I. IDEI PRINCIPALE
1. Energia fundamentală nu ocupă un spațiu pre-existent, care să fi fost inițial gol – limitat ori nelimitat – și să fi fost umplut cu ”ceva” pe care îl numim ”energie fundamentală”: energia fundamentală este însuși spațiul concret, existent, în care toate se petrec.
2. Caracteristicile și particularitățile energiei fundamentale, potențialul de a se modifica după posibilitățile care apar ne determină să înțelegem că nu este un spațiu efectiv gol, ne determină să folosim potențialul său și asupra noastră, și asupra exteriorului nostru personal căruia îi aparținem, care ne hrănește, ne crește.
II. DETALII, DISCUȚII
Să începem prin a preciza, în urma unor comentarii, că energia fundamentală este însăși spațiul universal, etern și necreat, așadar energia fundamentală nu ocupă un spațiu preexistent, care să fi fost ”umplut” ulterior cu ceva ce numim energie fundamentală.
Toate cele pe care le manifestăm și le creăm au legătură indisolubilă cu energia fundamentală din care cândva ne-am autocreat conjunctural (deci nu intenționat, conștient) și la care ne raportăm permanent în evoluțiile noastre. Toate ne ajută să înțelegem diferitele moduri în care îi putem percepe existența, potențialul activ (cunoscut, descoperit și manifest) și pasiv (nedescoperit încă, bănuit prin efecte că ar putea exista), precum și posibilitățile de dezvoltare a particularităților ei existențiale, care să ne conducă la propria noastră dezvoltare. Pentru că suntem de fapt energie fundamentală și, înțelegând-o în forma ei proprie, liberă, înțelegem formele ei structurale pe care am învățat să le folosim, să le realizăm și noi, la fel ca și cele realizate de ajutătorii și coordonatorii evoluțiilor noastre, prin care ne-am dezvoltat în nenumărate feluri. Începem să conștientizăm alte noi forme și variații care pot rezulta din cele deja cunoscute:
– pe care le vom cunoaște pentru că ele există deja, dar nu avem deocamdată puterea de a le percepe și de a le înțelege funcțiunile, dar alții au deja asemenea putere și așteaptă ca, prin evoluțiile noastre, să ajungem și noi să le percepem, să le înțelegem și să le folosim;
– pe care le vom cunoaște, dar nu le cunosc acum nici cei mai avansați evoluanți din Centrul nostru de evoluție;
– pe care le cunosc cei din alte Centre de evoluție, cu mult mai vechi decât al nostru, care au început evoluțiile cu mult timp înaintea noastră.
Spre exemplu (pornind de la ceva cunoscut în Centrul nostru de evoluție): mișcare/staționare – ceea ce ne va conduce la un moment dat la simțiri subtile, extrem de fine, înafara Centrului de evoluție, când vom putea ieși fără să deranjăm ceea ce există înafara lui: simțiri privind valuri fine în energia fundamentală în stare liberă, valuri care ne arată că:
– undeva s-au creat forme noi de bule sau spargeri de bule de mărimi diferite, care determină impulsuri de mișcare – valuri interioare – în energia fundamentală, care antrenează mai departe mișcări asupra structurilor deja existente: și astfel știm că sunt undeva condiții de alte formări sau de alte spargeri, pătrunderi sau ieșiri de bule mai mici din altele mai mari, etc.;
– impulsurile de acest fel vor influența mișcări generale în Centrele de evoluție, cu toate structurile lor interioare, se vor propaga influențe, reverberații asupra mișcărilor lor libere: chiar dacă spunem noi că universurile și structurile lor sunt fixe, ele au totuși o mișcare ușoară – lăsată astfel pentru că în caz contrar s-ar crea tensiuni, structurile s-ar rupe, sparge sau doar deteriora, periclitând structurile interioare armonios împletite și evoluțiile monadelor care au loc în interiorul Centrului de evoluție;
– se protejează viața dinafara Centrelor de evoluție de către monadele care au ajuns la nivele de evoluție extrem de înalte în Centre – căci ele ajung să protejeze orice fel de viață de oriunde, cunoscută de ei din Centrul de evoluție, dar și dinafara lui, al oricărui Centru de acest fel, precum și cele ce se pot naște în continuare: căci au loc propagări de forțe pe distanțe inimaginabile de noi, dacă o monadă inconștientă ar ieși înafara Centrului, cu toată puterea ei energetică răspândită ca lumina unui bec în exteriorul ei. Numai când evoluțiile ne ajută să atingem puterea de a ne restrânge întrega radiație în interiorul monadei, plutind în medii ca și o monadă nou-formată, cu cea mai mică putere energetică de la care vor începe evoluțiile – atunci vom putea ieși înafara Centrului nostru. Altfel ajungem să fim un real pericol inconștient pentru micile monade în formare și chiar pentru alte feluri de mișcări naturale care se desfășoară în energia fundamentală, care au rostul lor în deveniri de pretutindeni. În plus, la nivelul cel mai înalt de evoluție monadele pot ieși înafara Centrului de evoluție, pentru a simți diferite trăiri pe care le-au avut ele însele cândva, la începuturi, la acele nivele infime de vibrație personală: pentru a cunoaște, și a-și consolida cunoașterile pe care noi, acum, doar le putem intui. Să înțelegem că memoriile monadelor se formează și se consolidează, doar prin înțelegeri superioare celor din care își trag rădăcinile din cele existente deja: cu alte cuvinte, doar observând alte monade începătoare, cu simțirile și cunoașterile noastre acumulate prin evoluții, ajungem să ne cunoaștem rădăcinile propriilor noastre evoluții.
Astfel vom ști, când vom ajunge și noi la acel nivel pe care îl au coordonatorii evoluțiilor noastre de azi, uriaș evoluați comparativ cu noi, cum să ajutăm și noi, la rândul nostru pe cei care intră în evoluții, valuri după valuri de monade, așa cum și noi am intrat aici, cândva. Să ajutăm așa cum suntem ajutați și noi acum și astfel să învățăm cu toții cum să trăim și să conlucrăm cu ajutătorii noștri, monadele cele mai puternice și experimentate. În acest fel învățăm cum să păstrăm intacte vechi creații care ne-au ajutat în evoluțiile noastre, cum să participăm la crearea altora noi, dar și cum să le adaptăm pe cele noi – dacă și când este cazul – la necesitățile fiecărui val de noi monade care intră la evoluții în Centrul nostru de evoluție. Învățăm să conlucrăm cu cei mai vechi creatori pentru realizarea unor noi universuri și chiar la crearea unor noi Centre de evoluție, dar în celași timp să învățăm cum influențează noile formațiuni – bule, ațe, celule, monade, care sunt în formare sau pe cele deja formate, și ce impact vor avea alte asemenea mișcări asupra celor formate, dar care sunt încă instabile. În acest fel vom pătrunde încă mult mai adânc în înțelegerea modului în care ne formăm permanent manifestările sub puterea tuturor influențelor care vin de la toate formațiunile energetice care ne înconjoară, indiferent de natura lor. Pentru că tiparele structurilor și funcțiunilor tuturor celor care ne înconjoară au la bază toate formele de potențial pe care le are energia fundamentală, fie în stare liberă, fie în stare structurată în mod natural, irumpte din esența însăși a energiei fundamentale.
