Osmoza este procesul de trecere, prin structurile membranelor corpurilor sistemului corporal de întrupare, din mediul exterior în interiorul corpurilor și din interiorul corpurilor în mediul exterior, de fluxuri energo-materiale, gaze, vapori de apă și alte componente organice și anorganice de natură fizică sau fluidică.
Intrarea prin osmoză a tuturor acestor elemente se constituie în hrănire pentru corpuri, aprovizionare cu elemente hrănitoare cu vibrații diferite, dar de același fel, de materii și energii corespunzătoare corpului care le atrage și le procedează.
Ieșirea produselor de dezasimilare (necesar a fi eliminate din corpuri) este un proces de eliberare a acelor elemente care au hrănit corpurile, și-au pierdut din energie și capacitățile hrănitoare, și sunt eliminate alături de structuri celulare care și-au pierdut vitalitatea: așadar ca produse de dezasimilație și pentru corpul fizic, așa cum știm, dar și pentru corpurile fluidice, chiar dacă sunt mai fine, mai subtile și cu vibrație mai înaltă decât cele fizice.
Procesul își schimbă viteza și componentele în funcție de natura corpurilor – corpului fizic și corpurilor fluidice ajutătoare pentru corpul fizic, atunci când în sistemul corporal există corp fizic, sau numai de natura fiecărui corp fluidic în cazul entităților (eterice, astrale, spirituale pe Pământ). El poate avea loc rapid sau mai lent, în funcție de mai multe considerente:
1. În funcție de natura corpurilor:
– mai lent pentru corpul fizic, care are vibrația cea mai joasă dintre corpurile sistemului corporal;
– mai rapid pentru corpurile fluidice, care au o circulație mult mai fluidă, și de aceea mult mai rapidă: de aceea și folosim această denumire – corpuri fluidice, în loc de alte denumiri care nu reliefează natura lor.
2. În funcție de dezvoltarea corpurilor din sistemul corporal, care la rândul ei este dependentă de variația vibrației medii planetare:
– foarte rapidă: când vibrația este foarte înaltă și straturile interioare ale corpurilor fluidice sunt dezvoltate total sau în cea mai mare parte;
– din ce în ce mai lentă: în cazul în care straturile interioare ale corpurilor fluidice sunt în restrângere treptată până când rămân unele dintre ele în stare latentă: atunci când vibrația planetară este joasă și foarte joasă.
De asemenea, viteza de circulație în interiorul corpurilor a fluxurilor hrănitoare, fiind dependentă în primul rând de vibrație, scade în mod natural de la corpul cu vibrația cea mai înaltă din sistem – către corpul cu vibrația cea mai joasă, oricare ar fi corpul cu vibrația cea mai joasă:
– de la corpurile spirituale la corpul fizic de manifestare, în cazul în care corpul fizic este cuprins în sistem;
– de la corpul cu vibrația cea mai înaltă la corpul cu vibrația cea mai joasă (pentru entitățile spirituale, entitățile astrale și entitățile eterice).
Dacă discutăm și despre entitățile dimensionale și cele interdimensionale, ele au procesele de acest fel ale corpurilor lor cu vitezele cele mai înalte comparativ cu întrupații din universurile ajutate, de aceea ele își desfășoară sarcinile direct din spațiile lor de cele mai multe ori; iar când este nevoie, ele vin în spațiile universului nostru (oricărui univers material ajutat) pentru scurt timp și se reîntorc în spațiile lor de trai curent imediat după finalizarea sarcinilor lor. În acest fel ele reduc cât de mult pot consumurile de fluxuri cu vibrațiile foarte înalte din univers, pentru a le lăsa evoluanților din univers, cărora le sunt absolut vitale. În cazul în care au în univers sarcini pe termene foarte lungi, ele sunt desfășurate numai de către evoluanții centrali care au și puterea, și experiența de a-și modela vibrațiile radiației lor și a corpurilor lor, astfel încât să ajungă la nivele obișnuite pentru populațiile pe care le ajută în acest fel, nici nu consumă mult din fluxurile energetice cu vibrațiile cele mai înalte, nici nu impulsionează prin radiația lor populațiile spirituale primare la acțiuni care depășesc puterea și experiența lor de activitate. De asemenea, începând cu întrupările îngerilor (îngeri ca evoluanți secundari: se va consulta Sinteza ” Schema generală a evoluțiilor monadelor în Centrul de evoluție” ) sistemele lor corporale nu mai cuprind corpuri spirituale cu vibrația mai înaltă decât cele pe care le pot avea evoluanții primari cu corpuri spirituale – deci vor avea doar corp spiritual (sau budhic) și corp dumnezeiesc (sau atmic), așadar fără corpurile enesic și supraenesic pe care le au evoluanții secundari începători pentru a se obișnui cu folosirea radiației lor cea mai înaltă. Dar pentru îngerii întrupați, vibrația corpurilor lor spirituale determină o vehiculare extrem de rapidă a fluxurilor energo-materiale – principalul component al circulației pentru corpurile fluidice: de aceea în popor îngerii – la fel ca și entitățile de orice fel – sunt reprezentați cu aripi, care nu sunt structuri corporale pentru zbor, ca ale păsărilor sau fluturilor, ci fluxuri uriașe de energii care sunt vehiculate cu putere de structuri speciale ale corpurilor lor, de felul plexurilor, subplexurilor și canalelor.
De altfel este bine să reținem faptul că plexurile, subplexurile și canalele de aprovizionare cu fluxuri energetice susțin procesul de osmoză: prin atragerea de fluxuri și prin menținerea tegumentelor în permanentă mișcare, facilitând astfel intrarea fluxurilor prin pori – dar și eliminarea celor care și-au pierdut din capacitățile hrănitoare.
Pentru sistemul corporal uman, hrănirea prin osmoză este principala formă de hrănire când vibrația planetară este foarte înaltă și corporalitatea are toate straturile interioare ale corpurilor fluidice dezvoltate total și permanent. Adică așa cum au fost înainte de ultima glaciațiune, dar și cum va fi în viitor, când din nou vibrația planetară va crește – și la fel va crește și vibrația corporalității umane, ajungând la capacitățile asemănătoare corporalității din străvechimi.
« Înapoi la Dicționar