01. Schema generală a evoluțiilor monadelor în Centrul de evoluție

A. Schema simplă, fără definiri

Monadele se autoformează conjunctural din energie fundamentală, în însăși energia fundamentală infinită și eternă; nu este un proces unic, o dată pentru întotdeauna, ci este un proces care se derulează etern în infinitul energiei fundamentale, este un proces etern. O parte din ele sunt atrase de puterea energetică a Centrelor de evoluție, altă parte formează ele înseși noi Centre de evoluție, ajutate de monadele din Centrele de evoluție vechi. 

În interiorul Centrului nostru de evoluție au loc evoluții ajutate, îndrumate și coordonate de monadele cu puterea energetică cea mai mare și experiența cea mai complexă comparativ cu cele care intră în evoluții. 

Aceste trăiri ale monadelor înafara Centrului, precum și evoluțiile în interiorul Centrului, se derulează în felul următor:

A. Trăirea monadelor în energia fundamentală liberă, înafara Centrelor de evoluție organizate în care se derulează evoluții coordonate și ajutate de monadele cu multă putere energetică radiantă și experiență pe măsură. 

B. Trăirile monadelor în interiorul Centrelor de evoluție se desfășoară în spațiile create și organizate special, unde parcurg multe subtrepte și trepte de evoluție, după cum urmează:

I. EVOLUȚII FILAMENTARE:

a. Monade-energii;

b. Monade-materii.

II. EVOLUȚII SPIRITUALE:

a. Evoluții intra-planetare;

b. Evoluții individuale (extra-planetare);

c. Evoluții comune: planetă, planetoid, stea și galaxie;

d. Evoluții post-galactice.

II. EVOLUȚII MONADICE:

1. Evoluții secundare:

a. Evoluții arhetipale:

– arhetipuri de generația I (arhetipuri monadice);

– arhetipuri  de generația a II-a (arhetipuri ajutătoare);

– arhetipuri  de generația a III-a (arhetipuri învățătoare);

– arhetipuri  de generația a IV-a (arhetipuri galactice). 

b. Evoluțiile îngerilor;

c. Evoluțiile arhanghelilor. 

2. Evoluții centrale:

monade centrale începătoare;

monade centrale învățătoare;

monade centrale cercetătoare;

monade centrale coordonatoare de evoluții.

B. Schema detaliată a evoluțiilor

Evoluțiile monadelor cuprind trei mari etape sau trepte, fiecare dintre ele fiind pregătitoare pentru următoarea treaptă – chiar și ultima pe care am menționa-o, căci evoluțiile merg mereu înainte, în eternitatea vieții monadelor.

De la intrarea lor într-un Centru de evoluție, spre exemplu al nostru, monadele parcurg următoarele trepte de evoluție

  I. Evoluții filamentare;

 II. Evoluții spirituale;

III. Evoluții monadice.

I. EVOLUȚIILE FILAMENTARE

Evoluțiile filamentare și evoluțiile spirituale sunt evoluții protejate, fiecare în felul lor: prin creșteri în filamente energetice sau prin întrupare în universuri separate de manifestare, în timp ce evoluțiile monadice sunt evoluții mixte: în spațiile universurilor lor de învățătură monadele se manifestă fără necesitate de protecție, fără corporalitate, iar când este nevoie să ofere ajutor direct evoluanților care se manifestă exclusiv prin întrupare, se întrupează și ele alături de cei pe care îi ajută. 

Evoluțiile filamentare sunt primele forme existențiale ale monadelor după intrarea lor în Centrul de evoluție; ele sunt extrem de mici, nu au puterea de a se manifesta în vreun fel, astfel încât ele doar cresc în interiorul unor creații speciale – filamente energetice, în mod astfel protejat, ajutat și coordonat de creatorii filamentelor. Subtreptele generale ale evoluțiilor filamentare sunt:

1. Monade-energii: care cresc protejate în filamente energetice pe care le numim filamente-energii; întrucât monadele-energii au o putere energetică foarte mică, filamentele în care se află nu pot să formeze structuri fixe – nu pot încă să se atragă unele pe altele și să se compactizeze stabil, ele trec prin structurile fixe și doar energizează structuri formate din alte filamente energetice, mai puternice – adică structuri din filamentele-materii;

2. Monade-materii: care cresc protejate tot în filamente energetice numite filamente-materii; puterea lor energetică este crescută și au putere să se atragă unele pe altele, să se compactizeze puternic și să formeze structuri stabile în spațiu și în timp, pe care le numim structuri materiale; în această stare coeziunea lor și menținerea lor în structuri este ajutată, printre altele, de energia lăsată de filamentele-energii.

II. EVOLUȚII SPIRITUALE

Sunt evoluții începătoare protejate care se derulează exclusiv prin intermediul unei corporalități de întrupare: un asemenea mod de protecție desparte monada care trăiește într-un univers separat – de universurile materiale unde ele se manifestă numai prin intermediul corporalității de întrupare. 

Toate evoluţiile spirituale sunt evoluţii mijlocite de sisteme corporale materiale, cu ajutorul cărora monadele reunite în spirite învaţă să se manifeste, să se orienteze spaţial şi temporal, să efectueze lucrări diverse: şi simultan, şi consecutiv, folosind diferite seturi de raze din radiaţia proprie, ordonate prin structurile sistemelor corporale.

Subtreptele generale ale evoluțiilor spirituale prin întrupare sunt: 

1. EVOLUȚII INTRA-PLANETARE: sunt evoluții prin întruparea unui spirit întreg, format din mai multe monade, într-un singur sistem corporal; întreg spiritul (precum și diverse grupări de spirite) este ajutat direct la locul său de trăire a spiritului (în Universul Primar) de puterea radiantă a spiritelor din poporul spiritual al planetei pe care se întrupează, susținându-l din punct de vedere energetic și vibrațional. 

2. EVOLUȚII INDIVIDUALE (sau extraplanetare): se păstrează formațiunea de spirit protejat prin întrupare, dar fiecare monadă, dezvoltată energetic și ca experiență de manifestare, se întrupează independent într-un sistem corporal propriu, având putere energetică mărită prin evoluție proprie anterioară; ajutorul îl primesc pe tot parcursul întrupării de la entitățile astrale ajutătoare ale destinului propriu; 

3. EVOLUȚII COMUNE: un întreg popor de spirite sau grupări mari dintr-un popor de spirite se întrupează într-un singur sistem corporal unic:

a. un popor întreg de spirite se întrupează simultan într-un sistem corporal numit PLANETĂ; o formă pregătitoare este întruparea simultană a unui grup de spirite dintr-un popor într-un sistem corporal unic numit PLANETOID (sau satelit natural al unei planete);

b. mai multe popore de spirite se întrupează simultan într-un singur sistem corporal numit STEA;

c. o multitudine de popoare de spirite având aceeași evoluție se întrupează simultan într-un singur sistem corporal numit GALAXIE; o formă pregătitoare a galaxiei cu întrupare simultană este galaxia matriceală – forma cea mai răspândită în univers – în care întrupările nu sunt simultane, ci într-o rețea de corzi matriceale în care intră pe rând la întrupare popoare de spirite întrupate ca stele, planete și planetoizi, cu toate popoarele lor intraplanetare, care formează baza biosistemelor lor în plan local.

4. EVOLUȚII POST-GALACTICE: spiritele care ies din evoluțiile comune, de tip galaxie cu întrupare simultană a spiritelor, revin treptat la toate formele de evoluție cu întrupări individuale, așa cum vor evolua în continuare, printr-o călătorie foarte lungă prin întregul univers.

Schema evoluțiilor primare, așa cum este ea astfel prezentată, nu poate fi îmbogățită cu subtrepte la elementele prezentate ele însele ca fiind subtrepte, întrucât asemenea partiții sunt specifice fiecărui popor spiritual în parte, în funcție de capacitățile fiecăruia și se pot întinde astfel pe mai multe sau mai puține partiții având în vedere acest lucru. Până la încheierea evoluțiilor primare, inclusiv a evoluțiilor post-galactice care sunt pregătiri pentru evoluții secundare, diferențele destul de mari dintre popoarele spirituale se estompează tocmai prin funcțiunile acestor partiții mai lungi sau mai scurte și, în continuare, prin cicluri de întrupări mai lungi sau mai scurte, cu diferențe socotite după cum au curs recuperările anterioare. Evoluțiile post-galactice sunt astfel deja ieșite din cadrul evoluțiilor primare propriu-zise ale poporului spiritual. Fiecare popor spiritual evoluează post-galactic în felul său propriu, fără să se mai compare cu altele cu care a evoluat la comun în ultimele faze, trepte: planetă, stea, galaxie (cu întrupări simultane). Iar sub acest aspect încep să se asemene cu evoluțiile secundale începătoare pentru care evoluțiile post-galactice sunt pregătitoare, iar evoluțiile secundare începătoare (arhetipuri) le numim pregătitoare pentru evoluțiile secundare cele mai profunde (îngeri și arhangheli).

III. EVOLUȚII MONADICE

Sunt evoluții ale monadelor avansate și foarte avansate în evoluții, care pot să evolueze și fără intermedierea sistemelor corporale materiale, prin manifestare directă una cu alta, în spații special protejate pentru ele, dar și ca ajutători în mijlocul celor ajutați aflați în evoluții anterioare, întrupându-se alături de ei. 

Sunt două mari trepte de evoluție monadică: 

evoluții secundare;

evoluții centrale:

1. EVOLUȚII SECUNDARE: sunt primele evoluții care se pot derula fără intermedierea corpurilor, într-un spațiu special pentru monadele secundare: Universul Spiritual Secundar

Toate evoluţiile primare sunt evoluţii mijlocite de sisteme corporale materiale, cu ajutorul cărora monadele reunite în spirite învaţă să se manifeste, să se orienteze spaţial şi temporal, să efectueze lucrări diverse: şi simultan, şi consecutiv, folosind diferite seturi de raze din radiaţia proprie, ordonate prin structurile sistemelor corporale. 

În continuare, evoluţiile secundare sunt evoluţii care se desfăşoară pe două planuri:

a. Evoluţii progresive proprii, nemijlocite de corporalitate: manifestare directă monadă cu altă monadă prin radiaţiile proprii, manevrându-le pe seturi și subseturi de raze din radiația proprie. Sunt evoluţii desfăşurate în alte universuri decât cele materiale: universuri spirituale, în care monadele se manifestă direct, fără mijlociri de corporalități, manifestări cu seturi de raze diferite, pe care au învăţat prin corporalitatea din evoluţiile primare să şi le orienteze în realizarea diferitelor feluri de manifestări. Fondul general de manifestare se menţine aşadar, doar că monadele se manifestă direct, fără să se mai distrugă inconştient sau puțin conştient, aşa cum procedau în primariat sau, mai înainte – în spaţiile neorganizate ale energiei fundamentale. Gradul înalt de conştiinţă determină modularea intensităţii radiaţiilor sau folosirea unor seturi tot mai subţiri de raze, pe măsura creşterii puterii lor radiante şi ordonează de la sine relaţiile de ajutor reciproc, înţelegere, iubire; 

b. Evoluţii de manifestare prin întrupare, prin intermediul formelor de corporalitate, aşa cum s-au derulat evoluţiile primare, dar numai în universurile materiale, realizând două feluri de manifestări:

– manifestări cu seturi de raze vechi, puternice, consolidate, care s-au dezvoltat astfel pe parcursul evoluţiilor primare; 

– manifestări cu seturi de raze noi, care au apărut pe parcursul evoluţiilor primare din creşterile celulelor energetice fundamentale din interiorul monadelor: care au fost prea puţin dezvoltate până în secundariat, pentru a fi folosite conştient. Monadele secundare învaţă cum să folosească şi aceste seturi de raze în manifestări asemănătoare cu cele deja consolidate – care şi ele se vor dezvolta prin împletirea cu cele noi, îmbogăţindu-se ca experienţă proprie fără încetare.

Prin mărirea forţelor lor spirituale, secundarii se ajută între ei şi ajută în plus evoluanţii primari în întrupările alături de ei, în mijlocul lor, dându-le exemplul propriu de manifestare, de lucrări realizate individual și în colectiv. În acelaşi timp, învaţă cum să-şi obişnuiască noile seturi cu manifestări cunoscute foarte bine de ei din evoluţiile anterioare, împletindu-le şi folosindu-le împreună, învăţând la început în mod ajutat, de către monade mai avansate, apoi continuând pe cont propriu, cu toate razele care vor apare în eternitatea lor. 

Subtreptele generale de evoluție ale acestei trepte sunt: 

a. EVOLUȚII ARHETIPALE: parcurgerea acestor trepte conduce la obișnuirea cu noile forme de manifestare fără folosirea de corporalități în spațiile unui univers separat – Universul Spiritual Secundar, dar și întruparea lor în universurile materiale, ca ajutători avansați pentru evoluanții primari, care nu mai consolidează ultimele învățături de treaptă în universurile materiale, ci își folosesc experiența pe care au acumulat-o în primariat și care se dezvoltă cu diverse noutăți ca ajutători avansați acum, în secundariat; pe de altă parte, este și obișnuirea cu trăiri fără împletirea forțelor proprii cu forțele foștilor frați de spirit, ci trăiri doar cu propria radiație mult crescută, ajutați de entități astrale, angelice, dimensionale și inter-dimensionale ajutătoare de destine. Etapele evoluțiilor arhetipale sunt:

– arhetipuri de generația I (sau arhetipuri monadice): cuprinde obișnuirea cu noile forme de trăire individuale (fără frați de spirit), iar în universurile materiale întreaga etapă se derulează pe planete arhetipale – special amenajate și organizate, până la obișnuirea cu manifestări individuale, dar foștii frații de spirit se ajută reciproc, însă întrupați separat;

– arhetipuri de generația a II-a (sau arhetipuri ajutătoare): în universurile materiale accentele se pun pe trăiri de mare diversitate în mijlocul populațiilor spirituale în evoluții primare; în Universul Secundar accentul se pune pe abilități de ordonare a razelor pe seturi și subseturi pentru realizarea unor acțiuni fără corporalitate, precum și începutul de compactizare foarte slabă a energiei fundamentale, care va fi activitatea permanentă a secundarilor pe parcursul tuturor treptelor de evoluție secundară;

– arhetipuri de generația a III-a (sau arhetipuri învățătoare): în mijlocul primarilor, își adaptează manifestările prin orientări noi, adaptări la tot felul de schimbări care au loc în mediile de trai, în calitate extinsă de ajutător care oferă exemplu personal de manifestare; nu uităm exercițiile de compactizare a energiei fundamentale, ca învățături specifice secundarilor în universul lor;

– arhetipuri de generația a IV-a (sau arhetipuri galactice): în universurile materiale au sarcini extinse în toată galaxia folosind toate felurile de corporalități care permit astfel de lucrări, iar în Universul Spiritual extind pregătiri pentru treptele următoare, pe lângă exercițiile de compactizare a energiei fundamentale. 

b. EVOLUȚIILE ÎNGERILOR: în Universul Secundar se pregătesc pentru începerea creației cu energie fundamentală și manifestări cu seturi din ce în ce mai înguste de raze; în universurile materiale fac întrupări succesive în locuri diferite din galaxie, sau în galaxii diferite, sau în subzone diferite, cu vibrații locale extrem de variate de la un loc de întrupare la altul.

c. EVOLUȚIILE ARHANGHELILOR: în Universul Secundar au loc avansări și consolidări în creația energetică, participări la lucrări universice de cercetare și creație de structuri energetice; în universurile materiale au loc întrupări în spații cu vibrații foarte înalte, iar în Universul Fizic doar în spațiile dimensionale și inter-dimensionale, vizând lucrări de importanță universică. Subgrupele lor de evoluție sunt: 

– arhangheli învățători: continuarea învățăturilor, îmbogățirea și consolidarea manifestărilor arhetipale și angelice, în funcție necesitățile locale;

– arhangheli cercetători: fac cercetări fundamentale în Universul Secundar și în Universul Spiritual Primar, unde își folosesc abilitățile de creație din energie fundamentală pentru a participa la creația celulelor de protecție ale spiitelor primare; în universurile materiale sunt ajutători în Universul cauzal pentru spiritele care se pregătesc pentru evoluții avansate și cercetări privind noutățile care apar în Centrul de evoluție, coordonați de monadele centrale. 

2. EVOLUȚII MONADICE CENTRALE

Sunt evoluții ale celor mai avansate monade din Centrul de evoluție, printre care chiar cele care au creat și organizat Centrul de evoluție și au coordonat toate evoluțiile desfășurate în interiorul lui. 

Evoluţiile centrale merg, la fel ca şi la secundari, pe două linii principale:

– manifestări directe, din statutul de monadă neîntrupată: în Universul Central, în Universul Secundar și în spațiile lor ajutătoare prin radiaţia monadică, precum și din Universul Central prin radiația lor extrem de puternică și lungă, acționând fără corporalitate direct în orice spații, materiale și spirituale deopotrivă, în întreg Centrul de evoluţie pe care îl modelează şi îl remodelează, în funcţie de necesităţile valurilor de evoluanţi care intră în evoluţii;

– manifestări indirecte, din statutul de întrupat, care şi acestea pot fi: întrupare directă din Universul Spiritual Central şi întrupare prin deplasarea monadei în Universul Spiritual Primar și întrupare cu constituire de sisteme corporale de manifestare în toate cele trei universuri materiale, ca orice ajutători pentru spiritele în evoluții începătoare. 

Toate manifestările lor sunt de anvergura întregului Centru de evoluție, indiferent dacă efectuează lucrări prin întrupare în universurile materiale sau radiante din Universul Central:

1. Dezvoltarea radiaţiei monadice proprii până la cuprinderea în radiaţia proprie a întregului Centru de evoluţie, cu toate structurile sale interioare şi exterioare. Din această postură, mişcare radiaţiei cuprinde:

– extinderea radiaţiei monadice până la cuprinderea Centrului de evoluţie în radiaţia proprie; gestionarea propriei radiații: se efectuează direct, pe loc, simultan sau/şi consecutiv, cu seturi de raze din ce în ce mai înguste, cu specializare pe toate razele simultan şi pe fiecare rază în parte, lucrări de creaţie din energie fundamentală cu compactizări puternice (astfel numai monadele centrale pot să opereze total cu energie fundamentală): se creează și remodelează structuri diverse ale universurilor, ale spaţiilor dimensionale şi inter-dimensionale, toate necesare evoluanţilor de pretutindeni;

– reţinerea, retragerea razelor proprii – parţial şi total în interiorul şi în exteriorul Centrului de evoluţie. 

2. Folosirea treptată a fiecărei raze proprii pentru manifestarea directă în universuri, direct din Universul Spiritual Central, modularea ei în funcţie de necesităţi şi întruparea la nevoie a unei raze în mod ondulat cu vibrații diferite pe porțiuni ale aceleiași raze, sau a unui set de raze foarte îngust în același fel, corespunzătoare fiecărui tip de corp din corporalitatea locală. 

3. Monadele centrale sunt singurele care pot compactiza energia fundamentală în mod stabil în spațiu și în timp, cu menţinerea stabilităţii pe termen foarte îndelungat; şi numai astfel de compactizări, realizate cu astfel de forţe proprii uriaşe, pot sta la baza creaţiei, remodelării şi destructurării creaţiilor energetice, după cum cer etapele de evoluţie ale spiritelor din întreg Centrul de evoluţie. 

4. Cercetarea posibilităţilor de evoluţie ale monadelor care intră în Centrul de evoluţie pe baza cunoaşterii profunde a modului lor personal, individual, de înaintare în evoluţii, chiar de la intrarea lor în Centrul de evoluţie, trasând liniile particulare de evoluţie ale fiecărei monade: ele determină astfel astfel plasarea lor în filamente energetice și apoi într-un spirit (precum și diverse grupări de spirite). Cercetări asemănătoare au loc şi pe parcursul evoluţiilor, în funcţie de dezvoltarea radiaţiei monadice a fiecărui evoluant în parte şi de modul de avansare în evoluţii, în condiţiile apariţiei unor noi seturi de raze în timpul evoluțiilor lor.

5. Învăţături oferite primarilor, în funcţie de particularităţile avansării tuturor simultan în diverse faze de evoluţii, oferite secundarilor în calitate de ajutători întrupaţi direct în mijlocul primarilor, precum şi altor centrali care urmăresc şi ajută din marginea societăţilor primarilor, din spaţiile dimensionale şi inter-dimensionale ale universurilor.

6. Coordonarea totală a evoluţiilor, pe baza unor planificări riguroase, ale tuturor populaţiilor spirituale și monadice de pretutindeni, bazându-se pe cuprinderea radiantă a întregului Centru de evoluţie. Este cea mai amplă activitate a monadelor centrale, cuprinzând în ea şi o altă activitate deosebit de complexă: planificarea şi coordonarea, apoi derularea lucrărilor de creaţie a unor noi Centre de evoluţie izvorâte din primul Centru creat şi dezvoltat: mi s-a spus că centrele de evoluţie cele mai dezvoltate au până la 6 asemenea Centre în serie, întrucât capacitatea celor vechi creşte atât de mult încât, pentru eficienţa derulărilor, este necesară continuarea dezvoltărilor într-un nou Centru creat de cel dintâi, de către monadele centrale dezvoltatoare ale primului Centru de evoluţie (să-i zicem Centrul-părinte). Prin asemenea creaţii noi se consolidează cunoaşterea şi experienţa, iar noile activităţi sunt ajutate de către alte Centre de evoluţie cu experienţă mare în astfel de direcţii. 

Subtreptele generale ale evoluțiilor centrale sunt:

1. Monade centrale începătoare: consolidează toate evoluțiile anterioare prin intermediul puterilor radiante foarte puternice cu vibrație foarte înaltă, precum și a experienței de cuprindere în radiația proprie a unor spații din ce în ce mai largi din Centrul de evoluție; mai sunt și altele, necesare evoluțiilor lor avansate, care sunt mult mai profunde comparativ cu ceea ce putem noi azi înțelege;

2. Monade centrale învățătoare: se obișnuiesc, și își extind manifestările pe seturi din ce în ce mai înguste de raze până la folosirea în manifestare a unei singure raze; învață să-și rețină, fără nicio forță sau ajutor (impuls) exterior, întreaga radiație în interiorul monadei, necesar cercetărilor pe care le vor putea face în evoluțiile lor viitoare; învață secundarii să avanseze în învățăturile de același fel de-a lungul tuturor treptelor lor de evoluție, îi ajută să-și aducă toate seturile noi de raze la aceleași abilități ale razelor vechi; alte direcții necesare evoluțiilor lor avansate;

3. Monade cercetătoare: urmăresc orientările monadelor în toate universurile, cercetează și participă la gruparea monadelor nou-intrate în Centrul de evoluție în filamente energetice și la creearea condițiilor de evoluție pentru monade spirituale; cercetează noi forme de potențial ale energiei fundamentale în stare liberă înafara Centrelor de evoluție și posibilitățile de aplicare a acestora în Centrul propriu de evoluție; cercetează moduri de remodelare ale diferitelor structuri energetice ale Centrului de evoluție și impactul vibrațional asupra evoluțiilor; altele necesare evoluțiilor lor avansate;

4. Monade coordonatoare de evoluții: desfășoară cele mai complexe activități ale monadelor centrale: coordonează toate evoluțiile, pe toate palierele lor; creează marile structuri energetice ale Centrului de evoluție, fiind cei mai înalți și puternici creatori cu energie fundamnentală din Centrul de evoluție; lucrează, coordonează și ajută simultan cu câte o rază sau un set extrem de îngust de raze direcționate în absolut toate spațiile Centrului de evoluție prin acțiuni diferite dar simultane, de naturi diferite, în vibrații diferite în tot Centrul de evoluție (în vibrațiile cele mai joase și în vibrațiile cele mai înalte), cercetând toate felurile de evenimente dinafara Centrului de evoluție, împreună cu alte monade centrale din celelalte Centre de evoluție; alte activități necesare evoluțiilor lor și ale tuturor monadelor din Centrul de evoluție.

Articole asemănătoare

Scrie un comentariu