Suntem spirite întrupate, spirite cu viață eternă în spațiile energiei fundamentale eternă și infinită…
Despre acest lucru discutăm aici.
Ceea ce caracterizează acest fel de studii este în primul rând caracterul unitar prin care este privită evoluţia în general, dar şi evoluţia cunoaşterii cercetătorului în derularea studiilor spre rădăcinile tuturor celor cunoscute pe Pământ. Avem chiar aici, pe Pământ, o cunoaştere deosebit de complexă, acumulată în perioadele planetare cu vibraţie foarte înaltă, timpuri în care avem multă experienţă – datorată evoluţiilor anterioare vieţilor noastre pe Pământ – să ne folosim cunoaşterea în viaţa curentă. Dar o astfel de experienţă nu o putem cuprinde la fel în perioada cu vibraţie planetară joasă, așa cum este ea azi. Ceea ce avem de făcut nu este trăim doar pentru a supravieţui, să aşteptăm oricum să vină iar vremea cu vibraţie planetară înaltă pentru a ne recupera şi folosi cunoaşterea noastră, ci să ne străduim să o redescoperim treptat, din timp: la început prin intuiţii proprii, comparându-ne şi ajutându-ne unii cu alţii apoi, pe măsura creşterii vibraţiei, să avem încredere în dezvoltarea corpurilor noastre, a simţurilor noastre şi a multor alte capacităţi senzoriale, de înţelegere, de reamintire a evenimentelor trăite anterior vremurilor noastre chiar aici, pe Pământ şi, treptat, din alte locuri din univers.
Trăim acum în perioada de creştere a vibraţiei planetare şi, pe acest fond universic, trăim tocmai această perioadă de dezvoltare a corporalităţii noastre: care a fost restrânsă mult după ultima glaciaţiune, pentru a ne proteja şi pe noi înşine, şi planeta, şi întreg biosistemul ei. În vârtejul evenimentelor trăite în ultimele milenii, ne-am uitat cunoaşterea profundă, acumulând în schimb cunoaşteri avansate despre planetă şi trăirile noastre complexe în mijlocul biosistemului ei. Am învățat cum să ne adaptăm acestui nivel, nivelul fizic al planetei, cum să trăim în mijlocul altor vieţuitoare, cum să ne protejăm; apoi cum să relaţionăm între noi, oamenii, ţinând cont de marile tulburări inerente ale omenirii, datorate trecerii de la un nivel foarte înalt al vibraţiei către nivele ei cele mai joase.
Epoca pe care o trăim azi are şi particularitatea de a ne ajuta să redescoperim lucruri de mult uitate despre lumea înconjurătoare – însă încă o facem cu teamă, cu neîncredere. Dar trebuie să ştim că pe de o parte ne-ar fi foarte greu să ni le reamintim pe toate deodată, în profunzime și cu toate amănuntele, și să facem față și la toate cele necesare vieții cotidiene. Dar treptat ele apar și ne pot ajuta mult și în viața curentă, și pentru a ne pregăti de marile schimbări ce vor veni prin revenirea la toate cele de odinioară. Astăzi omul are puterea să-şi reprezinte, prin sintetizare şi comparare, orice element general de evoluţie care se poate petrece în locurile în care trăieşte. Treptele de comparaţie formează în timp puterea de reprezentare la diferite nivele, iar prin cercetarea tuturor amănuntelor disponibile la un moment dat își poate crea un cadru deschis altor posibilităţi de cunoaştere. Toate se acumulează treptat şi creează un înţeles şi mai profund: pentru toți oamenii, pentru toate formele de experiență pe care ei le acumulează în timp.
Orice om poate fi cercetător şi poate să-şi îmbogăţească cunoaşterea prin rezultatele cercetărilor altora. Preluarea, şi dezvoltarea rezultatelor poate conduce în continuare la dezvăluirea altor trepte şi direcţii de cercetare. Chiar şi prin întrebările pe care le pun cercetătorilor, cei care nu au timp sau putere de cercetare (deocamdată) contribuie astfel la continuarea aprofundărilor şi cu toţii devin astfel angrenaţi în derularea mai departe a cunoaşterilor.
DE CE ÎNVĂȚĂM DESPRE ENERGIE FUNDAMENTALĂ
Știm că suntem energie, energie ”fundamentală” vom adăuga cunoscând cele ce le vom studia în continuare. Dar multe expuneri din literatura ezoterică spun cam așa: ”Din ”nimic” s-a născut, s-a creat totul!” Desigur, mulți sunt dezorientați în fața acestei explicații, dar pentru a nu arăta că nu au înțeles acest lucru – tac. A venit însă vremea să nu mai tăcem, să întrebăm, să primim răspunsuri; însă vom constata că treptat ceea ce credeam a fi un adevăr care trebuie luat ca atare, fără explicații prea multe, își pierde acest statut, aflăm răspunsuri clare, care chiar dacă provoacă uneori mai multe întrebări, ne determină să avem răbdare, să primim răspunsuri când le va veni vremea.
La fel înțelegem treptat și ceea ce ne-a spus religia permanent în ultimii 4-5.000 de ani, pe diverse meridiane ale planetei și în diverse feluri ale diverselor perioade de timp care au cuprins civilizații umane. Misterele numite ”divine” se decopertează treptat, la fel ca și mai-nou-numitele axiome: ceea ce era înainte superficial evident, azi necesită mult mai multe înțelegeri, și tot mai profunde. Tocmai de aceea cercetăm cu mijloace vechi sau noi, învățăm, ne orientăm, ne adaptăm noile cunoașteri la cele ale vieții curente, dar ne și explicăm diferitele confuzii pe care le facem păstrând cunoșterea oficială rânduită pentru a ne limita cunoașterea despre noi înșine.
Așadar, recunoaștem că suntem ”energie” – și că din energie s-au creat toate: deci rezultă că putem azi să facem diferența între energie în stare liberă și energie în formă structurată, stabilă într-o perioadă dată de timp; putem înțelege și ce alte structuri pot sta la baza unei diversități uluitoare (uluitoare – pentru noi, acum!) de creații care ne ajută să evoluăm, și să ajutăm și noi la rândul nostru generațiile care vin în urma noastră.
***
I. DEFINIRI:
1. ENERGIA FUNDAMENTALĂ: este forma primordială de energie, cu densitate unică la origine, într-un spaţiu nedefinit de caracteristici locale, temporale sau de altă natură, ea însăşi fiind şi spaţiu primordial, infinit și etern ca însăși energia fundamentală care îl definește, purtând în ea un potenţial latent de transformare, structurare şi determinare pentru ea însăşi şi pentru toate structurile care se auto-formează permanent în starea sa liberă, la fel ca și posibilitățile de transformare a potențialului latent în potențial activ.
2. MONADĂ: este cea mai mică și mai simplă formațiune energetică auto-constituită din energie fundamentală, care poate trăi prin forțele sale energetice interioare, cu structură proprie stabilă în spații și în timp, care poate dezvolta prin forțele energetice proprii: forme de mișcare, forme de percepție, intenții și voință de manifestare și astfel poate ajunge la orientare în spații, în funcție de necesități proprii și de impulsuri primite din mediul înconjurător.
3. CENTRU DE EVOLUŢIE: este un spaţiu larg, protejat, finit, delimitat prin pături energetice puternic compactizate, aflat în energia fundamentală infinită şi eternă: creat, și complex structurat interior de monade înalt evoluate pentru autoprotecţie şi învăţături de orientare în manifestări proprii, precum și pentru alte monade aflate în evoluții.
4. UNIVERSURI: Sunt spații naturale ale Centrului de evoluție, limitate (finite), dar cu posibilități de extindere sau restrângere, destinate desfășurărilor evoluțiilor ajutate și protejate ale monadelor, în funcție de puterile energetice radiante ale evoluanților; ele au structurări interioare deosebit de complexe, create de monadele cele mai avansate în evoluții și putând fi remodelate tot de ele în funcție de necesitățile evoluanților din interior; ele sunt ori separate, ori întrepătrunse, cu caracteristici proprii în funcție de compactizarea energiei fundamentale în interiorul fiecăruia în parte.
II. IDEI PRINCIPALE
1. Energia fundamentală este esenţa, fundamentul vieţii, generatoare a tuturor structurilor care se auto-formează din, şi în ea însăşi în acelaşi timp.
2. Spunem că ea este eternă şi infinită, însă esenţa ei este atemporală şi aspaţială, în ea însăşi este generatoare de spaţiu şi timp, de particularităţi proprii, de infinite forme de potențial şi infinite forme de posibilităţi de manifestare a potenţialului său latent.
3. Structurile primordiale s-au auto-format din, și în energia fundamentală aflată în stare liberă:
– la început au apărut puncte-impuls primordiale formate în energia fundamentală, care au determinat începutul auto-formării tuturor structurilor din ea însăşi;
– structurile auto-formate în energia fundamentală: bule, fire de toate felurile s-au înglobat unele pe altele sau s-au spart şi s-au împrăştiat, creând astfel în continuare alte forţe de impuls pentru mişcare şi transformare, precum şi transformările propriu-zise; toate astfel de mișcări și transformări se petrec permanent, în spații și timpuri nelimitate. 4. Structurile care ajung să fie stabile, monadele, se dezvoltă în continuare, oferind posibilităţi de dezvăluire a unui şir practic infinit de forme de potenţial şi posibilităţi de manifestare, de diversificare a formelor lor de potenţial, odată cu creşterea lor interioară și a dezvoltării puterii lor de conştientizare a lumii înconjurătoare.
III. DETALII, DISCUŢII
Energia fundamentală este forma primordială de energie, cu densitate unică la origine, într-un spaţiu nedefinit de caracteristici locale, temporale sau de altă natură, ea însăşi fiind şi spaţiu primordial, infinit și etern ca însăși energia fundamentală care îl definește. Energia fundamentală poartă în ea un potenţial latent de transformare, structurare şi determinare pentru ea însăşi şi pentru toate structurile care se auto-formează permanent în starea sa liberă, la fel ca și posibilitățile de transformare a potențialului latent în potențial activ.
Orice forme structurate, simple sau complexe, care apar în parcursul existenţei sale, lasă însă întotdeauna energia fundamentală în infinitatea ei, care cuprinde în ea spaţiu şi timp, potenţial şi posibilitate de manifestare a acestui potențial, astfel încât ea există în continuare: şi în stare liberă, şi ocupând în acelaşi timp şi spaţiul structurilor sale, fără ca structurile să disloce un volum egal cu al structurilor din ea însăşi. Cu alte cuvinte, ea poate să pătrundă, să scalde orice structură, indiferent de natura modului în care le pătrunde: prin esența și puterea ei. Dar ea pătrunde și suplimentar în structuri, atrasă de ele prin funcțiunile lor: structuri care sunt ele înseşi energie pură, dar cu diferite grade de densitate prin compactizarea energiei fundamentale în ea însăşi, formate conjunctural și dezvoltate permanent în spațiile sale infinite. Ea poate astfel să se compactizeze în ea însăşi sau să se decompactizeze (să se comprime şi să se decomprime) în funcţie de condiţiile pe care le are, revenind mereu la forma iniţială dacă nu sunt condiţii de păstrare a formelor, structurilor, oricât de simple sau de complexe ar fi ele.
O numim energie datorită impulsurilor vitale pe care le oferă structurilor proprii, autoformate conjunctural prin schimbări de densităţi pe spaţii extrem de mici, mult-submicroscopice, care au condus din primul moment la formarea tuturor impulsurilor din care au decurs cele ulterioare. Cu alte cuvinte: prin momente de schimbare de densitate în masa infinită a energiei aflată în stare total liberă, a fost nevoie de o clipă de schimbare punctiformă pentru ca în acelaşi timp să apară, în densitatea deja schimbată, alte asemenea puncte – în mai multe părţi simultan sau în momente foarte apropiate unele de altele. Şi din acel moment a apărut şi s-a derulat fără încetare schimbarea permanentă a aspectului energiei fundamentale: prin începutul auto-formării, astfel conjuncturală, a unor structuri primordiale. La început asemenea structuri s-au format prin apariţia unor bule care treptat s-au unit între ele, sau s-au întrepătruns, sau s-au spart formând bule din ce în ce mai mici. Dintre ele, sub puterea presiunilor în aglomerări locale, ele s-au aplatizat formând ori straturi, ori fire de mărimi diferite, de forme diferite, densităţi diferite, care în continuare se înglobează unele pe altele sau se sparg, împrăştiindu-se şi formând fluxuri sub puterea forţei deplasărilor din timpul modificărilor.
La origine, în stare fără impulsul original, nu existau stări definitorii pentru diferenţele care formează particularităţi, pentru că ele nu existau şi, prin comparaţii, nu se putea defini ceva; iar mai presus de orice, nu exista vreo conştienţă care să folosească ceva din proprietăţile existente în stare latentă. În timpuri îndelungate a apărut prima conştientizare – extrem de simplă comparativ cu ceea ce azi numim conştientizare, dar totuşi fiind rădăcina a ceea ce percepem azi. Iar această formă de conştienţă a apărut uneia din structurile cele mai mici, dar cu multe elemente independente în interiorul său, nu înglobate (adică nu unele în altele): doar atrase între ele suficient de puternic pentru a-şi păstra o coeziune cât de cât stabilă. O asemenea structură o numim azi monadă. La început nu a existat nicio formă de conștientizare a monadelor astfel auto-formate, fără posibilități de percepție sau de manifestare propriu zisă. Vom discuta pe larg în capitolul următor, despre evoluțiile monadelor, modul în care s-au format stadii de trăire memorate și, pe baza lor, cum s-a format o conștiență a percepției incipiente a mediilor pe care monadele nou formate le puteau simți. Deocamdată să reținem că astfel, în perioade uriașe de timp monadele începuturilor au parcurs stadii fără conștiență și stadii de conștiență incipientă, mult inferioară conștienței noastre de azi. Atunci când monadele s-au putut manifesta a fost doar pentru faptul că deja ele parcurseseră trăiri prin diferite medii formate din spații cu fluxuri de tot felul de mici și simple formațiuni energetice; astfel au ajuns să deosebească vag – dar real, forme simple de mărimi diferite, cu caracteristici diferite, cu mişcări diferite şi viteze de deplasare diferite, fără conștiență, ci doar aflate în mișcare prin forțele de împingere-respingere născute din spargeri de bule sau nașterea altora. Oricum primele forme de conştienţă nu se pot defini aşa cum suntem noi azi capabili s-o facem, dar cu răbdare și imaginație ne putem orienta să înțelegem astfel de fenomene, absolut naturale, ale timpurilor primordiale.
Să reţinem faptul că energia fundamentală este în esenţa ei atemporală şi aspaţială, dar prin cele ce se petrec în infinitatea ei este generatoare de spaţiu şi de timp, măsurabil prin evoluţiile care se petrec în ea însăși, în esenţa ei.
În timpul scurs de la acele prime evenimente primordiale din energia fundamentală până la noi, acum, s-au format organizări uriaşe, extrem de complexe, în care însă nu se mai află primele elemente autoformate: acele puncte de forță, care au născut spaţii extrem de mici, primordiale, care au schimbat definitiv forma energiei fundamentale. Astfel de schimbări nu au schimbat esența energiei fundamentale libere, ea şi-a păstrat în totalitate esenţa, particularităţile fundamentale, potenţialul infinit şi posibilităţile creatoare de noi forme de potenţial, ori manifestarea celor vechi – ştiute între timp de monade sau neştiute nici măcar de cele mai vechi. Asemenea puncte sau micro-spaţii nu mai există, s-au dizolvat în macro-structurile din valurile de eternităţi trecute din acel moment „zero” din care au început să curgă toate caracteristicile, particularităţile şi posibilităţile care eliberează formele de potenţial, latent doar până la un moment dat. Totuși mereu noi astfel de puncte se formează în infinitele spații de energie liberă, departe de spațiile cu formațiuni mai vechi sau mai noi. Dar o parte din cele mai mici structuri auto-formate în energia fundamentală în stare liberă, care au fost înglobate în primele monade ce au supravieţuit mişcărilor şi circulaţiilor primordiale, au intrat în componenţa unor forme încă și mai complexe, şi există şi acum în cadrul celor mai vechi formaţiuni pe care azi noi le numim Centre de evoluţie. Aceste Centre de evoluție sunt spaţii uriașe limitate în energia înconjurătoare, având posibilităţi infinite de dezvoltare, complex organizate de monade extrem de vechi, cu experiență uriașă, care pot crea, modela și remodela structurile interioare ale acestor Centre. Rostul lor este să creeze spații protejate pentru monadele noi care, val după val, permanent, pot fi ajutate să-şi păstreze fiinţa, pot fi îndrumate și ajutate să-şi formeze o experiență tot mai bogată de manifestare, lărgindu-și mereu conştienţa proprie, modelându-și mereu conștiința în funcție de alegerile pe care viața lor le necesită.
Formaţiunile primordiale ale energiei nu au avut iniţial o structură interioară, fiind simple bule circulante prin energia fundamentală; însă prin înglobări, spargeri, dar şi întăriri proprii prin acumulări suplimentare de energie, au rezultat primele structuri. Bule extrem de mici, cele mai mici, dar cu energie suficientă pentru a se atrage unele pe altele, pe care le putem numi celule energetice fundamentale, au format așa cum am văzut mai sus, mici grupuri de celule care au atras în mod natural și au compactizat energie în jurul lor, prin legile naturale care au început să irumpă odată cu primele formațiuni. În acest fel s-au format primele protecții ale unor asemenea grupulețe de celule fundamentale, care aveau să împiedice dezmembrările lor, prin atracții exercitate asupra lor de alte grupulețe mai mari sau mai puternice. Astfel s-au format monadele, dintre astfel de grupulețe care au căpătat mai multă stabilitate timp îndelungat.
Monadele au descoperit treptat, şi au cercetat permanent modul de trăire şi manifestare propriu şi ale altora din jurul lor, iar pe de altă parte au cercetat şi au descoperit că sunt singurele forme în stare de a conştientiza: de a se conştientiza pe ele înseşi, mediul înconjurător, alte formaţiuni (monade) asemănătoare lor şi toate felurile de bule pe care le descopereau şi le înţelegeau existenţa pe măsura creşterii energiei proprii. Au înţeles creşterea tuturor prin înglobare de energie fundamentală care le scălda tot timpul, precum şi creşterea experienţei de mişcare, de cunoaştere, de conştientizare pe măsura creşterii acuităţii simţirilor lor. Însă permanent au înţeles faptul că în primul rând este necesar să înţeleagă mediul exterior, energia fundamentală și mișcările din ea, toată fenomenologia legată de aceste mișcări, pentru a ajunge să se înţeleagă pe ele înseşi. În același timp, au înțeles modul în care este necesar să se ferească de ceea ce poate ajunge să le distrugă – aşa cum au înţeles că se pot petrece lucrurile împrejurul lor. Din percepţiile care creşteau – oricât de lent la acele începuturi, foarte puţin în perioade foarte lungi de timp – înţelegerile care se adunau conduceau către importanţa tuturor celor din jur: ca mediu energetic fundamental, precum și a tuturor formațiunilor din el, a celor mici, şi a celor mari, şi de orice mărime, formă, putere. Dar în plus, percepţiile energiei fundamentale ca mediu de trai şi de hrănire pentru sine şi celelalte forme din jur, au condus la înţelegerea particularităţilor energiei din structuri comparativ cu caracteristicile generale ale energie în stare liberă. Tocmai la acel nivel primar percepţiile sunt mult mai mari – căci altele nu existau în acel moment al dezvoltării monadelor: altele care să le atragă atenţia încă în formare, deși aveau să descopere existența multor altele, neconştientientizate încă sau suficient. Şi pe acelea aveau să le descope treptat, pe măsura creşterii puterii lor interioare şi a capacităţilor lor de simţire (pe care le numim azi mai complex percepţii). În diferite stadii de dezvoltare proprie pe care le conştientizau au descoperit că le memorau, le puteau folosi şi ele se pot aduna sub forma celei pe care azi o numim experienţă.
Vom discuta în studiile viitoare, în detaliu, despre formarea monadelor şi evoluţiile lor în mediul natural şi în construcţiile ample ale Centrelor de evoluţie.
Ceea ce numim azi potenţial şi posibilităţi de manifestare a acestui potenţial al energiei fundamentale au ieşit din starea latentă şi s-au dezvăluit din ce în ce mai amplu, mai complex, prin intermediul acestor structuri – monade, care au ajuns să conştientizeze şi propria individualitate, şi grupurile din care fac parte, şi pe cele care au contribuit la formarea unor termeni de comparaţie, şi alte forme care au condus la autoformarea lor proprie, precum și altele care au contribuit la dezvoltarea lor. Au descoperit că sunt forme minuscule, dar complexe în felul lor, care au ajuns la primele feluri de înţelegeri, în timp ce formele uriaşe au constituit medii de trăire, în care au fost mai mult sau mai puţin protejate de alte circulaţii exterioare.
Fiecare grup de monade care se dezvoltau a înţeles astfel toate cele existente în jurul lor, şi le-au folosit în dezvoltarea proprie şi a altor monade care li s-au alăturat în timp. Le-au perceput şi le-au înţeles şi pe cele care s-au autoformat şi s-au dezvoltat atunci când ele nici nu existau încă, dezvoltându-se toate în acelaşi timp, chiar dacă în forme diferite, cu viteze diferite, învăţând mereu unele de la altele.
Primele monade au învăţat să se reunească şi în timp să se manifeste unele faţă de altele; iar mai târziu au învăţat:
– să ajute şi pe altele să li se alăture;
– să ajute pe altele lăsându-le să se dezvolte singure, dar protejându-le să nu-şi dezmembreze grupul astfel deja format: pentru a se întări singure, mărindu-şi astfel puterea, influenţa ca grup pentru a rezista altor grupuri mai mari sau mai mici – dar mai puternice.
Asimilări ale altora în grupul propriu sau dezmembrări ale grupului propriu, în timp, sunt bune la început, creează simțire în plus, care duce la întărirea memoriilor, folosirea experienţei prin aplicări pe loc, dar şi în viitorul evoluţiilor personale: pe care şi ele, şi monadele ajutate în diferite feluri nu le ştiu de la început, dar şi le vor aminti pe cele dintâi şi le vor folosi când vor avea posibilităţi personale. În acest fel, monadele de pretutindeni au învăţat că anumite forme de potenţial al energiei fundamentale se manifestă şi în esenţa ei liberă, şi în structurile care sunt mici, finite, în egală măsură. Iar prin compactizarea permanentă a energiei fundamentale în cele mici, potenţialul ei se manifestă mult mai repede, şi ele îşi creează, cu sau fără intenţie, posibilităţi de schimbări care le măresc înţelegerile şi le determină apariţii de noi manifestări. De asemenea, se manifestă mult mai repede posibilităţile de apariţie a formelor de potenţial dacă monadele conştiente se adună în grupuri din ce în ce mai mari, structurate şi protejate după cum apar necesităţile, dacă intră unele cu altele în comunicare, relaţionare şi deplasare dintr-un mediu în altul. Şi nu numai grupurile cu indivizii lor au de înţeles ce se petrece cu ele, dar cele mai experimentate pot înţelege din ce în ce mai multe forme de potențial – chiar dacă nu au încă posibilităţi să se manifeste. Dar ştiind acest lucru se poate conlucra în direcţia creării de posibilităţi, autoconservării şi observării posibilităţilor care apar pe măsura creşterii puterii energetice a tuturor celor Centrului de evoluţie. Și monadele astfel dezvoltate conlucrează mai departe în interiorul lui, în toate structurile care s-au dovedit necesare să se creeze pentru evoluţiile protejate ale monadelor care intră, val după val, în Centrul de evoluţie. Asemenea structuri interioare ale Centrului le numim azi universuri, care sunt spaţii limitate, bule uriaşe pe care monadele cele mai avansate le pot fixa unele de altele sau le pot lăsa în stare de mişcare – însă mai redusă decât au avut-o înafara Centrului de evoluție, acolo unde s-au format.
Astfel ajungem azi să putem discuta despre:
– energia fundamentală în stare liberă şi în stări structurate;
– evoluţiile celor pe care azi le numim monade;
– universurile care formează, strânse la un loc, un Centru de evoluţie, iar când capacitatea unui Centru de evoluţie creşte enorm, monadele cele mai avansate creează ale Centre de evoluţie („puii” celor dintâi). Se formează astfel posibilităţi încă şi mai complexe de manifestare, să creeze în interiorul bulelor mari structuri mai mult sau mai puţin complexe, care devin locuri de desfăşurare a posibilităţilor de apariție de noi forme de potenţial infinit al energiei fundamentale.
Astfel se dezvoltă permanent monadele din toate Centrele de evoluție, așa cum se dezvoltă uriaș Centrele înseși și ajung să întrețină relaţii extrem de avansate de colaborare. Ele descoperă permanent că nu există niciun aspect al energiei fundamentale care să fie finit: nici în caracteristicile fundamentale ale energiei, nici în particularităţile de potenţial ale structurilor care ajung la un grad extrem de avansat de conştienţă de sine şi de conştiinţă profundă a alegerilor către protejarea vieţii sub orice formă ar fi ea.