03. Particularități de evidențiere a existenței energiei fundamentale: Generalități

I. IDEI PRINCIPALE

1. Se urmăresc astfel de particularități în cele două stări ale energiei fundamentale pe care le putem conștientiza acum:

– în stare liberă;

– în structuri aflate în largul stării sale libere.

Oricâte feluri de stări ar exista, mai mult sau mai puțin conștientizate de noi, particularitățile de evidențiere a energiei fundamentale nu pot avea răspândiri înafara ei însăși ca stare liberă, ea fiind infinită și eternă. Ele însă apar când comparăm structurile sale între ele, și pe ele cu starea liberă din care s-au format. 

2. Nicio particularitate a vreunei structuri, formațiuni, simplă sau complex structurată în interior, nu se poate evidenția mai puțin decât aceeași particularitate a energiei fundamentale din care s-a format. 

3. Particularitățile de evidențiere a energiei fundamentale sunt:

luminiscența fundamentală;

– sunetul fundamental;

– vibrația fundamentală.

De-a lungul evoluțiilor noastre învățăm ce înseamnă și ce sunt aceste particularități fundamentale, cunoscându-le mai întâi pe cele emise de structurile materiale, apoi treptat învățăm să le percepem și pe cele ale energiei fundamentale, să le deosebim între ele și să le folosim pe măsura avansării în evoluții. 

II. DETALII, DISCUŢII

Vom studia asemenea particularităţi de evidenţiere a stării existenţiale a energiei fundamentale în cele două forme generale pe care le putem deocamdată conștientiza:

– în stare liberă;

– în stare structurată, ca structuri aflate în largul stării sale libere.

Să reţinem faptul că orice stare a structurilor energiei fundamentale nu poate exista înafaraenergiei fundamentale care pătrunde (şi astfel hrăneşte, vitalizează) structurile – fără ca structurile să disloce vreo parte din energia fundamentală în spaţiul în care se află. Este o particularitate deosebit de importantă a energiei fundamentale, prin care ea își vitalizează, întreține esența propriilor sale structuri.

Aceste particularităţi prin care se evidenţiază energia fundamentală în stare liberă şi în stare structurată sunt:

– luminiscenţa fundamentală;

– sunetul fundamental;

– vibraţia fundamentală.

Este necesar de adăugat faptul că acestea pot fi percepute din întrupări umane pe Pământ, au corespondent în simţirile umane, însă pe măsura creşterii vibraţiei medii locale vom conştientiza şi alte particularităţi, care nu pot fi asimilate acum niciunei stări cunoscute, şi astfel descrise, înţelese. Dar putem discuta despre percepţiile noastre asupra acestor particularităţi, comparativ cu ceea ce simţim noi acum, sau despre percepții ale unor entităţi eterice, entităţi astrale, entităţi dimensionale şi inter-dimensionale. 

Deocamdată, în această expunere scurtă, asemenea percepţii le putem discuta la modul general, dar le vom studia separat în capitole despre entităţi cu diferite corpuri de manifestare care trăiesc, evoluează în acelaşi spaţiu cu noi și care ne ajută pe noi, oamenii în evoluțiile noastre.

Putem studia şi entităţile dimensionale şi inter-dimensionale care trăiesc în alte spaţii ajutătoare ale universului și au tangență periodică sau permanentă cu noi – spații pe care le numim dimensiuni structurale paralele, aflate în poziție fixă în raport cu spațiul nostru, sau spații interdimensionale, aflate în mișcare în raport cu stratul nostru și straturile paralele fixe: toate având vibraţia lor locală mult mai înaltă decât a stratului nostru dimensional. 

Toate aceste spaţii fac parte din Centrul nostru de evoluţie, funcționând ca extensii ale universului în care evoluăm acum, aici, Universul Fizic. Deşi trăiesc în alte straturi dimensionale, entitățile dimensionale și interdimensionale evoluează în strânsă legătură cu evoluţiile începătoare de aici, din acest univers (evoluţiile primare) şi ale ajutătorilor lor mai înaintaţi (aflați în evoluții secundare şi centrale) întrupaţi în mijlocul lor.

Particularităţile despre care discutăm se diferenţiază pe diverse nivele: de la particularităţile energiei fundamentale în stare liberă, înafara oricăror bule şi structuri, până la cele mai deosebite, din bulele şi structurile autoformate în ea însăși, în funcție de densitatea energiei lor, mai corect spus: în funcție de compactizarea energiei în astfel de structuri. 

Fiecare fel de particularitate în parte, în deosebirile şi nuanţele care se diversifică permanent, se datorează gradelor diferite de compactizare, în funcţie de care monadele învaţă să le deosebească şi apoi să se manifeste în funcţie de asemenea cunoaşteri. Aşadar toate aceste particularităţi, sub care se evidenţiază structurile din energie fundamentală, irump din gradele de compactizare a energiei fundamentale în starea ei liberă şi în toate structurile autoformate sau/şi create din energie fundamentală: luminiscenţa, sunetul şi vibraţia – toate fundamentale, sunt cele care facilitează percepțiile structurilor și deosebirea dintre ele și energia fundamentală în care se află și care le scaldă mereu. 

Le numim fundamentale pentru a le înțelege proveniența, ca particularități ale energiei fundamentale din care toate sunt realizate, și nu prin mecanisme materiale (naturale, cum sunt stelele sau artificiale, create din materiale planetare) care produc și ele lumină, sunet și vibrație: acestea, așadar materiale fiind, ne învață să înțelegem încă din primele etape de evoluție, ce sunt ele: creații și structurări din diverse feluri de alte creații (așa cum sunt construcțiile noastre față de materialele brute de construcții) fiind create toate tot din energie fundamentală și, cunoscându-le pe ele, ne pregătesc să le percepem, să le înțelegem și să le deosebim de ele pe cele fundamentale. Învățăm să le deosebim de cele grosiere, din materii care sunt la origine energie fundamentală, și care sunt necesare vieților noastre până ce ajungem să le percepem și să le înțelegem pe cele fundamentale, pe măsura avansării noastre în evoluții. 

Așadar: învățăm de-a lungul evoluțiilor noastre ce înseamnă, și ce sunt aceste particularități ale energiei fundamentale, cunoscându-le mai întâi pe cele materiale, apoi treptat învățând să le percepem și pe cele fundamentale, apoi să le deosebim între ele și să le folosim pe măsura avansării în evoluții. 

Vom reveni asupra acestor aspecte.

Înainte de a studia fiecare particularitate în parte, să mai lămurim câteva lucruri deosebit de importante. În primul rând, nicio particularitate de evidenţiere a vreunei formaţiuni, simplă sau structurată mai mult sau mai puţin complex, nu se poate evidenția mai puțin decât aceeași particularitate a energiei fundamentale din care s-a format. Spre exemplu: luminiscența (ceea ce numim superficial aura) structurilor de orice fel poate să fie mai puternică decât cea a energiei din care s-a creat structura observată, dar nu poate fi mai slabă decât energia din care s-a creat. De asemenea sunetul nu poate fi mai gros, mai jos decât sunetul energiei din care s-a format, dar poate ajunge extrem de înalt în diverse structuri cu compactizări puternice. La fel și vibrația poate fi mai înaltă, dar niciodată mai joasă decât energia fundamentală din care s-a format. Este important să se înțeleagă astfel că fiecare univers, și fiecare strat dimensional ajutător pentru orice univers are caracteristicile sale de acest fel, în funcție de care evoluanții se pot orienta să știe clar, la un moment dat al evoluțiilor lor, unde se află și cum se pot adapta prin experiența proprie la asemenea particularități ale mediului lor de întrupare. 

Vom discuta pe larg despre creații ale monadelor avansate în evoluții, creații care pot fi realizate însă din energie puternic compactizată sau slab compactizată, dar orice creație a monadelor este întotdeauna mai compactizată decât energia din care s-au creat. Dacă discutăm despre structurile autoformate în energia liberă, ele sunt diferite de ceea ce ajung monadele, prin evoluții extrem de avansate, să manipuleze compactizările energiei în bule naturale de diferite mărimi și forme, să creeze diferite alte forme având la bază aceleași principii prin care s-au autoformat ele însele, ca monade aflate în curs permanent de creștere, de dezvoltare. 

Așa cum am mai scris, aceste trei particularități nu sunt însă singurele care pot fi percepute de spiritele umane pe Pământ, din multitudinea celor ce pot fi percepute oriunde în universuri. Chiar la nivelele mai înalte de vibrație ale Pământului, cum a fost înainte de ultima glaciațiune, mai pot fi percepute câteva asemenea particularități de evidențiere a existenței energiei fundamentale, în stare liberă și în stări structurate (stele, planete, corpuri ale viețuitoarelor și creații ale oamenilor și ale altor entități ajutătoare). În plus însă, în largul universului pot fi percepute mai multe asemenea particularități, în funcție de înaintarea în evoluție a cercetătorului. Din universurile spirituale, ale celor mai evoluate monade, se pot observa și se poate lucra cu încă mai multe asemenea particularități. Dar din toate universurile se pot percepe, prin intuiție, apoi clar-intuiție și clar-simțuri, particularități ale spațiilor universice după care se pot recunoaște imediat – și apoi spiritele își pot adapta manifestările după cunoașterile pe care le au despre fiecare spațiu în parte: întotdeauna îndrumați de ajutătorii lor de destin. 

Învățăturile de destin continuă să le folosească spre a deosebi calitatea creațiilor lor, să le folosească în diferite moduri de a percepe și analiza locurile în care trăiesc, cu toate schimbările care apar pe parcursul timpului. Spre exemplu, variațiile caracteristicilor generale energetice ale locurilor în care trăiesc le deosebesc astfel:

– diminuarea/creșterea intensității luminii și a registrului de culori percepute în mediul de trai și a propriei corporalități de întrupare;

– diminuarea/creșterea intensității sunetelor fundamentale și a înălțimii lor: mai groase, mai înalte: de la sunete joase, grave – la sunete înalte, cristaline, precum și modificări ale registrelor de sunete locale; 

– diminuarea/creșterea puterii radiației energetice ale întrupaților ca vibrație a radiației lor, a structurilor corporale și a câmpurilor corpurilor lor, emise și împletite în registre diferite, care au putere de influențare sau amprentare rapidă, directă, a tuturor celor existente, viețuitoare sau creații materiale ori energetice; spiritele simt momentele de maxim sau minim de vibrație, cu schimbările de intensitate la fiecare formă de variație care se desfășoară în mediul lor de trai. 

Experiența strânsă de-a lungul evoluțiilor în memoriile spiritelor determină formarea și dezvoltarea manifestărilor în diferite situații, adaptarea cunoașterilor anterioare la noile situații sau locuri din univers. Spiritele învață să analizeze deosebirile și să le folosească și în percepții, și în comunicare, în deplasare și, toate la un loc, în creația materială.

Să facem o paranteză deosebit de importantă. 

Vedem din toate cele studiate până acum că obișnuim să prezentăm situații planetare, cosmice (zonale, subzonale, etc.), prin prisma vibrației medii locale. Așa ne-am obișnuit – așa am prezentat și eu, pentru a fi mai ușor de înțeles celelalte aspecte ale evoluțiilor de pretutindeni. Dar pe parcursul acestor studii despre energia fundamentală am accentuat faptul că în egală măsură TOATE aceste particularități sunt ale energiei fundamentale, fără că vreuna să o determine și pe alta: așadar vibrația planetară, corporală, nu determină luminiscența și nici sunetul fundamental – toate sunt fundamentale și toate contribuie în mod egal la determinarea unei anumite forme de percepție generală a mediului, a locului cu structurile sale, a etapelor de evoluție ale diferitelor spirite întrupate în plan local. 

Corect ar fi să ne obișnuim să numim aceasta: STAREA ENERGETICĂ FUNDAMENTALĂ, universală, cu compactizarea energiei fundamentale în funcție de locuri și creații, stare care este formată în mod egal din:

– vibrația fundamentală: cu diminuările/creșterile și diversificările registrelor de vibrație, cu diferențieri mari și foarte mari în funcție de poziția ei pe sinusoidala zonală (subzonală, galactică, stelară, planetară) a variațiilor;

luminiscența fundamentală: cu diminuările/creșterile ei ca intensitate, cu plaja de culori percepute tocmai datorită variațiilor de acest fel, plus diversificarea registrelor mari, cu diferențe mai mari sau mai mici între ele;

– sunetul fundamental: cu diminuările/creșterile lui cu intensități + diversificări + înălțimi ale tuturor registrelor;

În concluzie, ceea ce determină de fapt toate caracteristicile și particularitățile existențiale și de percepție a energiei fundamentale sub toate formele ei este COMPACTIZAREA energiei fundamentale. Chiar dacă ne exprimăm în continuare cu ajutorul vibrației medii planetare, să reținem acest lucru de o deosebită importanță. 

Desigur, sunt percepții diferite de la o etapă la alta a evoluției spiritelor și ele sunt folosite în funcție de experiența lor generală în folosirea percepțiilor în viața curentă. 

Toate variază prin diversificarea registrelor cunoscute de spirite: variația intensității lor + variația în cadrul fiecărui registru sunt specifice fiecărui fel de stare de întrupare în parte. 

De la ”jos” la ”înalt”, cu minim la maxim – sunt comparații prin care se pot desluși multe lucruri și spiritele se orientează astfel în trăirile lor personale. Cu cât evoluția personală este mai înaintată, cu atât percepțiile sunt mai multe, mai bogate, mai profunde. Iar evoluțiile au în vedere faptul că în etapele începătoare percepțiile, simțirile, apoi manifestările care le folosesc și care fac fondul de experiență, sunt toate mai sărace la începutul lor, al evoluțiilor. De aceea pe lângă evoluțiile progresive (de la un spațiu cu o anumită vibrație, la un spațiu cu vibrație mai înaltă), se asigură și reveniri prin evoluții regresive (de la un spațiu cu vibrație foarte înaltă la un spațiu cu vibrație mai joasă). Dar evoluțiile regresive, scurte pentru ca spiritele să nu obosească, au loc numai atunci când spiritele au acumulat suficientă experiență prin evoluții progresive, pentru ca, revenind pe locurile evoluțiilor anterioare, să perceapă din nou cele particulare fostelor lor locuri de evoluții, dar mai ales multe altele în plus față de tot ceea ce a fost trăit anterior, după experiența acumulată în plus între timp. Iar astfel de călătorii regresive – puține, rare la început, devin treptat tot mai dese, după cum curg obișnuirile spiritelor. 

În acest fel nu se pierde nimic din fenomenologia proprie fiecărui loc din universuri, chiar dacă spiritele în călătorii regresive nu se mai pot întrupa pe vechile planete, căci ele – stele, planete, galaxii – au ieșit de mult între timp din întrupări: dar alte popoare spirituale sunt întrupate cam prin aceleași nivele de vibrație din subzone, diferențele fiind până la urmă nesemnificative. În astfel de locuri, particularitățile sunt asemănătoare, și chiar diferențele mici nu fac altceva decât să îmbogățească experiențele spiritelor, căci toate rămân în memoriile spiritelor, cu foarte mare acuratețe, așa cum au fost trăite și prima dată, și de fiecare dată când spiritele vin pe aceleași meleaguri universice. Spiritele vin pe locurile primelor lor evoluții din ce în ce mai des, pe măsură ce se obișnuiesc cu astfel de călătorii regresive, până când ajung să suporte orice fel de diferențe de vibrații în orice fel de situații; manifestările lor se armonizează treptat cu locurile, înțeleg tot mai profund experiențele pozitive și negative (plăcute sau neplăcute) și le pot compara de la o călătorie la alta. 

La terminarea celor pe care și le propun să le trăiască, spiritele se reîntorc acasă, unde au ajuns cu evoluția lor progresivă, le continuă, dezvoltă putere energetică în plus, dezvoltă și experiență în plus, dezvoltă percepții în plus și le folosesc oriunde prin univers, unde le vor duce alte drumuri, alte călătorii. Dar toate aprofundează cunoașterile, experiența generală, determină ușurință în înaintările în evoluții, în consolidările manifestărilor și ușurință în noi corecții, percepții, aprofundări în călătoriile următoare. 

Toate se împletesc, vechi și noi, și spiritele învață să se descurce perfect chiar acolo unde puține lucruri au fost cândva percepute, toate nasc noi manifestări prin asocieri sau diferențieri oriunde se vor întrupa. 

În toate situațiile trăite, memoriile spirituale înregistrează diferențele între percepțiile pe care le au spiritele cu privire la diverse locuri și diverse trăiri, în diverse feluri de întrupări: ca entități astrale, ca entități spirituale, ca întrupați cu corpuri fizice, cu alte feluri de întrupări specifice fiecărui loc de întrupare, percepând la rândul lor din ce în ce mai bine entitățile coordonatoare: dimensionale, interdimensionale. Treptat, asemenea percepții se vor întări, se vor dezvolta, se vor clarifica și aprofunda, căci viitorul evoluției tuturor este drumul către dezvoltarea nu numai a învățăturilor, a aplicărilor – dar și conlucrarea directă cu entitățile astrale, spirituale, dimensionale și interdimensionale, oriunde în universuri. Deci nu se poate spune că toate tangențele cu asemenea entități sunt puține și legate doar de învățături, aceasta este o parte desigur importantă în viața eternă a spiritelor, dar în eternitate se vor derula conlucrări între cei care sunt foarte avansați în evoluții și cei care sunt pe diferite trepte începătoare (să nu spunem inferioare). 

Iar pe lângă învățăturile pe care cineva le poate lua de la un alt trăitor, cu experiență mai multă, conlucrarea dintre ei pentru toate sarcinile lor conduce la lucrări de mare anvergură pentru evoluțiile care se derulează în universuri. Astfel pot derula oriunde – căci devin obișnuiți cu toate locurile din universuri – tot felul de adaptări ale structurilor și macrostructurilor universurilor, necesare să fie realizate permanent, fără oprire, căci și valurile de monade care intră în evoluții sunt fără sfârșit, iar pentru fiecare val în parte este nevoie de aducerea universurilor la o armonizare cu particularitățile și cu necesitățile concrete, speciale, proprii ale monadelor care devin evoluanți: și la fel se petrec lucrurile în multe alte Centre de evoluție din infinitatea energiei fundamentale. 

Dar toate, începătoare sau avansate, sunt necesare traiului curent și, pentru spiritele avansate în evoluții, toate conduc la avansări în dezvoltările creativității în diferite medii de trai: aceasta este principala direcție de manifestare a spiritelor, în funcție de care se dezvoltă mai departe diverse tipuri de relații între ele. Dintre toate, într-ajutorarea și conlucrarea devin treptat principalele aspecte ale vieții eterne a monadelor. 

Aceste particularități ale energiei fundamentale, pe care le putem percepe pe Pământ, indiferent de etapele planetare, nu le putem percepe decât de la un moment al evoluțiilor: oamenii le pot percepe, dar alte viețuitoare nu pot; iar pe parcurs există perioade de timp foarte scurte în care nici noi, oamenii, nu le mai percepem – dar se intuiesc și spiritele se aliniază propriilor lor intuiții. 

Pe Pământ, cea mai lungă perioadă de trăire a spiritelor umane a fost etapa mentală a omenirii, înainte de ultima glaciațiune, în care absolut toate erau percepute profund, la nivele superioare. De la ultima glaciațiune omenirea a trăit o scurtă perioadă de timp (cca. 7 milenii) cu capacități mentale și astrale mai reduse, dar cu obișnuințe și intuiții foarte puternice. După acestea, a urmat perioada cu vibrația cea mai joasă, perioada grea pe toate planurile pentru omenire, până la schimbarea sensului de vibrație planetară: de la diminuare – la creștere, dar fiind o perioadă (pe care o parcurgem și azi) cu variații foarte mari și foarte puternice de vibrație planetară, la fel de grea ca și perioada cu vibrația cea mai joasă. Însă greutățile noastre sunt spre sfârșit, și vremurile acestea grele și dezorientante vor continua cu o nouă etapă mentală, care va începe în jur de 100 – 150 de ani de aici încolo: caracterizată printre multe altele și prin revenirea la percepțiile cele mai variate și profunde ale tuturor acestor particularități și încă câteva în plus, la care se adaugă cele intuite și amintite de pe alte planete, din alte galaxii, din alte subzone și zone ale universului: și astfel spiritele umane vor trăi cea mai frumoasă etapă pe Pământ, toate fiind părți ale vieții curente. În asemenea condiții se adaptează și se fructifică toată experiența de trăire în această parte a universului: și în întrupări astrale, și în întrupările fizice, dar și prea puțin cunoscutele noastre întrupări cu corpuri spirituale (budhice, atmice, iar pentru ajutătorii planetari: enesic și supraenesic), care sunt cele mai puternic perceptive ale tuturor celor din jur, începând cu energia fundamentală cu toate caracteristicile ei. Întreaga desfășurare a planetei și a cosmosului va fi percepută prin toate corpurile care au senzori de percepție, cu cele mai fine nuanțe ale celor trei particularități și cele mai profunde efecte pe care le pot ele răspândi în mediile planetare (atmosferic, oceanic și pământesc). Vom percepe din nou sunetele fundamentale care se împletesc și formează ceea ce omenirea numește ”simfoniile” sau ”armoniile” cosmice: care însă nu le cuprind numai pe cele cosmice (care vin dinafara planetei), ci se împletesc și cu cele răspândite de Pământul însuși cu toate structurile lui fluidice și fizice, la fel toate structurile corporale ale biosistemului cu regnurile sale (vegetal și animal deopotrivă).

Corporalitatea astrală vine pe al doilea loc în ce privește acuitatea și profunzimea percepțiilor spiritelor umane, după corporalitatea spirituală: este corporalitatea pe care o avem în întrupările cu corp astral de manifestare, în calitate de entități astrale. Fără corpul fizic și corpul dublu eteric , corpuri care au vibrația naturală cea mai joasă din sistemul nostru corporal, percepțiile astrale ajung la un nivel din ce în ce mai înalt de cunoaștere a realității înconjurătoare, necesar cunoașterii planetei de întrupare și cosmosului din ce în ce mai depărtat din galaxia noastră. 

Cercetarea profundă a planetei, cosmosului și biosistemului planetei noastre și al oricărei alte planete și stele – biosisteme cu corp fizic sau astral de manifestare, se realizează având în spate cunoașteri ample despre energia fundamentală. Astfel studiul luminiscenței, sunetului și vibrației fundamentale devine el însuși fundamental pentru viața umană, pentru orice simțire, orice activitate, formându-ne un fond universal de simțire, de trăire, de manifestare – experiență deosebit de importantă pentru orice evoluție curentă și ulterioară. 

În al doilea rând, să nu uităm faptul că astfel de particularități pe care le studiem acum sunt, chiar dacă nu și conștientizate de la începutul evoluțiilor, totuși perceptibile și folosite prin obișnuințele de trăire între frații de spirit, frații din același grup spiritual, din același popor sau grupuri de popoare spirituale: se formează o intuiție puternică, o obișnuință de percepție care se va accentua pe măsura înaintării în evoluții: recunoașterea prin simțire generală (fără explicații, fără specificații) a fraților între ei prin radiația specifică fiecărui popor de spirite, fiecărui spirit în parte, radiație care este energie fundamentală pură. Cu alte cuvinte, dincolo de corporalitatea care se schimbă permanent, evoluanții încep treptat să perceapă și să recunoască radiația spiritului care constituie, modelează și consolidează sistemul corporal propriu, cu profunzimi după cum curg evoluțiile proprii: și astfel să distingă întrupații cunoscuți de cei necunoscuți, învățând astfel să se protejeze în mediile planetare pe care nu le cunosc bine. Se modelează treptat percepțiile pe de o parte în funcție de variația vibrației planetare și cosmice, a corporalității și a radiațiilor care susțin corporalitățile, iar pe de altă parte percepțiile se modelează în funcție de experiența proprie, chiar dacă la început ea nu este puternică și nici consolidată. Dar prin evoluțiile coordonate de ajutătorii noștri care au o experiență extrem de bogată și foarte bine consolidată, ajungem să ne cunoaștem în primul rând priceperile proprii, dar și neputințele proprii pe care astfel suntem ajutați să ni se estompăm și, prin cunoașterea puterilor, priceperilor noastre, să ne formăm o experiență mereu mai bogată și mai profundă. 

Toate acestea fiind expuse astfel, și formând un peisaj de fond general, să deschidem studiul fiecărei particularități în parte: mai întâi vom studia luminiscența – fiind mai cunoscută în acest moment (sub denumirea de aură) și astfel putând să ne orientăm mai bine, apoi vom continua cu sunetul fundamental și cu vibrația fundamentală. 

Articole asemănătoare

Scrie un comentariu