I. IDEI PRINCIPALE
1. Lumina ca atare nu poate crea structuri materiale stabile în spațiu și timp, indiferent de natura ei: luminiscența fundamentală (adică lumina necreată), lumina naturală de naturală plasmatică sau rezultată din procese chimice stelare, precum și lumina artificială creată prin procese tehnologice.
2. Lumina este emisie de radiație energetică care arată existența unor structuri care o emit; ea nu creează nimic, ci oferă informații cu privire la structurile emitente, care toate la un loc pot fi de un real folos creatorilor pentru desfășurarea sarcinilor lor.
3. Nu există entități de lumină, ci entități luminoase: entități care au structuri corporale puternic luminoase comparativ cu mediul în care se află și alți întrupați din mediul local.
II. DETALII, DISCUȚII
Este necesar de făcut câteva precizări cu privire la exprimări frecvente în literatura ezoterică contemporană, despre care însă se poate spune că au fost bune la vremea lor, însă pe măsură ce înaintăm în studii complexe trebuie să facem diferența între cele prea puțin cunoscute la început și cele care apar în cunoașterea noastră treptat, odată cu trecerea timpului. Să acceptăm schimbările care vin în cunoașterile noastre și să ne adaptăm permanent noutăților care ne luminează calea vieții…
Precizările merg pe două direcții: ”Totul este creat din lumină” și folosirea curentă a exprimării „entități de lumină”. Este necesar să înțelegem că nu este corect să spunem așa, pentru a înțelege, cât putem noi acum de profund, cele pe care le vom discuta din punctul de vedere al evoluțiilor și punctul de vedere al istoriei omenirii pe Pământ.
SUNT TOATE CREATE OARE CU ADEVĂRAT DIN LUMINĂ?…
Nu, nu este de fapt așa. Lumina ca atare nu poate crea structuri stabile în spațiu și în timp. Confuzia că toate sunt create din lumină vine pe două căi:
a. Din cercetările fizice contemporane care nu merg mai departe de fotoni și câmpurile lor, dar și experiențe care dovedesc că suntem departe de a înțelege diferența dintre noțiunile ”simultan” din punctul de vedere al cunoașterii noastre limitate de azi și ”simultan”-ul adevărat, profund care cuprinde un eveniment cu adevărat simultan cu altul (sau mai multe) la toate nivelele vibraționale;
b. Din viziunile corecte ale unor clarvăzători care observă interiorul extrem de luminos al omului (și al viețuitoarelor în general) și al oricăror creații materiale – dar lipsa de încurajare societară de a merge mult mai departe în cercetare și de a împleti cunoașterile astfel obținute conduce la automulțumirea că au înțeles cum lumina este și înăuntru, și înafară (înafara elementului cercetat, ceea ce cunoaștem sub numirea de aură, luminiscența mai bine observată în exterior de mult mai mulți clarvăzători).
Dar de fapt lumina este produsă de structurile interioare și este mai puternică în interior, pentru că acolo sunt strâns unite structuri și substructuri care compun obiectul cercetării, punctul sau elementul de cercetare: toate emit, radiază, iar emisia se răspândește nefocalizată în exteriorul elementului cercetat.
Așadar, nu lumina este aceea care produce materie și structuri materiale, stabile în spațiu și în timp – ea nu poate să creeze astfel de structuri stabile în niciun fel de condiții, în spațiu și în timp.
De asemenea este necesar de precizat faptul că este deosebire între lumina necreată – care este luminiscența fundamentală și lumina creată, adică emisă tehnologic sau chiar natural-plasmatică (adică emisă prin existența focului, de exemplu). În cazul luminiscenței este vorba de o radiație de energie fundamentală în stare liberă, pură, care este evidențiată prin caracteristicile ei fundamentale: luminiscență, sunet și vibrație – toate fundamentale. Percepem luminiscența, sau sunetul, sau vibrația – dar acolo să știm bine că este o emisie de energie care se evidențiază prin cele trei caracteristici. Percepem mai curând luminiscența decât sunetul și vibrația pentru că suntem tributari obișnuinței de a percepe ceva în funcție de lumină, căutând lumina pentru a observa mișcări, obiecte, structuri, elemente, etc. Sistemul nostru corporal este conceput în așa fel încât să avem simultan percepții de toate felurile, dar fără o îndrumare corectă din mai multe unghiuri de vedere (fizic, emoțional, cunoaștere și cercetare mentală atâta cât poate fi orientativă azi) rămânem la un nivel limitat, pe care de altfel în știm bine, ne lovim de astfel de limitări, dar nu suntem încurajați să ni le depășim. Suntem conștienți și nelimitați doar în perioadele în care vibrația planetară este înaltă, corporalitatea noastră este optim dezvoltată pe toate nivelele sistemului corporal (cu toți senzorii în funcțiune). Dar în această perioadă cu vibrație planetară foarte joasă este necesar să ajungem măcar intuitiv la nivelul de cunoaștere general pe care îl lasă corpurile noastre actuale, să ne depășim înclinația veche în evoluțiile anterioare Pământului de a respinge orgolios sau fricos tot ceea ce nu este obișnuit – care de altfel este indus de segmentele populaționale cele mai fricoase și egoiste ale omenirii, doritoare să-și mențină puterea, controlul asupra maselor ținute în întuneric spiritual, cu agresivitate și perversitate spirituală.
Pe de altă parte omul are sarcina în această perioadă să se apropie de o medie a simțurilor viețuitoarelor Pământului (cu evoluție mai puțină decât cea a spiritelor umane), iar pe de altă parte să se apropie de propriile evoluții pe care le-au desfășurat la începuturile evoluțiilor sale când puterea energetică radiantă era slabă, cunoaștere foarte puțină și folosirile foarte restrânse: în acele vechi situații, spiritele pierd multe din evenimentele care se desfășurau atunci în timpul trăirilor lor. Trăind în astfel de condiții – de mediu, de biosistem, de corporalitate puțin structurată pe nivele diferite de vibrație – fiecare spirit are posibilitatea de a recupera asemenea percepții pierdute când focalizarea era îndreptată doar către puținul pe care îl știa: mediul (pădurea, oceanul, aerul planetei) și viețuitoarele din jur, apoi mai târziu în evoluții societatea proprie organizată în structuri simple, care impunea treptat între semeni limitări din frici sau/și dezvoltări de sentimente egoiste, interesate de puține direcții societare – dar puternice.
Iată de ce aducem asemenea necunoașteri în viețile noastre de acum – dar avem sarcina să le depășim: dacă nu reușim acum – măcar trăim și apoi conștientizăm factorii care ne-au condus la astfel de confuzii, după care singuri ne corectăm și ne consolidăm corecțiile, până ce ajungem la intuiții ale realității în astfel de situații, apoi la clar-intuiții și în final ajungem să ne sprijinim pe clar-simțurile care apar în anumite perioade ale anului, și pe care ajungem să nu le mai credem boli, nebunii, etc.: ci exact ceea ce sunt – părți de realitate, ceea ce percep și alții, care au ajuns deja în stadiul de încredere în simțurile proprii, ajutând acum și pe cei care sunt pe aceeași cale, dar nu au ajuns la încredere.
Lumina creată este de natură materială: tot ceea ce ste materie este format din micile creații pe care le numim filamente energetice care formează fluxuri, care se compactizează în radiația energetică a spiritelor întrupate. Lumina necreată este de natură energetică pură, nestructurată, nesupusă vreunul proces de creație. În plus, să înțelegem și să acceptăm faptul că o lumină creată este nu numai lumina obținută tehnologic, ci și lumina stelară, de exemplu: ea este naturală, dar este emisă prin arderea unui combustibil material, care face parte din însuși elementul care răspândește tot părți materiale, emitente de lumină (pe lângă alte componente active). Cu alte cuvinte, lumina emisă de structuri materiale are componente materiale și anume fotonii (cu toate cele cunoscute acum privind fotonii și câmpurile lor), care influențează în lanț câmpurile preexistente (foarte important acest lucru, pe care nu-l studiază cercetarea fizică actuală – deși ar putea) la nivele vibraționale mult mai înalte, mai puternice decât ele însele, dar mulțimea lor creează influențe și amprente în aceste câmpuri și structuri, toate fiind tot de natură materială.
Lumina necreată nu produce nimic, nici chiar câmpuri perceptibile de noi – ci numai curgere, răspândire, pentru că ea este energie fundamentală pură, la fel ca și energia fundamentală a mediului universic înconjurător, în care se disipează fără a crea fenomene – doar știm că există și se disipează, dispare din percepțiile noastre depărtându-se de structura care a creat emisia. Dar produce efecte în câmpurile subtile ale mediului înconjurător, adică le pune în evidență – și astfel aduce informații pentru cunoscători, pentru cei conștienți, cu privire la ea însăși și la natura obiectului/obiectivului perceput: toate sunt importante pentru un creator avansat, la vremea în care simte și știe ce să facă cu astfel de informații extrem de importante pentru existența sa.
Faptul că în interiorul structurilor este permanentă lumină nu înseamnă că lumina stă acolo, fixă, bloc articulat la celelalte structuri care și ele sunt emitente, de fapt tot timpul răspândirea are loc, fără oprire, deci și lumina este permanent în schimbare, în curgere, acolo unde – de exemplu în cazul unui corp – permanent are loc o curgere în alimentarea plexurilor corpurilor fluidice, o curgere de fluxuri energo-materiale, care completează permanent structura pe măsura evacuării celulelor de care corpul nu mai are nevoie. Deci acolo este o mișcare permanentă, de aprovizionare-evacuare, care păstrează permanent structura, și structura emite permanent lumină. Acolo este informația conform căreia există o structură formată din alte mici structuri ( filamente energetice ) care emit permanent lumină, sunet și vibrație: este ceva ce poate produce evenimente care pot conduce la înțelegeri în funcție de cunoașterile observatorului.
Este bine să reținem acest lucru întrucât vom vedea că luminiscența nu influențează creația materială mentală a omenirii – când omenirea o folosea în străvechimi în mod unic, fără niciun fel de creație materială fizică (cea pe care o folosim noi azi). În perioada mentală a omenirii, înainte de ultima glaciațiune, lumina Soarelui (creată prin întrupare, atenție !!! căci stelele și planetele sunt tot forme de întrupare), lumina sateliților Pământului și a stelelor era obturată de un plafon cețos gros, astfel încât lumina creată – chiar dacă era naturală, ca cea a Soarelui (deci nu tehnologică) nu influența direct și puternic, ci doar filtrat și disipat creația materială mentală a oamenilor. Majoritatea spiritelor umane nu aveau încă obișnuința de a crea și mental, și fizic în același timp, cu același sistem corporal de întrupare, căci sub lumina directă a Soarelui se face și creație mentală și fizică în același timp, chiar dacă este mai greu de înțeles deocamdată acest lucru: este necesar să se despartă fluxurile directe de fotoni (în incidență directă cu lucrările de creație mentală) pentru a realiza ceva de calitate superioară și cu funcționalități speciale, conform necesităților umane. Iată așadar cât de important este acest aspect pentru creatorii viitorului, căci omenirea va reveni în curând la creație materială mentală, abandonând treptat – dar repede și definitiv – creația materială fizică actuală, care stoarce de puteri energetice planeta însăși și toate viețuitoarele ei. Vor fi alte condiții, alte feluri de viață umană, pe care le vom discuta aici treptat, pe măsură ce și cunoașterea noastră se va îmbogăți, iar înțelegerile vor crește pe măsura ei.
ENTITĂȚILE SUNT ”DE LUMINĂ”?
Privind lucrurile așa cum le-am discutat mai sus, înțelegem acum faptul că entitățile eterice, entitățile astrale, dimensionale și inter-dimensionale din lumea pământeană și dinafara lumii pământene, percepute din ce în ce mai bine de oameni pretutindeni pe Pământ, nu sunt entități ”de lumină”, ci ENTITĂȚI LUMINOASE, ceea ce este cu totul altceva. Corporalitatea lor este foarte luminoasă datorită formării lor din fluxuri materiale cu vibrația foarte înaltă comparativ cu vibrația materiilor fizice, iar comparativ cu vibrația generală a mediului pământean, care are acum vibrație foarte joasă, entitatea se percepe extrem de luminoasă și răspândește în mediul înconjurător radiație monadică proprie și fluxuri energo-materiale din procesele, din funcționarea unei astfel de corporalități.
Luminozitatea puternică a unor entități trebuie luată comparativ cu vibrația mediului înconjurător și a oricăror tipuri de corporalitate ale viețuitoarelor planetare, întrucât atunci când planeta noastră a avut o vibrație foarte înaltă, același tip de entitate, cu aceeași corporalitate ce apare azi extrem de luminoasă, nu ar părea luminoasă înainte de ultima glaciațiune. Dar să reținem că toate sunt proporționale între ele, așadar dacă discutăm despre entități astrale în străvechimi, ele tot puternic luminoase apăreau, comparativ cu mediul planetar și corporalitățile acelor vremuri, întrucât orice fel de coporalitate avea vibrația foarte înaltă, proporțional cu vibrația planetei natale.
Este bine de știut faptul că entitățile dimensionale și interdimensionale sunt întrupați cu foarte multă experiență, cu putere energetică extrem de mare comparativ cu evoluanții începători, de aceea ele își pot modela radiația proprie și vibrația corporalității lor, astfel încât atunci când este necesar ele nu mai sunt luminoase, iar când este necesar ele devin prin propria voință extrem de luminoase – dar nicidată mai mult decât pot fi suportate de celelalte viețuitoare: să nu fie agresate de o astfel de vibrație, să nu le fie astfel obositoare, ceea ce ar conduce la efecte discordante comparativ cu destinele lor.