I. IDEI PRINCIPALE
1. Corporalitatea spirituală de călătorie: fiecare monadă întrupată în corpuri spirituale de călătorie are corporalitate proprie, chiar dacă frații (sau foștii frați) de spirit au corpurile strâns reunite pe timpul călătoriei, aparent ca un tot unitar, și în acest fel primesc în mod egal informații de pe drum, pe care le procesează individual.
2. Starea emoțională a călătorilor este un sentiment profund de dragoste altruistă, sentiment extrem de complex, împletit cu o simțire de totală libertate personală.
3. La sosirea pe Pământ, entitățile spirituale se împrăștie în mediul planetei (pe orice planetă punct-terminus al călătoriei grupurilor), începând să-și deruleze sarcinile pe care le au de realizat în această etapă de început al ciclului lor de întrupări pe planetă: sarcini pe care le vor desfășura cu corpurile spirituale de călătorie, care rămân valabile de-a lungul derulării acestor sarcini.
4. În principal ceea ce trăiesc într-un astfel de moment entitățile spirituale este o trăire de acomodare cu condițiile planetare, de adaptare a cunoașterii personale la realitățile planetei.
5. Se urmăresc:
– existența, trăirile și derularea sarcinilor entităților existente în mediul planetar (entități spirituale, astrale, eterice, ajutători dimensionali și inter-dimensionali), viețuitoarele planetare, amprentele speciilor ieșite din evoluțiile pe planetă (deci trecutul planetar) și, împreună cu coordonatorii evoluțiilor lor și ajutătorii planetari mai vechi, studiază prezentul și viitorul planetei și biosistemului lor;
– macro-structurile locale, cu structurile și funcțiunile lor: sistemul stelelor din care face parte steaua locală, steaua locală (Soarele pentru Pământ), planeta (Pământ) și planetoizii (sateliții ei naturali și atrași), fluxurile energo-materiale în jurul stelei și planetei, precum și corzile materiale galactice, spațiile universice pe care le străbate galaxia în deplasarea ei prin subzona universică locală.
II. DETALII, DISCUȚII
În studiul anterior am început discuții despre călătoriile acelor ajutători avansați, ajutători planetari, care vin direct din Universul învățăturilor lor – Universul Spiritual Secundar – fără să aibă nevoie de treceri intermediare pentru adaptarea la vibrația unui univers cu vibrație foarte joasă. Adică fără să se întrupeze la început într-un univers material intermediar, cu vibrația mai joasă decât locul de unde vin, în care astfel să se obișnuiască treptat cu trecerea de la vibrațiile foarte înalte, extrem de înalte, la universul material în care ne aflăm acum, cu vibrația cea mai joasă dintre toate universurile: Universul Material Fizic. În studiile viitoare vom vedea că evoluanții primari: cei care învață manifestările începătoare – dar de bază pentru toate celelalte evoluții ulterioare – au nevoie de trăiri intermediare, care fac treceri între universuri, nefiind obișnuiți cu treceri bruște de la vibrații foarte înalte la vibrații foarte joase și invers. Evoluanții avansați – secundari, monade secundare – nu au nevoie de astfel de acomodări, dar odată veniți în acest univers, de-a lungul întregului ciclu de vieți, și ei vor urma aceleași programe de întrupare ca și întrupații pe care îi ajută, fiind mereu lângă ei, lângă primari, ajutându-i și dându-le exemplu personal prin toate trăirile lor.
De-a lungul scurtei călătorii prin cosmos, Olco și frații lui – la fel ca și alte grupuri de călători de același fel, frați de evoluție – au călătorit în formațiuni strânse: chiar se poate crede, la o primă vedere, că au un singur corp, o singură corporalitate comună: dar nu este de loc așa. Este doar o alipire a tuturor sistemelor corporale individuale ale celor șase frați, fiecare corp având caracteristici generale pentru realizarea sarcinilor comune în același loc și în aceeași perioadă planetară în care vor trăi împreună, în ciclul de întrupări care tocmai le începea.
Sunt caracteristici corporale generale pentru toți frații, chiar dacă ajungând în sistemul stelar din care face parte și Soarele, trei dintre ei se vor desprinde din grupul corporal și vor desfășura câteva sarcini în alte părți ale sistemul nostru stelar, sarcini de grup restrâns, și apoi vor veni și ei pe Pământ, unde vor evolua împreună cu frații lor cu care au venit în această parte a galaxiei noastre.
Putem numi grupul cu corpurile strâns reunite în timpul călătoriei comune în roi, pe care îl numim grup monadic de călătorie intergalactică, interstelară, fiind și grup cu corporalitate foarte asemănătoare, adecvat sarcinilor pe care le au toți trei:
– este strâns grupat pentru ca fiecare monadă astfel întrupată cu corporalitate proprie să aibă totuși percepții cât mai apropiate în spațiile pe care roiul le străbătea; simțirile rămân însă personale – dar foarte apropiate unele de altele, întrucât în lucrările la care vor participa cu toții este nevoie să-și înțeleagă perfect trăirile, simțirile, și astfel manifestările să le fie cât mai apropiate – la fel și lucrările de realizat împreună, deciziile proprii să le fie acordate, armonizate cât mai bine;
– dar totodată sunt corporalități individuale, nu este o corporalitate comună, un sistem corporal comun, care astfel ar fi avut structuri de percepție, comunicare, deplasare comune, dar în fiecare lucrare la care vor fi participanți fiecare întrupat avea să vină cu participări personale, cu energii personale, în funcție de obișnuințele personale, care se vor împleti armonios fără să-și anihileze deosebirile, particularitățile, fără să fie unele mai importante decât altele, sau mai multe, sau mai avantajate decât altele.
Toate corpurile fraților sunt strâns reunite prin câmpuri extrem de puternice, care dau la prima vedere impresia unei cămăși spirituale, dar respirația fiecăruia în parte și mici mișcări în interiorul grupului determină înțelegerea că nu există nicio legătură exterioară de alt fel decât câmpurile sistemelor corporale foarte strâns reunite. Prin voința întrupaților – și nu din voința și prin energia conducătorilor de roi – are loc gruparea frățiilor din roi și prin voința și energia tuturor la un loc are loc menținerea într-un grup compact, într-un roi compact de călătorie. Și este necesar să înțelegem asta pentru că vom vedea cum alte feluri de grupări de călătorie își mențin forma și stabilitatea în timpul deplasărilor numai prin puterea energetică și de voință a conducătorilor și îndrumătorilor de roi.
Să reținem cu privire la acest fel de corporalitate faptul că ea este adaptată la călătorie liberă, este o corporalitate care asigură autonomia monadei călătoare, întrupată în mod special astfel pentru a asigura o trăire completă la nivelul personal de evoluție: și din punctul de vedere al percepțiilor, și din punctul de vedere al posibilităților de deplasare, relaționare și comunicare – între indivizi și între grupurile interioare ale roiului, dar și de dialog personal cu întrupați cu corpuri spirituale care se află pe planetele pe lângă care trec călătorii. Astfel sunt cunoscute particularități ale locurilor și locuitorilor lor, prin informații transmise de alți întrupați din drumul roiului. Călătorii nu au numai percepții ale spațiilor parcurse – chiar dacă în timpul călătoriilor principala lor ocupație este adaptarea informațiilor preluate în drum – la strategiile de întrupare în ciclul de întrupări care se deschide acum. Călătorii vor folosi tot ceea ce trăiesc cu aceste corpuri spirituale de călătorie în întrupări cu corpuri spirituale din fiecare viață (destin): dar care este o altă formă de corpuri spirituale, care nu au autonomie de deplasare, ci este o folosire a unor corpuri spirituale la punct fix – adică corpuri fixate deasupra mamei ce poate da naștere la viitorul întrupat cu corp fizic de manifestare. În fiecare întrupare – indiferent dacă vor căpăta sau nu și alte corpuri de întrupare (corpuri planetare cu corp fizic de manifestare) – spiritele se folosesc o lungă perioadă de timp de corpurile spirituale, pentru care perioadă cunoașterile acumulate de oricând prin corpurile spirituale vor arăta cât de importante sunt pentru orice monadă aceste călătorii spirituale.
Starea emoțională a călătorilor este permanent o emanație, un sentiment extrem de profund de dragoste – sentimentul cel mai complex din câte se pot simţi aici, acum: este o dragoste pentru toți și pentru toate, împletită cu libertate, acceptare şi lucrare spirituală în acelaşi timp. O dragoste complet altruistă, fără nici o tentă sexuală sau interesată între fraţi sau între călătorii dintre frății, între ei și cu toți membrii roiului, iar apoi ea este îndreptată spre toate locurile de unde radiază viață sub toate formele; o dragoste îndreptată totodată către tot ceea ce există, către tot ceea ce puteau ei percepe.
În atmosfera Pământului, grupurile aveau să se împrăştie, fiecare formaţiune spirituală de acest fel începându-şi pe loc sarcinile. Olco și cei încă doi frați cu care a ajuns pe Pământ s-au desfăcut din împletirea lor, devenind trei globulețe puternic radiante, iar în această formă – chiar dacă comună cu alte entități spirituale – radiază de asemenea informația că au îndreptată atenția lor asupra saurienilor. Nu este o altă formă de corporalitate, de entitate, așa cum am crezut inițial, entitățile spirituale nu-și schimbă forma, ci doar concentrarea asupra unui obiectiv sau altul. Mai mult, se poate simți cum o parte a radiației monadei este sferic radiantă în toate părțile atmosferei Pământului, asupra întregii vieți și planetei însăși; iar razele cele mai puternice din radiația lor sunt direcționate spre saurieni, oriunde ar fi aceștia, sub toate formele speciei: terestre, aeriene și acvatice.
Entităţile nou sosite pe planetă trăiesc în continuare manifestându-se prin corpul spiritual, cu ajutorul căruia ele se acomodează cu locul în care vor trăi. Ele sunt entitățile spirituale ale planetei, formă sub care fiecare trăiește în continuare un timp mai lung sau mai scurt, după cum fiecare are sarcinile personale ale acestei prime forme de trăire pe planetă. Obişnuim să numim întrupații printr-un nume generic, oferit de corpul de manifestare curentă a spiritului. Fiecare sistem planetar al stelei locale are specificul său corporal pentru întrupaţi cu corpuri fluidice şi pentru întrupaţi cu corpuri fluidice + corp fizic de manifestare. Pe Pământ clasificăm entitățile astfel:
– entităţi spirituale: care folosesc corp spiritual (sau budhic) pentru manifestare;
– entități eterice: care folosesc un set special de corpuri corpuri eterice prin care se pot manifesta după cum le dictează sarcinile proprii de întrupare de acest fel;
– entităţi astrale: care folosesc corp astral de manifestare curentă.
Entitățile spirituale urmăresc în primul rând felurile entităților planetare și modul în care își realizează deplasările, comunicările și relaționările, în funcție de densitatea mediilor planetare: atmosferic, terestru, acvatic, densitatea și vibrațiile fluxurilor energo-materiale, sarcinile lor cu privire la planetă și la toate viețuitoarele cu corp fizic de manifestare curentă. Un aspect deosebit de important este studiul amprentelor lăsate de speciile planetare care și-au finalizat sacinile pe planetă – practic studiul trecutului planetar și, împreună cu entitățile coordonatoare ale evoluțiilor proprii și entităților ajutătoare planetare mai vechi pe planetă, studiază prezentul și viitorul planetei și biosistemului ei.
În paranteză fie spus, oamenii (folosim numirea de indivizi) au sisteme corporale cu corp fizic de manifestare, parte a unui sistem care cuprinde toate celelalte forme de corpuri pe care le întâlnim la entități, având în plus corpul fizic de manifestare: care însă nu este întotdeauna corpul principal de manifestare, dar face parte din setul complet de corpuri de manifestare umană.
O astfel de trăire pe Pământ a entităților spirituale este o trăire de acomodare cu condițiile planetare pământene la nivelele lor cele mai profunde, totale din toate punctele de vedere, precum și o adaptare la realitățile pământene a cunoașterilor acumulate anterior, în alte cicluri de întrupări, în alte locuri din univers. Dar în linii mari este o continuare a celor cunoscute pe parcursul drumului lor până în punctul terminus al călătoriei lor (Pământul, în cele povestite aici) cu același fel de percepții. Sunt cunoscute astfel, cu continuitate, particularitățile de gravitație, densitate a mediilor (terestru, acvatic și atmosferic), densitatea biosistemului, speciile de viețuitoare și de entități ale planetei, alături de desfăşurările radiațiilor și circulațiile fluxurilor de energii şi materii locale aşa cum sunt ele peste tot, venind în mediul cosmic planetar prin circulaţia lor în univers și în galaxie, la incidența cu caracteristicile proprii sistemului stelar din care face parte Soarele (steaua locală), apoi cum sunt aceste fluxuri atrase de stelele din acest sistem şi repartizate apoi planetelor pe care stelele le guvernează. Sunt numai câteva dintre aceste aspecte – cele pe care le putem cunoaște acum, la nivelul nostru fizic de cunoaștere în această etapă planetară. La nivel planetar, se observă apoi modurile de folosire a fluxurilor de către toate grupurile de spirite evoluante pe planetă, după particularităţile de trăire specifice treptelor lor de evoluţie. Toţi noii sosiţi pe planetă, în orice timpuri, evoluează astfel în corpuri de tip spiritual, până când simt că şi-au finalizat acomodările cu planeta, cu întreg biosistemul planetar – dar şi simţind că şi vieţuitoarele planetare s-au acomodat cu ei, noii veniţi, ceea ce este un aspect cu totul special al complexității vieții planetare, pe care îl vom studia intens în capitolele următoare.
Entităţile spirituale se pot percepe pe ele înseşi ca formaţiuni sferice, albe, radiind lumină puternică, mişcându-se liber în preajma Pământului. Un Pământ care apare ca un bulgăre alb-luminos, cu porţiuni difuze de culori diferite, pierzându-se în lumina albă înconjurătoare cu nuanţe estompate, în continuă mişcare. Este percepția Soarelui prin senzorii corpului spiritual, care apare ca o sferă materială multistratificată (sferă în sferă), mult mai compactă decât Pământul și oricare altă planetă a sistemului său, care radiază o lumină albă, vie, extrem de puternică – dar care nu apare observatorului ca fiind dincolo de suportabilitatea sa. Se poate crede că Soarele – steaua pe care o vedem ca soarele nostru auriu, să fie văzută şi din restul corpurilor tot ca şi un glob auriu (așa cum îl vedem azi), dar el apare în realitate de un alb compact, dens, cel mai dens element sesizabil la acest nivel fluidic din sistemul local. Densitatea se simte în vibraţia puternică, dar nicidecum obositoare. Nu se simte o radiaţie de căldură sau de alt fel venind de la stea, ci doar vibraţiile puternice pe care le împrăştie din mediul apropiat spre depărtări, care variază într-un fel special de la o perioadă la alta, pulsează cu pulsuri diferite simultane și consecutive. Sistemul său planetar este însă mult mai cuprinzător decât cel pe care îl cunoaştem azi, şi aceasta înseamnă o anume structură formată din corzi pe care se află planetele pe care le guvernează steaua, precum și alte structuri care țin de planete și de sateliții lor. Dar de la acest nivel, corzile matriceale se percep în mod diferit cu fiecare corp spiritual care are senzori de percepție. Uneori senzația este că percepția lor se pierde în mijlocul oceanului de energii şi materii în continuă mişcare, ce nu lasă nici un milimetru de spaţiu liber în imensitatea universului. Acolo unde, de-a lungul călătoriei, impresia generală pare că pierde din percepţii structuri și elemente galactice, stelare și planetare, printre vălătucii zburători prin cosmos, de fapt vederea cercetătorului de azi arată că el îşi priveşte de fapt amintirile și nu prinde de la bun început toate particularităţile locurilor parcurse. De aceea studiul trebuie reluat și trebuiesc studiate în toate părticelele obiectivelor percepute și apoi studiate; multe elemente nu sunt cunoscute de noi azi și imaginile par a se derula sacadat – dar acolo sunt alte elemente ce nu sunt decodificate de creierul nostru încă, de aceea revenirea la imagini este de fapt o acomodare treptată a creierului nostru la noutatea percepțiilor (spunem: dezvoltarea unor noi căi neuronale). Numai odată cu acomodarea şi cercetarea sistematică a unor astfel de medii, încep să se contureze și să se dezvolte percepţiile pe care ni le amintim astfel.
Studiile de acest fel sunt foarte ample, și numai pe parcursul studiilor noastre cu caracter general putem înțelege la ce nivel se ridică complexitatea cunoașterii entităților, cu privire la macrostructurile locale: sistemul stelar din care face parte steaua locală (Soarele), steaua locală însăși, planeta și planetoizii săi (sateliții ei – naturali sau/și atrași): toate cu structurile lor de o complexitate uriașă, apoi distribuțiile fluxurilor energo-materiale în jurul lor, corzile materiale stelare și planetare, precum și corzile galactice care susțin sistemele stelare, complexitatea spațiilor universice străbătute de galaxie în mișcarea ei prin subzona universică locală.
Ordonarea fluxurilor este deosebit de amplă, dicttaă de legile atracțiilor universale, iar mişcarea lor este relativ lentă, comparativ cu viteza de deplasare a roiului. Şi nu pentru că în preajma planetelor dezordinea (entropia) ar fi mai mare, ci pentru că mişcarea fluxurilor, fuioarelor, este mai strânsă și mai rapidă, mai variată din cauza circulațiilor fluxurilor în toate corpurile viețuitoarelor, atrase și eliberate cu viteze diferite, în funcţie de felul în care fiecare tip de corpuri (reprezentând vieţuitoarele vegetale şi animale, în corpuri de diferite forme şi mai ales folosind diferite materii) atrage fluxuri de energii şi materii care hrănesc, întreţin corpurile din sistemul corporal propriu și apoi le eliberează. De aceea împletirea fluxurilor la aceste nivele cuprinde de fapt „despletirea” fluxurilor mari în componente mai subţiri, şi vehicularea lor pe direcţii diferite, cu viteze diferite, schimbând vibraţiile în funcţie de corpurile pe care le străbat. Apoi sunt eliberate din corpuri în spaţiile planetare, reunindu-se din nou prin atracțiile universale, plecând mai departe, atrase de alte formaţiuni stelare şi planetare din galaxie.
Revenind la steaua noastră, la Soare, să reţinem că în această zonă a Universului Fizic, obiectele cosmice nu sintetizează energii şi materii de vibraţie atât de înaltă cum sunt energiile şi materiile aurii, dar existenţa acestora aici se datorează atragerii lor, în cantităţi relativ mici, de către stea şi planetă, pentru a le distribui viețuitoarelor în vederea păstrării unei stabilități vibraționale necesare evoluțiilor. Galaxia este ordonată în grupuri de stele care formează sisteme stelare, fiecare în parte având particularităţi existenţiale proprii. Fiecare sistem stelar sintetizează diferite feluri de filamente de energii şi materii, iar sistemul din care face parte şi Soarele doar vehiculează, însă nu sintetizează energii şi materii de felul celor aurii. Am putea crede că stelele pot sintetiza energii aurii sau argintii, dar lucrurile nu stau de loc așa. Vehicularea lor însă se datorează necesităţii menţinerii unei vibraţii constante în sistemul planetar al stelei: de la stea până la fiecare viețuitoare planetară care le-ar necesita, căci vibraţia din sistem, din întreaga galaxie, prezintă dese fluctuaţii, care pot obosi mult spiritele care se află la începutul evoluţiilor lor. Energiile şi materiile de tip auriu şi de tip argintiu sunt folosite numai pentru corpurile spirituale – mai ales în corporalitatea evoluanților secundari, în anumite situaţii chiar în mod conştient, pentru lucrări de mare subtilitate în domeniul stabilizării vibraţionale a întregii planetei: mai ales atunci când vibrația planetară este foarte înaltă, iar ajutătorii planetari efectuează lucrări extrem de profunde care necesită echilibrări la nivele foarte înalte de vibrație. Restul populaţiilor vehiculează astfel de filamente, prin corpurile lor, doar pentru stabilizarea vibraţională a acestora: în cantităţi mici şi pe termen scurt, ele având viteza cea mai mare de circulaţie şi părăsind cel mai repede corpurile pământene, indiferent de felul acestora: de la corpurile fizice – până la corpurile supraenesice – adică până la corpurile care au vibraţia cea mai înaltă din sistemul corporal omenesc.
Asemenea energii şi materii – de tip auriu şi de tip argintiu – sunt particulare numai pentru sprijinirea evoluțiilor din zonele extrem de îndepărtate de Pământ, unde sunt concentrări masive de galaxii, în care însăşi galaxia devine formă de întrupare comună. În regiunea universului în care se află Pământul, nici corpurile planetare, şi nici cele stelare nu se pot constitui cu aportul structural al acestor materii şi energii. Nu se pot constitui nici un fel de structuri materiale de acest tip, energizate de fluxurile de acelaşi fel. Ceea ce numim pe Pământ aur, argint și platină ca metale nu sunt sinteze de fluxuri energetice și materiale aurii și argintii, pe care evoluanții le pot vizualiza în complexitatea lor numai când vibrația planetară este foarte înaltă și corpurile au toate dezvoltările interioare la nivel optim. Astfel de metale sunt formațiuni planetare rezultate din acumulări de fluxuri materiale cu nivele înalte de vibrație, dar nu sunt realizate din sinteze de materii fundamentale aurii și argintii: noi discutăm despre sinteze de vibrații ale multor feluri de fluxuri cu vibrațiile cele mai înalte; cele argintii sunt asemenea celor aurii, dar în sinteza lor nu intră atât de multe feluri de fluxuri ca în sintezele care formează pe cele aurii – sunt de aceeași natură vibrațională, dar nu sunt în compoziții identice.
Pământul ca planetă, văzut în acest fel, este înconjurat – ca şi nucleul atomic cu electronii săi – de o mulţime de pete albe aflate în mişcare; senzaţia este de ploaie sau de ninsoare, dar fiecare “fulg” are o voinţă proprie, independentă. Se pot simţi clar – sunt entităţi întrupate în corpuri spirituale, care vin şi pleacă, aşa cum sunt avioanele pe cerul nostru de acum! Pământul întreg este lumină în lumină, şi nu este nici un strop de întuneric nicăieri. Peste el lumina cade în franjuri de toate culorile, care îl înconjoară, îl luminează feeric. Este un tablou ameţitor pentru orice cercetător de acum, în care de-asupra cad perdele grele de toate nuanţele de violet, dedesubt vin pale largi verzi, iar ecuatorul este încins de toate nuanţele de bleu, ici-colo cu portocaliu care radiază în tonuri de galben. Toate se schimbă permanent, totul este ca o auroră boreală neîncetată, peste care sclipeşte o ploaie de entităţi albe şi aurii.
Dintre toate felurile de întrupaţi pe o planetă ca Pământul, numai entităţile spirituale pot să surprindă totalitatea acestor desfăşurări energetice în toată măreţia şi complexitatea lor, căci în călătoriile astrale aspectul este mult mai monoton, percepţia de acest fel este considerabil redusă. Însă bogăţia de structuri planetare, stelare şi de vieţuire efectivă a spiritelor compensează mult acele elemente care nu mai pot fi percepute cu corpul astral.
Totul este lumină în lumină, în percepţiile spirituale, aşa cum spuneam. Ceea ce pare interesant este faptul că nu se vede nicăieri roşu aprins aici, dar în schimb cosmosul, care apare luminat în lumină aproape albă, este o lume de lumini şi stele albe sau de toate culorile, dar în care apare şi negrul.
Este necesar să se înţeleagă că negrul, ca percepţie în univers, este de fapt o informaţie extrem de complexă. La nivelul corpului fizic, negrul nu reprezintă decât faptul că retina din structura oculară nu este încărcată cu structuri care să preia informaţii complete din mediul de trai şi să le transmită creierului, spre decodificare: este o necesitate pentru spiritele umane, ale căror sarcini nu cuprind decât un număr finit de sarcini, pentru care corporalitatea este adaptată în funcție de vibrația medie planetară și variația ei de-a lungul timpului. Dar negrul, ca subiecte obturate momentan cunoaşterii umane, sunt tratate în acest fel, de către coordonatorii de evoluţii, care sunt şi Marii Creatori ai Universurilor şi sunt coordonatori ai tuturor evoluțiilor spiritelor, este lăsat sub formă de percepție ca formă de pregătire și de menținere în formă voalată a unor cunoașteri pe care spiritele umane le au – dar nu au nevoie de dezvoltare pe Pământ, ci după plecarea de pe Pământ. Dar după finalizarea sarcinilor fizice, ca entități astrale, tot ceea ce a fost cunoscut ca negru – și culoare (cu compuneri specifice) și structuri (atât și cât există) se despletesc și sunt recunoscute ca atare ca fiind parte a cunoașterilor de care au nevoie în continuare, din nou. Este o formă de evitare a oboselii spiritelor, care au în continuarea evoluțiilor lor pe Pământ multe alte sarcini de cunoaștere, de aplicare, de îmbogățire și de consolidare a tuturor la un loc.
Peste tot o entitate spirituală percepe o lumină extrem de densă, o lumină care pare a avea volum, consistenţă, în care se percep clar diverse feluri de energii, sub formă de fuioare, de diferite vibraţii, care dau imaginea de lumină sidefie, ori alb-gri-perle, ori uneori translucid. Aşa cum am mai spus, imaginea de spaţiu relativ întunecat poate apare numai la început, atunci când s-a făcut trecerea dintr-un univers în altul, ca o stare comparativă şi ține o perioadă relativ scurtă de timp, de acomodare: cerul violet închis, cu stelele de diferite culori – de fapt ulterior observatorul își dă seama că ceea ce percepe nu sunt stele, ci galaxii care se percep punctiform din cauza depărtărilor; orizonturile sunt astfel pline de lumini așa cum vedem stelele de pe Pământ. Dar să reținem că o asemenea percepţie are loc numai datorită faptului că senzorii corpului spiritual se adaptează în timp – deşi un timp relativ scurt – la percepţia concretă a realităţilor cu vibraţie foarte diferită din spațiile străbătute, urmând ca treptat entitatea călătoare să cuprindă tot spaţiul cosmic în întreaga splendoare a existenţei sale.