I. IDEI PRINCIPALE
1. Energia fundamentală eternă şi infinită există:
– în stare liberă (nestructurată);
– în stare structurată: forme simple şi structuri autoformate în însăşi energia fundamentală aflată în stare liberă: formaţiuni simple şi complexe formate prin înglobare, atragere, fragmentare, etc.;
– într-o formă de stare liberă care pătrunde orice structură din energia fundamentală însăşi.
2. Caracteristicile esenţiale ale energiei fundamentale:
a. Potenţialul de modificare şi de manifestare:
– potenţial activ;
– potenţial latent: necunoscut încă, nemanifest sau cunoscut ca potenţial de către monadele cu gradul cel mai înalt de conştientizare, dar lăsat în aşteptare pentru apariţia sau/şi dezvoltarea unor posibilităţi sau necesităţi ce pot fi folosite în mod superior.
b. Posibilităţi de apariţie şi de manifestare a potenţialului latent: latent în mod natural sau lăsat momentan pentru dezvoltarea unor ramuri noi, intuite de monadele foarte evoluate.
Toate formele de potenţial şi posibilităţile de punere în valoare a potenţialului nu pot coexista în acelaşi timp, în sau înafara unor structuri complexe, întrucât nici o evoluţie, oricât de avansată ar fi, nu a ajuns la capătul descoperirilor tuturor formelor de potenţial al energiei fundamentale; ele sunt cuprinse în esența energiei fundamentale, chiar dacă ele nu au fost descoperite încă.
II. DETALII, DISCUŢII
După ce am făcut cunoştinţă cu energia fundamentală, să tragem o concluzie deosebit de importantă: energia fundamentală o putem percepe şi în stare liberă, şi ca forme simple sau structurate mai mult sau mai puţin complex. Aşadar nu toată energia fundamentală este acum în stare liberă – aşa cum la origini toată a fost în stare liberă, fără nici o formaţiune din, şi în ea însăşi, dar având în ea însăşi toate formele potenţiale de delimitare şi manifestare, precum şi toate posibilităţile de irumpere a acestora şi de dezvoltare nelimitată.
Formele simple: bulele mari, bulele mici și cele foarte mici (de tip celule), firele şi formele cu structură interioară mai mult sau mai puţin complexă: monadele (cele mai mici asemenea forme stabile, structurate interior) şi grupurile uriaşe de bule cu mulţimi de alte formaţiuni interioare de mărimi foarte mari, nu trebuie să ne conducă la încredinţarea că energia fundamentală este în întregime structurată. Am putea crede asta mai ales că în evoluţiile noastre, pe care le vom studia în continuare pentru a le înţelege complexitatea, învăţăm că în jurul nostru nu există spaţii goale (aşa cum credeam odată, cum ni se spune mereu de altfel), dar de fapt nu există în univers niciun spaţiu gol, toate spaţiile sunt pline cu diverse alte forme şi structuri pe care nu le putem percepe cu senzorii corpului fizic. Energia fundamentală pătrunde absolut totul, structurile nu dislocă volume de energie fundamentală, și în plus ea cuprinde întinderi fără structuri inimaginabil de mari de energie liberă şi, în asemenea întinderi libere, neinfluenţate de celelalte întinderi cu structuri, se pot forma altele noi, libere, neinfluenţate, ca urmare a unor alte noi impulsuri de structurare în, şi din ea însăşi. Vom mai relua această discuţie într-unul din studiile acestui capitol.
Astfel discutăm şi despre:
– energie fundamentală în stare liberă;
– energie fundamentală în stare structurată;
– dar şi despre faptul că formele, structurile ei nu dislocă vreun volum de energie fundamentală: ea poate să pătrundă permanent fiecare structură a sa, chiar dacă în plus fiecare structură poate ajunge să atragă şi să înglobeze suplimentar alte cantităţi de energie care să aibă şi compoziţie cu structuri, şi energie fundamentală în stare liberă, dar cu grade diferite de compactizare sau doar energie fundamentală în stare pe care o putem numi primordială: care își păstrează compactizarea din care toate au pornit.
Din toate acestea tragem o altă concluzie importantă: energia fundamentală are în ea însăşi:
1. Potenţial: concret – potenţial de modificare a ei însăși şi potenţial de manifestare, care apare mai târziu, după nenumărate modificări ale sale. Întreg potenţialul se poate existenţializa în diverse forme, cu rădăcini comune sau distincte, individuale prin ele înseşi. În totalitatea sa, potențialul poate fi:
a. potențial activ: existent, manifest şi astfel activ;
b. potențial latent: care poate fi necunoscut încă, şi astfel nemanifestat, dar poate fi şi cunoscut ca potenţial de către monadele cele mai evoluate, lăsate în aşteptare de către acestea pentru apariţia sau dezvoltarea unor posibilităţi care nu au prins putere de acţiune, sau chiar lăsate să aștepte alte noi posibilităţi care să valorifice forme de potențial superioare, în contextul unor dezvoltări, creaţii, manifestări deja funcţionale.
2. Posibilităţi de apariţie şi de manifestare a potenţialului energiei fundamentale: latent în mod natural sau lăsat momentan pentru dezvoltarea unor ramuri noi, intuite de monadele foarte evoluate.
Decopertarea formelor de potenţial este accelerată prin manifestarea unor structuri pe care le numim monade: autoformate astfel conjunctural prin reunirea celor mai mici elemente, celor mai simple din energia fundamentală – le numim celule energetice fundamentale. Monadele au posibilitatea de a se modifica interior, prin ceea ce numim creştere, dezvoltare. Dar la un anumit moment dat al acestei creşteri interioare, ele vor ajunge să conştientizeze faptul că au posibilitatea de a–şi depăşi formarea individuală conjuncturală, formând ele înseşi grupuri pe măsura creşterii puterii individuale de atracţie. Pe măsura creşterii grupului şi puterii reunite de atracţie care le ține împreună, monadele pot atrage în grup alte noi monade, pot să-şi compactizeze energia fundamentală în jurul lor şi printre ele, crescându-şi astfel capacitatea de a autoprotecţie. Şi, sub această protecţie, pot dezvolta capacităţile proprii, individuale, ale fiecărui component al grupului, a fiecărei monade în parte, de a se dezvolta, de a creşte: prin înglobare și compactizare de energie fundamentală, depusă strat peste strat peste fiecare celulă fundamentală din interiorul monadei. Astfel fiecare monadă din grup devine stabilă şi fiecare grup devine stabil, nemaifiind posibil să fie dezmembrat prin mişcările bruşte ale fluxurilor sau prin atracţiile exercitate de alte monade sau de alte grupuri de monade.
Să reţinem că fiecare formă de potenţial se dezvoltă în condiţii diferite şi în trepte diferite în funcţie de densitatea energiei fundamentale în care apare. Vom denumi densitatea energiei fundamentale: grad de compactizare, căci asemnea grad de compactizare se autoformează şi nu se datorează unor creaţii sau altor surse exterioare ei însăşi.
Ambele caracteristici esenţiale: şi potenţialul în orice formă proprie, şi posibilităţile care transformă potenţialul latent în potenţial activ, nu se manifestă în orice formaţiune în aceeaşi formă, şi pe măsura formării lor, în orice Centru de evoluţie, în orice grad de compactizare a energiei fundamentale. Numim Centru de evoluţie orice spaţiu structurat interior, cu complexităţi mai mari sau mai mici, cu organizări interioare spontane sau realizate de monadele cele mai dezvoltate, și care este destinat protecţiei şi creşterii monadelor adăpostite de el.
Toate formele de dezvăluire de potenţial şi posibilităţi de punere în valoare ale lor, nu pot coexista în acelaşi timp, chiar în Centre diferite de evoluţie, fiecare punând în evoluţii forme diferite sau doar asemănătoare de manifestare a monadelor aflate în interiorul lor. Se pot ivi posibilităţi care să fie aplicate de la un Centru la altul, prin într-ajutorare, dar condiţiile de aplicare sunt diferite în spaţii diferite, de aceea se va ivi un potenţial asemănător sau diferit, după cum şi condiţiile sunt diferite. La origine, tocmai de aceea nici o monadă din infinitatea energiei fundamentale nu este identică cu alta, pentru au apărut și s-au dezvoltat în condiții extrem e diferite, pe parcursul unor perioade de timp extrem de îndelungate. Ele pot fi doar asemănătoare şi de aceea se pot ajuta în procesele eterne ale creșterii, ale evoluţiei lor. Monadele se află într-o evoluţie continuă, ceea ce înseamnă că nu s-au descoperit toate formele de potenţial cuprinse în energia fundamentală însăşi.
Pe de altă parte monadele cele mai evoluate cunosc şi alte forme de potenţial care pot fi aplicate în evoluţii; dar dacă le-ar folosi pe măsura forţelor lor proprii, extrem de mari, ar deranja evoluţiile care sunt în curs pentru monade cu experienţă mult mai puţină, dar sensibile în percepţiile lor; astfel de diferențe ar pune în pericol trăirile lor, care ar deveni obositoare și ar conduce la stopări temporare în manifestare – ceea ce ar întârzia în cascadă evoluţiile lor următoare.
De aceea sacrificiul suprem al monadelor înalt-evoluate este să-şi încetinească ritmul propriu de evoluție, aşteptând să execute în timp protecţii din ce în ce mai puternice – mai ales în spaţiile cele mai profunde unde evoluţiile sunt începătoare, şi abia apoi să înceapă aplicaţiile corespunzătoare evoluţiei lor înaintate, care implicit vor ajuta toate evoluţiile începătoare. De aceea bulele uriașe de energie fundamentală, care sunt baza de dezvoltare a Centrului de evoluție, cele mai profunde, din adâncul Centrului nostru de evoluţie nu sunt folosite încă: cu mult timp înainte de a fi folosite, astfel de bule sunt aduse şi plasate în interiorul Centrului, în spaţiile lui interioare, iar în exteriorul Centrului de evoluţie se creează protecţii extrem de complexe, pe măsura creșterii complexității structurilor din interior. Astfel de protecții, pături, cămăși, protejează în același timp și toate formaţiunile libere dinafara Centrului de evoluţie de influențele celor ce se petrec în Centru, care dezvoltă forțe uriașe ce nu trebuie să influențeze cele ce se desfășoară în exterior: formarea de noi monade, în principal, dar și de alte bule uriașe care au roluri deosebite în energia fundamentală liberă. Astfel acel fel de protecție de la începuturi, contra mișcărilor și atracțiilor dintre micile și plăpândele monade inconștiente, se transformă treptat în protecția mediului exterior al uriașului Centru de evoluție, pentru a nu deranja viața plăpândă din exterior comparativ cu viața puternic dezvoltată din interior. Altfel toate acele mici structuri din infinitatea energiei fundamentale ar fi în pericol să fie distruse de puterea radiantă a spaţiilor exterioare, ultimele straturi, realizate de monadele cele mai dezvoltate din Centrul de evoluţie, unde îşi cresc puterile energetice corespunzătoare evoluţiei lor foarte înaintată și în același timp protejează și evoluțiile din interior. Protecția exteriorului Centrelor asigură creșterile Centrelor de evoluție care se bazează pe noile formațiuni din exterior, din energia fundamentală neorganizată, unde se formează permanent noi monade. În acest fel se poate proteja orice formă de viaţă şi de evoluţie, înafara sau înăuntrul Centrului de evoluţie.
Tot în acest fel, energia fundamentală îşi urmează cursul existenţial în stare liberă, iar alte formaţiuni care iau fiinţă sunt ori folosite – bulele foarte mari, ori ajutate să evolueze: bulele foarte mici care prin atragere de celule încă şi mai mici, creează condiţiile existențiale ale monadelor care ajung în Centrele de evoluție și, prin creștere, să prindă fărâme de conştienţă cu ajutorul cărora să evolueze, dezvăluind mereu noi forme de potențial al energiei fundamentale care le-a zămislit și le întreține în continuare viața și creșterea eternă. Detalii despre formarea și evoluțiile monadelor le vom studia în capitolele următoare.