Sinteza ideilor principale

1.a. DE CE ÎNVĂȚĂM DESPRE EVOLUȚIILE NOASTRE?

1. Suntem spirite întrupate care se folosesc de corpurile lor pentru a-și dezvolta experiența de manifestare.

2. Nu suntem spirite bune sau rele, ci spirite aflate în diferite faze de creștere, de cunoaștere – de evoluție.

3. Învățăm despre evoluții ca să ne știm istoria, ca spirite întrupate pe Pământ – ca fiind o fază într-un șir practic infinit de evoluții spirituale.

4. Este necesar să privim evoluțiile noastre dincolo de liniaritatea pe care o credem azi, căci fiecare moment al lor va deveni, atunci când vom ajunge la conștiență și conștiință avansate, o deschidere practic infinită și eternă prin alte învățături, alte manifestări, alte puteri care ni se dezvoltă fără încetare.

1.b. STUDIIND REALITATEA PE CARE O PUTEM PERCEPE ACUM, DE PE PĂMÂNT

1. Analiza lumii percepute de noi, azi, se realizează:

 – cu ajutorul simțurilor corpului fizic și prelungirilor tehnologice create de noi, specific situației planetare de azi;

 – folosind intuiții și clar-intuiții;

 – folosind clar-simțuri, pe măsură ce se formează noi căi neuronale, corespunzătoare obișnuinței decodificării percepțiilor venite de la senzorii corpurilor astral, mental și cauzal.

2. Drumul transcendent al divinității constă în folosirea principiului transcendenței în evoluții:

a. Tot ceea ce este cunoscut și adus de către monadele avansate (ceea ce am numit divinitate) dinafara Centrului de evoluție (din energia fundamentală înconjurătoare) poate fi folosit în interiorul Centrului, în crearea și coordonarea evoluțiilor din interior;

b. Tot ce poate fi creat și folosit într-un spațiu cu vibrație înaltă și foarte înaltă poate fi folosit într-un spațiu cu vibrație mai joasă și foarte joasă, păstrând proporționalitatea necesară între cele două spații în evoluțiile care se desfășoară în spațiul cu vibrație mai joasă.

3. Crearea Centrului nostru de evoluție a fost realizată ținând cont de principiile existențiale ale energiei fundamentale, de principiile transcendenței, autoformării monadelor și fenomenologiei atașate, pentru evoluția universală a monadelor în Centre organizate, aflate în permanentă dezvoltare.

4. Liniile de transcendență se împrospătează mereu prin formarea și coordonarea evoluțiilor pentru valuri uriașe de monade care intră în Centrul de evoluție, monade care au particularități de trăire mereu diferite, care îmbogățesc cunoașterea și experiența în Centru: în manifestarea monadelor, în crearea de condiții adaptate la toate noutățile care vin din exterior.

01.c. DESPRE CE VOM DISCUTA ÎN CADRUL ACESTUI CAPITOL

Nu sunt idei principale.

02. FORMAREA FLUXURILOR PRIMORDIALE ÎN ENERGIA FUNDAMENTALĂ

1. În câmpul primordial al energiei fundamentale infinită și eternă, omogenă vibrațional în toată masa sa, au apărut tensiuni care au determinat apariția de bule uriașe cu compactizări mai puternice în raport cu energia fundamentală primordială din jurul lor.

2. Diferențele vibraționale dintre bulele astfel formate și energia fundamentală din jurul lor au dat naștere primelor mișcări ale bulelor; la locurile de tangență ale bulelor cu vibrații diferite cu restul energiei fundamentale s-au format rupturi și în interiorul bulelor, și în exteriorul lor, care au continuat mișcările, formând fluxuri de formațiuni cu mărimi diferite.

3. Astfel de procese se petrec permanent în energia fundamentală dinafara Centrelor de evoluție.

03. DESPRE CENTRUL DE EVOLUŢIE

Crearea și dezvoltarea Centrului de evoluţii s-a realizat prin:

1. Alăturarea unor monade aflate iniţial aproximativ în acelaşi stadii de dezvoltare sau în stadii de dezvoltare apropiate, urmate în timp de alte grupuri de monade, mai mult sau mai puţin avansate în dezvoltări. Convieţuirea lor s-a realizat pe baza într-ajutorării şi ajutorului oferit altora pentru a ajunge la nivele din ce în ce mai înalte de conştienţă şi de conştiinţă în evoluţie;

2. Crearea şi remodelarea permanentă, în funcţie de necesităţi, a unor spaţii interioare pentru derularea etapelor de evoluţie, pentru trăiri şi învăţături după puterea energetică interioară a monadelor şi experienţa pe care ele şi-o formează prin folosirea acestei puteri.

Creatorii Centrului de evoluţie sunt numiţi în literatura de tip religios: zei sau sintetic: Dumnezeu.

Articole asemănătoare

Scrie un comentariu