Am muncit şi nu am muncit…
Am iubit şi nu am iubit…
Am minţit şi nu am minţit…
Am omorât şi nu am omorât…
Am înşelat şi nu am înşelat…
Am furat şi nu am furat…
Am rănit şi nu am rănit sufletele calde care ne iubesc pe faţă sau în mare taină…
Am ajutat sau nu am ajutat…
Am fost sau nu indiferenţi la tot ceea ce ne înconjoară…
… şi tot aşa, mai departe, cu fiecare tară care ne este proprie, omeneşte, pentru care luptăm – sau nu luptăm – să ne-o învingem, contribuim mai mult sau mai puţin la vremurile de care ne plângem că sunt tulburi… Desigur… toate sunt omeneşti, toate se vor îndrepta cândva, toate se vor aneantiza, mai repede sau mai târziu… chiar dacă drumul este lung, greu, arid de multe ori, auster de cele mai multe ori…
Și după cum am conștientizat – toate devin promisiuni pe care am putea să ni le facem în acest an, restanțe din anul anterior. Eu recunosc că am peste tot restanțe, sigur că nu mă mândresc cu ele, cum ar zice unii, încerc doar să mă țin rezolvări în modul cel mai serios cu putință.
Indiferent cum ne-a fost și cum ne este – să ne fie de bine şi de frumos mai departe!!!…