor arăta din nou toate cele caracteristice profunde, subtile ale realității noastre planetare și cosmice: luminiscențele, sunetele și vibrațiile fundamentale. Toate ne vor “spune” că suntem gata să ne reluăm frumoasele activităţi ancestrale, perfect conştienţi de lumea în care trăim: care ne înconjoară şi care nu este aici exclusiv să ne servească nouă, oamenilor, ci pentru a-i servi noi – ei, pentru a o iubi şi proteja… Etern, oriunde în univers… 

Scrie un comentariu