I. IDEI PRINCIPALE
1. Straturile energiei fundamentale sunt bule de energie fundamentală, alăturate și suprapuse în energia fundamentală infinită, cu aspect general de straturi.
2. Ele pot fi, în linii mari:
– straturi masive, voluminoase, dintre care s-au creat Centrele de evoluție și universurile din interiorul lor;
– straturi mai puțin voluminoase, dintre care s-au creat diverse feluri de structuri inter-universice;
– straturi mobile (spațiile interdimensionale) și imobile (spațiile dimensionale), ajutătoare pentru universuri;
– straturi care sunt folosite în interiorul universurilor, ajutătoare pentru crearea unor macro-, și micro-structuri.
II. DETALII, DISCUȚII
Subiectul acesta va fi reluat în capitolul următor – ”Evoluții” – dar pentru că l-am discutat cu unii cititori și se referă la aprofundări ale studiilor privind energia fundamentală, să vedem câteva precizări cu privire la acestea.
Straturile energiei fundamentale sunt formaţiuni largi de energie fundamentală auto-delimitate în energia fundamentală infinită şi eternă în care se formează monadele, rezultate din diferențele de presiune, de compactizare care au apărut la un anumit moment dat în masa uniformă a energiei fundamentale. Putem spune ”straturi” – chiar dacă sunt asemănătoare bulelor – întrucât plajele de diferite vibrații, chiar dacă fără diferențe foarte mari, sunt și alăturate, dar și în profunzime, unele peste altele. Prin apropierea bulelor care se formează așa cum am discutat în studiile anterioare, ele apar ca niște straturi suprapuse sau alăturate: dar de fapt la origine ele sunt bule uriașe, iar dacă ele se mișcă și se depărtează, își reiau în mod clar forma de bulă.
În interiorul lor, energia are diverse forme de mişcare, care dau naştere curgerilor, deplasărilor de energie în curenţi interiori, care facilitează autoconstituirea monadelor, așa cum am mai discutat (și vom relua discuțiile în capitolul ”Evoluții”). Existenţa straturilor în energia fundamentală stă la baza activităţii de creaţie permanentă a monadelor conştiente de dezvoltarea lor, care pot astfel delimita şi crea spaţii finite (centre de evoluţie) folosind bule de energie fundamentală, pe care le protejează şi le întrebuinţează pentru evoluţiile proprii şi ale tuturor monadelor care evoluează în mod asemănător.
Straturile energiei fundamentale s-au constituit anterior oricăror constituiri de monade, căci numai prin existenţa straturilor energiei fundamentale s-au putut forma monade, cu întreaga lor complexitate ce poate fi folosită pentru evoluţiile proprii. Stratificarea energiei fundamentale face posibilă în continuare crearea Centrelor de evoluţie, pe nivele cu vibraţii diferite; în interiorul lor, în continuare face posibilă crearea de universuri cu vibraţii mai mari sau mai mici şi de spaţii inter-universice ce pot determina uşurarea evoluţiilor; face posibilă crearea unor forme intermediare ajutătoare pentru întrupări individuale, pentru susţinerea unor macrostructuri de întrupare (stele, planete și galaxii), pentru crearea şi funcţionarea, parţială sau totală, a unora dintre particularităţile unor straturi ca ajutătoare pentru alte straturi.
Aşadar, straturile energiei fundamentale, cu caracteristicile vibraţionale proprii, pot fi înţelese prin utilitatea lor în creaţiile cunoscute actualmente de noi, în linii mari:
– straturi masive, cu sprijinul cărora s-au creat marile universuri: cu diferenţe vibraţionale mici (apropiate ca vibraţie), care au facilitat crearea universurilor materiale, ori straturi cu diferenţe de vibraţie foarte mari, care au facilitat crearea universurilor spirituale;
– straturi ajutătoare inter-universice, care au facilitat crearea de structuri cu statut de univers, fără să fie însă de acelaşi fel cu alte feluri de universuri: un exemplu poate fi felul total diferit în care este constituit universul canalelor de întrupare a spiritelor/monadelor, format din multitudinea canalelor de susţinere a radiaţiilor spirituale/monadice, radiaţii care constituie şi susţin sistemele corporale din universurile materiale; așadar nu trebuie să fie confundate unele cu altele;
– straturile ajutătoare care facilitează constituirea şi susţinerea unor structuri inter-universice: ele sunt mai înguste şi astfel nu pot facilita crearea de universuri, ci doar de straturi (bule turtite): sunt straturile pe care le numim în mod curent spații mobile (mișcătoare) interdimensionale și spații (sau dimensiuni – deși nu este prea corect) fixe paralele, ajutătoare pentru desfăşurarea evoluţiilor din universurile materiale;
– alte straturi care formează interiorul complex al universurilor materiale şi al universurilor spirituale: zone de evoluție a monadelor și zone de desfășurări ale unor lucrări speciale pentru ele, cum sunt cele ajutătoare pentru crearea de macro-structuri: barierele inter-zonale şi inter-subzonale, corzi şi alte structuri matriceale ale zonelor şi subzonelor din universuri, alte feluri de structuri specifice lucrărilor desfăşurate în universurile spirituale – dar şi spații de creare a micro-structurilor energetice: filamentele energo-materiale, care stau la baza desfăşurării evoluţiilor prin întrupare din universurile materiale.
Pe toate le vom studia treptat în capitolele următoare.
Pe măsura creşterii vibraţiei planetare vom percepe şi vom înţelege din ce în ce mai multe astfel de structuri: şi ale energiei fundamentale, şi ale creaţiilor coordonatorilor evoluţiilor noastre, realizate pentru evoluţiile noastre, pretutindeni în Centrul nostru de evoluţie.
