I. IDEI PRINCIPALE
1. Nu este corect să credem că percepțiile mentale ale realității înconjurătoare (clarsimțuri: clarvăz, clarauz – cum le numim azi sau pe scurt percepții multisenzoriale) sunt o dezvoltare contemporană, apărute acum pentru prima dată în istoria omenirii: ele sunt capacități de percepție a spiritelor umane, dezvoltate prin evoluții cu mult înainte de venirea lor pe Pământ.
2. Folosirea percepției luminiscenței (la fel a celorlalte feluri de percepții) a fost deosebit de amplu și divers folosită în etapa planetară cu vibrație planetară foarte înaltă, cu activități majoritar mentale și astrale ale omenirii, realizate cu o corporalitate complex dezvoltată:
– în activități mentale: cercetarea mediului de trai și a cosmosului apropiat, în comunicare interumană mentală, în deplasare cu orientare astral-mentală și în creație mentală prin procedeele: materializare, remodelare și dematerializare;
– în activități astrale, desfășurate total conștient: cercetarea spațiului galactic, a structurilor fluidice planetare, cosmice și ale biosistemului planetar;
– în percepția modificărilor succesive ale vibrației planetare (în acele timpuri fiind în diminuare permanentă), percepția schimbărilor în corporalitatea umană și a biosistemului, cercetând deosebirile între fazele de modificare de la o perioadă la alta.
II. DETALII, DISCUȚII
Ne ocupăm în detaliu mai întâi despre luminiscența fundamentală (aura) întrucât ea este cel mai des percepută de noi, dintre percepțiile corpurilor cu vibrație mai înaltă decât cea a corpului fizic, în această perioadă de început a creșterii vibrației medii planetare. O astfel de temă ne va arăta în detaliu faptul că ceea ce cred foarte mulți dintre cei ce acceptă existența luminiscenței (și dintre cei ce o percep, și dintre cei ce nu o percep dar intuiesc că poate exista) nu este adevărat: ea nu este o dezvoltare apărută acum pentru prima dată în istoria omenirii, ca urmare a evoluției omului din maimuțele antropoide; ea este o percepție conștientă a spiritelor în evoluții avansate comparativ cu percepțiile spiritelor necreatoare. Este de fapt apărută cu foarte mult timp evolutiv înainte de venirea spiritelor umane pe Pământ – fiecare grup sau bloc de grupuri spirituale folosind-o în evoluții îndelungate anterioare. La venirea lor pe Pământ, toate spiritele umane (adică spiritele care se pot întrupa și pot folosi corporalitatea speciei umane) au adaptat înțelegerile lor la caracteristicile mediului pământean și corporalității speciei umane pământene. Astfel, este necesar să studiem cum se foloseau astfel de percepții în trecut, la începutul venirii spiritelor umane în grupuri individuale sau în blocuri de grupuri de spirite din toate părțile universului, comparativ cu modul de percepție contemporan. Așadar, să urmărim pe scurt acum (vor fi dezvoltate în continuare studiile istorice care detaliază mult, și vor detalia în continuare aceste aspecte) câteva idei în acest sens:
1. Folosirea percepției luminiscenței în epoca mentală a omenirii: epoca în care vibrația planetei era extrem de înaltă, iar corporalitatea umană era adaptată perfect celor mai înalte forme de percepții și aplicării lor în viața curentă:
– trăirile umane erau deosebit de complexe, cu o varietate mult mai mare decât o avem azi și deosebit de profundă, folosind toate capacitățile spirituale prin intermediul corpurilor mental și astral: percepțiile luminiscenței, sunetului și vibrațiilor fundamentale erau modul normal de percepție al omului, alături de cele ale corpului fizic, chiar dacă nu era atât de complex folosit ca în zilele noastre. Toate erau folosite în cercetarea complexă a mediului de trai și a mediului cosmic apropiat, în deplasarea mental-astrală prin orientare extinsă în mediul de trai, în comunicarea mentală, dar mai ales în creația materială mentală prin materializare, remodelare și dematerializare, unde calitatea realizărilor depindea absolut de percepțiile în profunzime a alegerii fluxurilor materiale și compactizarea lor; iar la dematerializare, cu împământarea materiilor rezultate din acest proces, era deosebit de importantă perceperea în profunzime a straturilor interioare ale planetei în care creatorii trimiteau materiile rezultate din proces. Toate se derulau la cote maxime de calitate, și nimic din activitățile omului nu ar fi periclitat în nici un mod viața și dezvoltarea biosistemului terestru;
– în activitățile astrale, care în totalitate erau perfect conștiente și îndreptate spre cercetarea atentă a micro- și macro-cosmosului: cercetarea structurilor planetare și stelare cu nivele diferite de vibrații, cercetarea corporalității speciilor planetare ale biosistemului și a funcțiunilor lor specifice, derularea unor sarcini astrale în galaxie;
– treptat, vibrația planetară s-a diminuat, iar corporalitatea umană s-a modificat, astfel și percepțiile umane s-au diminuat corespunzător: aceste diminuări nu au fost rezultatul unor limitări impuse de divinitate care urmare a unor greșeli, păcate, ci ca urmare a schimbărilor necesare destinelor generale ale umanității în condițiile diminuării drastice, dar naturale, a vibrației medii planetare. Este necesar de precizat de asemenea de la început că modificările nu s-au făcut prin lucrări genetice asupra corporalității speciei umane, așa cum se crede de multe ori: nici de către oameni, nici de către entități, nici de către extratereștri. Toate modificările s-au derulat în modul cel mai natural pentru spiritele umane cu conștiență, conștiință și voință puternice, echilibrate în folosirea lor: adică prin folosirea diverselor forțe radiante spirituale care susțin corpurile proprii, așa cum și azi ne putem dezvolta spre exemplu o musculatură dezvoltată doar dacă acționăm prin voința noastră și muncă cu diverse grupuri de mușchi până la obținerea rezultatului dorit, fără să fie nevoie de vreo inginerie genetică aplicată corpului fizic. În domeniul percepțiilor, la început omul folosea foarte rar percepții cu senzorii corpului fizic pentru echilibru în timpul diverselor activități sau când efectua în mediu deschis studii asupra schimbărilor planetare și de biosistem; treptat simțurile fizice au intrat și ele, alături de cele mentale și astrale, în folosiri din ce în ce mai frecvente și multiple.
Prin toate acestea, epoca pe care o numim mentală a omenirii se caracterizează prin cunoaștere totală a mediului cosmic și planetar prin percepții mentale și astrale, călătorie conștientă astrală prin galaxie și creație mentală permanentă (prin materializare, dematerializare și remodelare mentală), însă fără niciun aport de creație fizică în viața curentă.
2. Folosirea percepției luminiscenței în epoca fizică (în condiții de vibrație planetară din ce în ce mai joasă, care a făcut necesară diminuarea straturilor corpurilor cu vibrație foarte înaltă), care începe practic după ultima glaciațiune:
– prima parte a acestei epoci s-a derulat pentru întreaga omenire prin societăți organizate după tipicul celor din epoca mentală anterioară, folosind integral percepțiile mentale și astrale, dar creația materială mentală a fost înlocuită total, de la început (imediat după ultima glaciațiune) cu creația fizică, în domeniul căreia spiritele umane aveau multă experiență; a fost epoca societăților tipice (obișnuite pentru orice spirite cu nivelul de dezvoltare a spiritelor umane), conduse de Moși (numiți și Patriarhi, Bătrâni, Vraci): bazată pe echilibru, cunoaștere și profund respect pentru semeni și întreaga natură planetară și cosmică, încurajând absolut total abilitățile fizice, mentale și astrale în toate trăirile curente, bazate de asemenea pe cunoașterea evoluțiilor anterioare ale omenirii și tuturor spiritelor de pretutindeni;
– partea a doua a acestei epoci fizice pentru omenire s-a desfășurat (și încă se desfășoară și acum) în vibrațiile cele mai joase ale planetei (ale întregii zone locale a universului) și în variații foarte mari și rapide de vibrație după începerea creșterii, din nou, a vibrației planetare. În asemenea condiții, corporalitatea fizică s-a dezvoltat preponderent, în condițiile în care cea fluidică (straturile corpurilor din sistemul nostru corporal cu vibrația mult mai înaltă decât cea a corpului fizic) s-a diminuat, pentru ca omul să trăiască preponderent prin intermediul corpului său fizic, intuitiv cu privire la caracteristicile subtile ale lumii sale – toate acestea fiind necesare constatării cu cât a rămas din toate învățăturile sale anterioare. Percepțiile mentale și astrale au fost, și au rămas mult diminuate, dar cu fleșuri mentale și astrale în perioade fixe de timp (numite de oameni ”deschiderea cerurilor” – deși percepțiile, nu cerurile, sunt ”deschise” mai mult decât în alte perioade, deși pentru puțin timp). Populațiile umane au fost lăsate să trăiască după orice mod pot ele să se descurce fizic și intuitiv, de la conducerile societăților umane la activitățile fiecărui om în parte. Fiecare grup spiritual are particularitățile sale de trăire, de într-ajutorare, de manifestare față de semenii săi, față de planetă și biosistemul ei, influențat fiind de biosistem și influențându-l la rândul lui;
– odată cu începerea creșterii vibrației planetare, corporalitatea umană a început să se dezvolte din nou în partea ei fluidică, ceea ce conduce către instalarea normalității de percepție existentă înainte de ultima glaciațiune. Percepțiile se dezvoltă încet, treptat, și încep să fie folosite în viața curentă, chiar dacă la început puțini oameni, cu încă puțină cunoaștere, o pot face; dar experiența anterioară, și cea cu care spiritele umane au venit pe Pământ, și experiența vastă formată pe Pământ înainte și imediat după ultima glaciațiune, determină recuperarea destul de rapidă și profundă a manifestărilor tipice pentru spiritele umane, creatoare avansate, aflate în curs de universalizare.
3. Folosirea percepției luminiscenței în ultima etapă de evoluție a spiritelor umane pe Pământ se va caracteriza printr-o revenire rapidă a tuturor posibilităților și abilităților umane de toate felurile, de la fizic la toate celelalte percepții și manifestări generale și speciale prin toate corpurile cu vibrație foarte înaltă (le numim fluidice, căci circulațiile energetice prin ele este foarte fluidă și astfel foarte rapidă).
Pentru cei ce doresc mai multe detalii despre aceste perioade ale umanității, putem să discutăm în plus câteva lucruri esențiale.
Vom puncta, spre orientare în desfășurarea studiului evoluției spiritelor umane pe Pământ, câteva elemente specifice percepției luminiscenței, dar în egală măsură și celorlalte forme de percepție: sunetul fundamental și vibrația fundamentală, urmând să dezvoltăm acestea din urmă în studii separate.
a. Percepția luminiscenței tuturor elementelor constitutive ale lumii: ale planetei cu toate structurile ei, cosmosul perceput și mental (cu senzorii corpului mental), și astral (prin călătorii astrale, cu senzorii corpului astral), și fizic (cu senzorii corpului fizic). Se percepeau locurile de traversare a entităților dimensionale și interdimensionale de la straturile din apropierea stratului nostru dimensional: sub formă de imagine datorată înțelegerii profunde a folosirii nuanțelor și intensităților de luminiscență pe nivele de vibrație – alături de sunet fundamental și vibrație fundamentală. Toate percepțiile la un loc formau profunzimi adânci ale cunoașterii lumii de către spiritele umane și ajutau permanent la desfășurarea activităților mentale, astrale și fizice (fizice: în percepții mult dezvoltate atunci, dar acum le putem folosi la minimul lor în mediul planetar).
b. Toate cele specifice Pământului și corporalității pământene erau comparate cu alte cunoașteri, din alte locuri din univers, din evoluțiile anterioare ale spiritelor umane. Toate modificările treptate datorate diminuării line a vibrației planetei erau comparate cu studiile anterioare și folosite cu experiența totală acumulată până în momentul trăirii curente: toate cele trei particularități formând peisajul concret și curent al percepțiilor umane pe Pământ.
c. Percepțiile generale, de la fizic la cauzal, arătau întotdeauna o lume în care nu exista întuneric total, nu exista o liniște totală și percepțiile de vibrație veneau să completeze cu variațiile lor blânde peisajul armonios al luminilor și sunetelor cosmic-planetare.
d. Folosirea percepției luminiscenței și celorlalte particularități existențiale (sunet și vibrație fundamentale) avea loc în orice moment al trăirilor umane, cu accente, direcționări după voință, după necesitățile sarcinilor de destin, pentru:
– cunoașterea microcosmosului și macrocosmosului: corporalități de întrupare cu toate structurile lor și câmpurile protectoare și hrănitoare, circulațiile cosmice ale entităților și fluxurilor energo-materiale cu variațiile în funcție de schimbările în mișcări, structurile proprii ale stelelor, planetelor și planetoizilor lor (sateliții naturali ai planetelor) de pe cuprinsul întregii galaxii, precum și înțelegerea profundă a schimbărilor care vin din exteriorul galaxiei în care se află Pământul în sistemul său stelar;
– comunicare interumană prin imagine transferată mental de la un om la altul și între oameni și entitățile astrale ajutătoare de destin, între oameni și entitățile dimensionale și interdimensionale;
– deplasare în toate mediile planetare cu studiu de imagine 360 grd (sferică) pentru orientare și folosire curentă;
– creație materială mentală cu toate formele ei: materializare, dematerializare și remodelare mentală, cu studii de creație eșantionară: adică exercițiu de structură pe un eșantion creat înainte de realizare a obiectivului întreg, apoi creație efectivă de jur-împrejurul creatorului și, în timp, înlocuirea acesteia cu creație materială (tot mentală) realizată în fața creatorului mental, în felul celei pe care o realizăm azi, dar fizic;
– cercetarea directă a spațiilor planetare și cosmice prin călătorie astrală în interiorul galaxiei și studiul comparativ al locurilor cu cele cunoscute din experiența anterioară (alte planete, alte galaxii).
e. Percepția totală a creațiilor energetice universice realizate de creatorii universurilor (corzi energetice matriceale ale subzonei, percepția de la distanță a barierelor energetice inter-subzonale cu influențele lor asupra circulațiilor fluxurilor energo-materiale și schimburile de fluxuri între Universul Central și subzona noastră, atunci când este cazul: aprovizionări și evacuări), precum și a creațiilor energetice individuale, realizate de entitățile ajutătoare de destin propriu sau al celorlalți întrupați: canale energetice de întrupare și canale energetice protectoare ale corpurilor materiale ale întrupatului, alte structuri mici energetice realizate, la fel ca și cele de întrupare, din energie fundamentală de către ajutătorii noștri, așa cum sunt selectori-amplificatori de vibrații și subselectori de la corpurile astral și mental – structuri deosebit de importante ale corpurilor noastre.
Macrostructurile energetice ale universului sunt perceptibile de către oameni atunci când galaxia trece prin dreptul marilor corzi universice (chiar dacă la distanțe extrem de mari), și simțirile de pe Pământ sunt analizate comparativ cu cunoașterile anterioare din alte locuri mai mult sau mai puțin asemănătoare; iar barierele energetice interzonale și inter-subzonale sunt studiate prin clar-intuiții când au loc treceri ale unor grupuri spirituale aflate în drumuri care traversează bariera inter-subzonală spre galaxia noastră. De asemenea sunt percepute micro-structurile universice de tipul fluxurilor de filamente energo-materiale (cele mai mici structuri energetice universice) din circulațiile lor în această regiune a universului.
f. Percepțiile mentale și astrale totale ale elementelor de întrupare ale planetei, stelei locale (Soarele) și galaxiei, energetice și materiale deopotrivă, cele materiale având vibrații mult mai înalte decât materiile fizice cunoscute azi de noi.
Pe măsura diminuării vibrației planetare anumite amintiri (din alte subzone și din alte zone ale universului, din alte universuri materiale (și, pentru ajutătorii planetari: din alte universuri spirituale) s-au limitat la clar-intuiții pe care oamenii puteau să le compare cu schimbările care aveau loc pe Pământ: au rămas la început ca amintiri sub formă de imagini, sunete și vibrații fundamentale, dar spiritele mai avansate pot sta la marginea galaxiei să privească și să asculte schimbările care au loc în cosmosul din jurul galaxiei.
După ultima glaciațiune, corporalitatea noilor născuți s-a limitat doar la percepții prin senzorii corpurilor mental și astral (creația materială nu a mai fost folosită, stratul interior necesar unei asemenea creații intrând în stare latentă). Omenirea a mai folosit conștient câteva milenii percepțiile mentale și astrale, până la adaptarea completă la trăirilor fizice majoritare: percepția luminiscenței (și a sunetului fundamental, și a vibrației fundamentale) a fost de un deosebit ajutor în procesul de adaptare. Dar tot prin conștientizare profundă și voință proprie, oamenii au diminuat folosirea senzorilor corpului mental și astral, dând prioritate senzorilor corpului fizic pentru derularea tuturor activităților lor fizice: cunoașterile fizice, comunicarea fizică, deplasarea și relaționarea fizice, hrănire fizică suplimentară – pe lângă cea prin osmoză – și toate la un loc pentru creație materială fizică.