I. DEFINIRI:
Este o particularitate de evidențiere a energiei fundamentale, care constă în emisie de sunet generat de compactizarea energiei fundamentale aflată și în stare liberă, şi în stare structurată: diferite structuri autoformate din ea însăși (bule, monade), structuri naturale de întrupare (sisteme corporale) şi creații ale monadelor avansate în evoluţii.
II. IDEI PRINCIPALE
1. În perioadele planetare cu vibraţii înalte putem detecta, înţelege şi folosi sunetul fundamental al energiei fundamentale în stare liberă şi în stare structurată (structuri simple autoformate din ea însăși, corpuri de întrupare, creaţii ale întrupaţilor, macrostructuri cosmice de tipul stelelor, planetelor şi galaxiilor.
2. În perioadele planetare cu vibraţie foarte joasă nu putem detecta cu puterile noastre decât foarte rar acest sunet specific (la fel ca şi vibraţia fundamentală), chiar dacă sunt perioade scurte, trecătoare, în care nu percepem decât uneori luminiscenţa fundamentală (ceea ce numim aură).
3. Cunoaştem ideea de sunet fundamental, chiar dacă nu ştim care este rădăcina acestei cunoașteri: din diferite creaţii fizice, lăsate moştenire în calitate de creaţie materială, de către întrupaţii din vechime, cu 8-10.000 de ani în urmă, adică din perioada în care omul avea şi percepţii cu corpurile astral, mental şi cauzal, şi percepţii extinse cu corpul fizic, dar știa că va veni o perioadă relativ scurtă de timp când omenirea nu va mai putea folosi decât percepţiile cu corpul fizic în deplină conştienţă, în viaţa curentă: atunci s-au creat instrumente muzicale care imită sunetele fundamentale ale cosmosului, planetei şi tuturor vieţuitoarelor planetei, care se împletesc în simfonii pe care omul şi-a dorit să nu le uite. Ceea ce ne-a rămas este uneori percepţia sunetelor fundamentale într-un fond comun, care persistă în conştienţa oamenilor, în condiţii de linişte atmosferică şi de liniştire a sufletului uman (acel vuiet cunoscut în popor drept „urletul” liniştii).
4. Spiritele învaţă treptat, de-a lungul evoluţiilor, cum să deosebească sunetul fundamental al energiei în stare liberă – de sunetul fundamental al diferitelor structuri de întrupare (sisteme corporale) și structuri materiale create tot din energie fundamentală (filamente energetice energo-materiale).
5. Creşterea vibraţiei planetare va determina revenirea la percepţiile multisenzoriale – adică percepții cu corpurile astral, mental şi cauzal şi, astfel, şi la perceperea sunetului fundamental, alături de luminiscenţă şi vibraţie fundamentală.
III. DETALII, DISCUŢII
Sunetul fundamental face aşadar parte din setul de particularităţi existenţiale ale energiei fundamentale, alături de luminiscenţă şi vibraţie fundamentală. În acest moment planetar, doar ele pot fi percepute pe Pământ, în forme din ce în ce mai clare pentru cei care de pe acum pot avea percepţii multisenzoriale – adică percepţii şi cu senzorii corpurilor astral, mental şi cauzal, şi cu senzorii corpului fizic cu care suntem obişnuiţi acum. Percepţiile cu senzorii corpurilor cu vibraţie mai înaltă decât cea a corpului fizic cresc acum, şi vor ajunge repede la nivel înalt, și în continuare la nivel de mase, căci sunt în creştere şi condiţiile favorabile:
– fondul general este de creştere a vibraţiei medii planetare şi cosmice (ale galaxiei, ale întregii subzone şi ale întregii zone locale a universului în care se află galaxia noastră), iar variațiile actuale foarte bruște de vibrație se vor estompa mult în perioadele următoare;
– pe acest fond de creştere a vibraţiei planetei, are loc dezvoltarea naturală a corporalităţii noastre fluidice, a straturilor interioare ale corpurilor: astral, mental şi cauzal – care au intrat în stare latentă în urmă cu 10-15.000 de ani pentru ca ele să nu mai vehiculeze volume mari de fluxuri energo-materiale cu vibraţie foarte joasă, circulante în această zonă a universului. Creşterea vibraţiei medii planetare determină în mod natural, prin structurile arhetipale ale corpurilor – sensibile la marile variaţii de vibraţie din mediul de trai – creşterea straturilor interioare și reintrarea în funcţiuni extinse a acestora: a structurilor lor, printre care şi diferiți senzori de percepţie. Procesul este asemănător celui de deshidratare, şi apoi rehidratarea vegetalelor, cu toate proprietăţile de la care au pornit. În momentul în care vibraţia planetară a ajuns în preajma punctului de vibraţie minimă, oamenii (tot noi, ca spirite întrupate în specia umană, în diferite perioade planetare), având asemenea capacităţi de percepţie multisenzorială aşa cum a fost înainte în mod natural, am fost de acord cu pierderea majorităţii percepţiilor prin corpurile fluidice. Întreţinerea lor, şi derularea de activităţi prin intermediul lor, însemna înainte nu numai un consum uriaş de fluxuri cu vibraţie ajunsă foarte joasă, dar şi un consum uriaş de fluxuri necesare biosistemului planetei – pentru care asemenea fluxuri cu vibraţie joasă nu sunt atât de nocive manifestărilor lor generale. Astfel, prin înţelegerea universală a derulării vieţii, concentrându-se în special pe percepțiile simple cu corpul fizic, oamenii au pierdut percepţiile fundamentale: ale luminiscenţei, sunetului şi vibraţiei fundamentale, adică a celor ce definesc însăşi energia fundamentală din care toate s-au creat.
Percepţiile de acest fel au rămas însă în conştienţa omenirii până azi, chiar dacă nu au mai fost percepute în mod curent, datorită eforturilor a câtorva generaţii de oameni, în urmă cu cca 8000 de ani, care au transpus în manifestare fizică majoritatea percepţiilor de acest fel, așa cum am discutat înainte. Astfel s-au creat instrumentele muzicale şi s-au pus bazele muzicii instrumentale care redă împletirea sunetelor universale, ale sunetelor care se împleteau cândva în conştienţa noastră, venind și din cosmos, și din esenţa stelei, planetei şi circulaţiilor interstelare ale fluxurilor energo-materiale, dinspre toate viețuitoarele biosistemului planetei, din trăirile omenirii în fiecare moment, adică din corpurile şi câmpurile corpurilor noastre.
Toate sunt azi în curs de recuperare, de creştere, de regăsire pentru noi. La fel putem să discutăm despre elemente de pictură, sculptură, arhitectură, care amintesc de luminiscența fundamentală, dar şi despre aerul acela subtil pe care îl simţim în diferite etape ale vieţii noastre, ale însăşi planetei şi stelei care ne guvernează planeta: care de fapt sunt diferite registre fine de vibraţie fundamentală, pe care le vom percepe cu toţii mult mai profund pe măsura creşterii vibraţiei planetare.
Ştim astfel, prin intermediul muzicii noastre de toate zilele, de toate felurile, destul de multe despre sunetul fundamental, chiar dacă nu ştim de unde vine şi care este substratul originar al muzicii. Doar ştim că “funcţionează”, indiferent dacă este vorba despre muzică sau, popular, despre alte întrebuinţări ale lui – în descâtece, invocaţii, etc., acestea din urmă fiind cea mai apropiată formă a necesităţii omului de a se alătura căilor naturale ale vieţii, de a se armoniza (mai precis) cu natura: dar în egală măsură şi cu acea parte a naturii care cuprinde ce este mai bun, mai înălţător în ea, dar şi cu ceea ce este mai rău din evantaiul naturii (cu trimitere la ceea ce poate fi rău, distrugător pentru oameni). Descântecele sunt forme de exprimare în versuri, căci versul este aşezarea fenomenologiei din natură în ritmuri armonioase de sunete de la care omul poate învăţa (dacă vrea) cum să intre în mijlocul lor, să se împletească şi să trăiască cu, şi în mijlocul unor asemenea armonii naturale.
Dar sunetul fundamental, deocamdată pentru majoritatea oamenilor nu poate fi asociat decât cu reprezentări de creaţii materiale fizice ale sale – muzica instrumentală şi vârful ei din momentul în care omul s-a obişnuit cu ea: muzica vocală pe fondul cele instrumentale.
Rareori însă – dar va fi din ce în ce mai des – oamenii pot să audă chiar armoniile de sunete pe care le crede provenite din darurile îngerilor nevăzuţi: pe scurt deocamdată să amintim fenomenul biblic de sunet şi lumină care a fost auzit, şi ascultat cu suflet înălţat, de păstorii din apropierea locului naşterii lui Iisus Hristos: armonii cosmice și planetare de sunete şi luminiscenţă datorate energiilor uriaşe dezvoltate de naşterea coordonatorului principal de evoluţii din această zonă a universului, Iisus Fiul lui Dumnezeu. Cei care au avut în regiune liniştea sufletească ca factor obişnuit de trai – iar cei mai în măsură de aşa ceva erau păstorii – au auzit “corurile de îngeri”, la fel ca şi în ziua Intrării în Ierusalim, 33 de ani mai târziu… Nu erau doar îngerii, chiar dacă entitățile astrale și dimensionale sunt peste tot, ci – din nou – darul dumnezeiesc făcut de Iisus oamenilor, care a creat condiții de dezvoltare momentană unor oameni (celor cu suflet curat şi înălţat: adică frumos, bucuros şi credincios) posibilitatea de a auzi valuri de armonii sonice.
În treacăt deocamdată fie spus, pe baza acestor sunete bine percepute individual, și în împletiri deosebit de complexe, apar limbajele diferitelor grupuri de oameni, în funcţie de experienţa personală în comunicare prin sunete articulate între ele, redând astfel fenomenologia planetară şi inter-umană: între întrupați și între grupuri de întrupaţi, la modul general.
În plan naţional, asemenea “coruri” – mai metaforic spus ar fi simfonii planetare şi cosmice + de biosistem – am ascultat personal în două locuri dintre cele vizitate de mine:
– pe locul mânăstirii vechi Ciolanu de lângă Buzău;
– pe un loc situat deasupra Templului Ursitelor de la Şinca Veche, pe culmea dealului din spate-sus, unde este o pădurice luminoasă; valuri de sunete care formau o adevărată simfonie, minunată, aşa cum nu poate fi atinsă prin nici un mijloc material… Normal, natura nu poate fi învinsă în frumusețea ei în niciun fel…
Spiritele întrupate învaţă să perceapă asemenea sunete fundamentale obişnuindu-se la începutul evoluţiilor lor cu sunete fizice din natura planetei de întrupare, sunete provenite din tangenţele diferitelor materiale, sau fenomene atmosferice, sau combinaţii ale acestora cu acţiuni ale întrupaţilor între ei. Abia când evoluţiile avansează încep să distingă sunetele fundamentale de restul sunetelor fizice, mecanice, în pregătirile lor de foarte lungă durată pentru realizarea unor forme de creaţie materială, altele decât cele fizice. La fel învaţă să perceapă luminiscenţa – alta decât lumina provenită de la surse exterioare, naturale sau create de alţi întrupaţi. La fel se petrec lucrurile și în cazul vibraţiilor fundamentale, ca plaje de simţiri specifice percepute din aglomerările materiale complex structurate în mijlocul cărora trăiesc. Înaintările în evoluţii înseamnă creşterea puterii energetice a spiritelor, adică mai clar: dezvoltarea radiaţiei lor energetice şi, odată cu aceasta, învăţături spirituale superioare de manifestare, care au la bază aceste dezvoltări ale percepţiilor lor. Cel mai uşor se percep diferenţele de intensitate a percepţiilor în diferite locuri, ale diferitelor lucruri, ale creaţiilor lor pe care învaţă să le realizeze cu o complexitate din ce în ce mai mare. Se obişnuiesc să folosească nu numai imagini – cel mai uşor de înţeles – ci şi sunete de dincolo de cele mecanice din natură şi provenite de la vieţuitoarele din jur, ca fond general pe care se desfășoară restul sunetelor – la fel ca și fondul general al luminiscenței pe care se desfășoară imaginile curente ale vieții lor.
De fapt, în evoluţiile care avansează, spiritele conştientizează că au perceput sunete înainte de a percepe imagini, iar acele sunete întotdeauna au fost formate şi din sunetele provocate de mişcări din natură, din spaţiile înconjurătoare, dar în plus şi din sunete care proveneau din însăşi structurile corporalităţii proprii şi a celor din jur: la fel ca și acel fond general care nu se schimbă atât de des ca cel al mișcărilor din jur, dar și el își are variațiile lui, pe care fiecare spirit învață să le deosebească și de care să se folosească mereu. Sunt conştientizate diferenţe între acelaşi fel de întrupări proprii şi ale semenilor, dar care devin diferite în medii diferite, dincolo de viteze de propagare. Tot învăţăturile care avansează se bazează chiar pe aceste diferenţe, până când fiecare în parte începe să identifice de unde vin şi ce înseamnă fiecare. În acest fel se conștientizează diferențele de fond între semeni: unii cu care trăiesc tot timpul, în orice fel de întrupare, oriunde s-ar desfășura ea, în orice condiții – alții care sunt trecători, cu care se întâlnesc foarte rar sau chiar de loc a doua oară în trăirilor lor începătoare: în acest fel se obișnuiesc să-și simtă frații de spirit, frații de grup spiritual de evoluție și frații din același popor spiritual.
Când evoluţiile se petrec timp îndelungat pe aceeaşi planetă este mai greu de înţeles asemenea diferenţe, și este cazul spiritelor în evoluții începătoare, foarte puțin conștientizate la începutul lor – puțin, dar real oricât de puțin ar fi. Este perioada în care se formează obișnuințele, baza lor de simțire. Dar când spiritele se dezvoltă și se obişnuiesc să călătorească de la o planetă la alta, de la un sistem stelar la altul sau de la o galaxie la alta, diferenţele devin tot mai clare şi ajutătorii evoluţiilor lor le îndrumă atenţia astfel încât să înţeleagă diferenţele, să-şi consolideze simţirile, să le fixeze în memoriile proprii şi să le dezvolte pe măsura creşterii experienţei în diferite locuri, spaţii de evoluţie.
Mai departe, când puterea energetică creşte şi spiritele pot suporta călătorii mult mai lungi, spiritele înţeleg mult mai bine sunetele fundamentale: mai ales când au loc treceri prin structuri existente între subzonele și între zonele universului – ca niște punți multifuncționale între astfel de spații ale universului, structuri uriaşe create exclusiv din energie fundamentală puternic compactizată, de către marii creatori de universuri. Fiind uriașe și având o radiație foarte puternică, ele sunt auzite de spiritele călătoare înainte chiar de a le vedea, le aud sunetul specific şi le simt vibraţiile. Din acel moment, fiecare spirit se va acomoda perfect, şi complet, cu percepţiile diferitelor structuri din energie fundamentală; şi, prin extrapolare, identifică după intensitate particularităţile diferitelor structuri (naturale sau create) şi apoi însăşi energia fundamentală în stare liberă. Treptat spiritele înţeleg că sunt şi ele formate tot din această energie fundamentală, la fel ca și corpurile lor, formate din creații minuscule, părticele numite filamente energetice, care sunt atrase de radiația spiritelor, se compactizează puternic și formează astfel și corpurile lor, și ale tuturor ființelor din jur, la fel ca și planetele, și stelele din toate galaxiile pe care le întâlnesc în călătoriile lor.
Învăţăturile care se derulează în continuare converg către alte percepţii şi înţelegerea altor particularităţi ale energiei fundamentale, care apar rând pe rând, pe măsura avansării în evoluţii superioare. Bogăţiile de percepţii cresc şi mai mult în momentul în care încep, şi se diversifică linii de avansare în evoluţii:
– prin evoluţii progresive: evoluții de la un loc (spaţiu) din univers la un alt loc cu o vibraţie superioară;
– prin evoluţii regresive: de la locul unde au ajuns în evoluţiile lor progresive – la un loc cu vibraţia mult mai mică: înapoi, adică, în locurile de unde în trecutul lor îndepărtat, spiritele au evoluat la începuturi, la origini, când nu și-au conștientizat trăirile decât prea puțin și astfel pot să și le conștientizeze și să-și corecteze unele dintre ele care pot să fie înlocuite cu altele mai avansate, găsite prin experiența acumulată între timp. Cu alte cuvinte, ele revăd locuri şi biosisteme asemănătoare cu cele în care au trăit în trecutul lor și în care în evoluţiile lor trecute nu au putut să observe majoritatea celor înconjurătoare decât dacă aveau scop de hrănire şi puţină relaţionare. Dezvoltarea spirituală proprie, bogat cucerită între timp, determină la început tot trăiri asemănătoare cu obişnuinţele în acele nivele de vibraţii; dar repede descoperă din ce în ce mai multe amănunte pe care le pot trăi fără inconștiențele din trecut. Cu asemenea prilejuri încep să perceapă elemente pe care în trecut nu le-ar fi putut observa și astfel nici nu le puteau folosi. În această spirală a evoluțiilor, percepția particularităților energiei fundamentale, a fondului general al vieții, cel mai subtil, apare și poate fi folosit – chiar dacă de multe ori doar intuitiv – din unghiuri de vedere extrem de variate, de complexe şi de profunde, care se vor dezvolta uriaș în eternitatea vieții lor, învățând și pe alte noi generații de spirite care avansează în evoluții, așa cum și ele au fost învățate, ajutate, la vremea evoluțiilor lor începătoare.
O altă dezvoltare a percepţiei sunetului fundamental apare pe măsura schimbărilor de corporalitate: cu cât radiația lor energetică este mai puternică, corporalitatea lor de întrupare are o vibraţie mai înaltă, cu atât percepţiile sunt mai variate, mai înalte, mai profunde. Se consolidează astfel toate felurile de percepţie folosite nu numai în plan local, dar şi în alte nivele de vibraţie, chiar dacă unele în măsură mai mică, prin dezvoltări antrenate asociativ. Iar odată cu obişnuirea conştientizării felurilor de corporalitate prin care spiritele se pot manifesta, apar şi se consolidează diferenţele între stări – de exemplu: de mişcare şi de staţionare, de schimbare de viteză a deplasării, de percepţie între diferite galaxii, sau locuri în aceeaşi galaxie, sau din universuri diferite şi în diferite stadii de întrupare. Spiritele încep să conștientizeze că își folosesc pentru manifestare diferite seturi, și subseturi de raze din radiația proprie, după cum curg influenţele din mediul de trai: învăţăturile merg şi aici pe linia deosebirii propriilor sunete de sunetele percepute din exterior, de la alţi întrupaţi. Percepţiile proprii determină mai departe modul de reacţionare la impulsuri exterioare, dar și la impulsuri proprii, din obișnuințele lor: şi spiritele învaţă să-şi modeleze manifestările în funcţie de sunetele pe care le percep, alături de alte elemente din jur. Treptat, învaţă să diferenţieze sunetele mecanice de sunetele fundamentale, apoi sunetele fundamentale ale unui loc de pe planetă cu alt loc de pe aceeași planetă, apoi ale unei planete comparativ cu ale altor planete, diferite la rândul lor de cele care vin din adâncurile cosmosului, învață să diferenţieze sunetele fundamentale ale unei planete apropiate de cele ale unei stele îndepărtate, sunetele care vin de la alte galaxii aflate la distanţe uriaşe de cele care provin din diferite câmpuri ale propriei galaxii: cu intensități asemănătoare – dar fundamental diferite prin compozițiile lor energetice. Şi mai ales să folosească totul în vieților lor proprii, mai ales în creaţiile care sunt necesare vieţii proprii şi biosistemului planetar.
Despre percepția diferitelor sunete fundamentale trebuie să mai detaliem în studiul următor.
