Evoluțiile regresive sunt perioade în evoluțiile primare ale monadelor, care se desfășoară între două trepte sau două subtrepte de evoluție progresivă în care grupuri din popoarele de spirite, alcătuite în funcție de înclinațiile lor, pornesc în călătorii spirituale organizate, cu sarcini precise alese după momentul lor evolutiv, în vederea corectării unor comportamente formate în mod natural, în evoluțiile lor necreatoare anterioare.
Când ne referim la evoluțiile regresive, avem în vedere în aceste studii călătoriile grupurilor de spirite care au ajuns în evoluțiile lor progresive în zona a II-a a universului și de acolo efectuează astfel de călătorii regresive către zona I, acolo unde s-au derulat primele lor evoluții progresive anterioare.
Călătoriile regresive nu se derulează doar pentru aceste spirite – dar ele sunt învățături ale monadelor pe care le vor folosi în continuare în evoluțiile lor, în eternitatea vieții lor, și ca evoluanți în treptele evoluțiilor lor primare, și mai ales în calitate de ajutători pentru valurile de monade care intră permanent în evoluții. De aceea numim evoluții regresive doar aceste călătorii – din zona a II-a în zona I a universului – întrucât în toate treptele de evoluție următoare (evoluții prin întrupări comune, evoluții secundare, evoluții centrale în eternitatea vieții monadelor) vor avea loc mereu asemenea călătorii regresive: dintr-un loc cu vibrație înaltă într-un loc cu vibrație mai joasă, oriunde în univers și între universuri. Dar nu le vom mai numi evoluții regresive, întrucât devin obișnuințe ale monadelor, oricând în timpul trăirilor lor, oriunde s-ar derula sarcinile lor: și în universuri cu vibrație joasă (universurile materiale), și în universurile cu vibrație foarte înaltă (din Universul Central în Universul Secundar, spre exemplu, sau din spațiile ajutătoare ale Universului Central în alte spații ajutătoare ale Universului Secundar sau ale universurilor materiale).
Evoluțiile regresive se desfășoară exclusiv prin forțele proprii energetice ale monadelor, folosind formele de corporalitate cele mai sensibile, cu vibrațiile cele mai înalte pe care le pot folosi spiritele pentru călătorii de lungă durată, chiar dacă corpurile sunt schimbate, în pauze de deplasare pentru întrupare, în locurile în care spiritele simt diferențe mari de vibrație: și la drumurile de la plecări (deci cu diminuare progresivă de vibrație) și la întoarcerea ”acasă” (pe creștere progresivă de vibrație): tot vor fi folosite corpurile cele mai sensibile, cu vibrația cea mai înaltă la nivelul local, pornind în călătorie mai departe astfel.
Nu orice spirite din evoluțiile lor în zona a II-a parcurg asemenea trasee cu vibrațiile din ce în ce mai joase, ci numai spiritele cele mai evoluate, creatoare conștiente avansate, aflate în curs de universalizare. Numai ele au posibilitatea să-și conștientizeze la nivele avansate trăirile, mișcările, realizările, prin folosirea multor forme de creație materiale, specifice fiecărei subzone a celor două zone care formează traseul lor. Pe fondul evoluțiilor lor progresive, spiritele ridică nivelul cunoașterilor lor: sarcinile lor nu sunt legate de noi învățături, ci numai de adaptări locale și corectarea manifestărilor care păstrează nepriceperi și agresivitatea sau, dimpotrivă: indiferența aparent vegetală și animală din evoluțiile anterioare, rămase majoritare în memoriile lor spirituale.
Dar totuși, adaptându-se locurilor și populațiilor locale, are loc o îmbogățire a experienței spiritelor și, cu fiecare asemenea călătorie specială care are loc până la terminarea evoluțiilor individuale în zona a II-a, se consolidează toate manifestările vechi, se îmbogățesc, se consolidează cele noi și se consolidează corecturile realizate în timpul și după fiecare călătorie în parte.
Călătoriile – și evoluțiile astfel regresive – creează puncte de avansare accelerată în evoluțiile progresive ale spiritelor și, prin obișnuințele pe care le creează, ele contribuie în același timp la formarea obișnuințelor de a căuta permanent, în paralel cu orientări și adaptări – atitudinile personale de auto-analiză + auto-corecție în orice situație s-ar afla: și în evoluțiile progresive, și în evoluțiile regresive proprii. Se formează și apoi se consolidează toate acestea în etapele următoare ale evoluțiilor prin întrupări comune (planete, stele, galaxii), apoi în evoluțiile de ajutători ale secundarilor și centralilor.
Toate fazele de evoluție – progresive și regresive – contribuie la dezvoltarea treptată a radiației monadelor, toate se impulsionează reciproc, permanent, formând atitudini și ușurințe de folosire a seturilor și subseturilor de raze din radiația lor proprie, în funcție de vibrația locurilor în care spiritele trăiesc. Prin evoluțiile regresive, spiritele învață să se adapteze din ce în ce mai rapid la diferențele de vibrație: și ale locurilor unde se desfășoară sarcinile lor, și ale materiilor și energiilor care formează corpurile lor de întrupare și le asigură susținerea în toate condițiile planetare și de călătorie pe care le trăiesc. Astfel de obișnuințe le vor fi de un real folos în evoluțile lor începătoare secundare mai ales, unde schimbările cele mai profunde din viața lor (evoluții individuale fără frații de spirit și fără frații de popor spiritual) se vor sprijini pe experiența acumulată în toate aceste evoluții primare.
« Înapoi la Dicționar