Evoluțiile progresive sunt acele evoluții care pornesc de la primele forme de trăire, de manifestare, și merg către cele mai complexe, parcurgând drumul evoluțiilor de la o vibrație naturală joasă, de început, către vibrații din ce în ce mai înalte – fără să existe nicio limită de creștere, de evoluție. Astfel, evoluțiile progresive se desfășoară de la o planetă cu o anumită vibrație la o planetă următoare cu o vibrație mereu mai înaltă. Conștientizarea propriilor mișcări, manifestări și percepții, dezvoltarea, întărirea și consolidarea lor, este mereu reînnoită prin creșterea permanentă a forțelor energetice radiante a monadelor, a căror dezvoltare susține creșterea permanentă a complexității structurilor corporale de întrupare. Asemenea creșteri dau posibilități mereu crescânde adaptării evoluanților la condiții mereu noi ale mediului de trai, consolidând în același timp manifestările vechi, pe baza cărora se adaugă cele noi.
Evoluţiile progresive se desfăşoară fără întreruperi în prima parte ale evoluţiilor tuturor monadelor; ele urmăresc întruparea spiritelor de pe o planetă pe alta, dar nu la întâmplare, ci urmând o linie specială de evoluţie, care avantajează propriile particularităţi de trăire, de înaintare, alături de cele ale întregului grup din care fac parte.
Sunt evoluţii care astfel impulsionează în mod echilibrat dezvoltările de acest fel, de la o etapă de o anumită manifestare a forţelor proprii – la alta superioară, fără regresii, chiar dacă asemenea regresii vor exista mai târziu, şi vor fi coordonate astfel încât să nu afecteze formarea şi consolidarea tendinţei către progres a monadelor.
Evoluţiile progresive încep practic odată cu constituirea monadei înafara Centrului de evoluţie şi continuă în interiorul Centrului de evoluţie printr-o serie de trepte și subtrepte de evoluție care se desfășoară coerent, coordonate, îndrumate și ajutate de monade mult mai avansate în evoluții.
Toate treptele și subtreptele evoluțiilor au organizări progresive, indiferent de felul desfășurărilor lor, chiar dacă monadele sesizează foarte târziu în evoluțiilor lor începătoare sensul deplasărilor lor către înălțarea permanentă a vibrației lor proprii – căci acesta este rostul lor: creșterea, prin tot felul de eforturi, a energiei interioare a monadelor, în urma cărora crește vibrația fundamentală monadelor, crește intensitatea luminiscenței lor fundamentale interioare, crește intensitatea și înălțimea sunetului lor fundamental.
« Înapoi la Dicționar