Ştia că trebuie să scrie…
Ştia de mult că este un călător care putea să-şi scrie amintirile. Îşi dăduse seama vorbind cu oamenii despre lucruri de mult uitate… Cândva observase că nu erau multe lucruri uitate, ele erau puse în diverse forme şi circulau prin mintea şi amintirile oamenilor, deşi nu prea erau luate în seamă… Erau legendele, poveştile, miturile omenirii, pe care numai copiii le considerau realitate, le luau în foarte serios, dar creşteau apoi minunându-se cum au putut să le creadă, într-o lume care nu mai credea în nimic… Mă rog, teoretic credea, dar totuşi… Istoria începuse cu „Este…”, apoi continua cu „A fost odată…”, iar apoi nimic nu mai era decât poveste…
Luă un top de hârtie şi un creion, apoi îşi spuse: „Să o luăm de la începuturi…”
***
CĂLĂTORIA SPRE PĂMÂNT
I. IDEI PRINCIPALE
1. Călătoriile spirituale între zonele universului, precum și cele care sunt legate de sosiri ale ajutătorilor din alte spații (universuri) au loc prin deplasare cu puterile radiante ale spiritelor – nu prin mijloace materiale tehnologice.
2. Intrarea la întrupare începe pentru călătorii ce vin din alt univers (în speță Universul Spiritual Secundar) în momentul în care coordonatorii evoluțiilor lor le creează corporalitatea de întrupare direct în interiorul roiului, precum și realizarea legăturii între monade și corporalitatea lor.
3. Corporalitatea necesară acestor călători spirituali este formată din minimum două corpori pentru evoluanții începători (corpul spiritual – sau budhic și corpul dumnezeiesc – sau atmic, care formează cuplul corporal spiritual de bază), și maximum patru corpuri pentru ajutătorii secundari cei mai avansați (cuplul de bază plus corpurile: enesic și supraenesic).
4. Intrările la întrupare în roi au loc în timpi și poziții anume alese, în funcție de necesitatea de obișnuire cu drumul, variațiile normale de vibrație de-a lungul drumului, de studiul unor spații mai largi sau mai restrânse cu profunzimi diferite, necesare entităților călătoare pentru cunoașteri generale și pentru întrupările care urmează.
5. Deplasările au loc pe trasee stabilite dinainte, iar viteza de deplasare, chiar dacă este foarte mare, are și ea variații adaptate la necesitățile de studiu al călătorilor în spațiile astfel parcurse.
6. Ieșirile din roi au loc după cum entitățile ajung în spațiile galaxiei în care au sarcini personale de rezolvat.
II. DETALII, DISCUȚII
(Pentru orientare mai bună se va studia ”Schema generală a evoluțiilor monadelor în Centrul de evoluție” )
Se afla la intrarea în acest univers: avea o dragoste, o milă şi o blândeţe sufletească pe care nu le putea avea oriunde în lumile pe care le cunoştea. Pe care nu le putea avea în lumea către care se îndrepta, în momente grele, când el însuşi şi cei din jurul său ar fi avut nevoie de ele. Ştia însă bine că asemenea sentimente pot fi împlinite de către oricare spirit, în eternitatea vieţii sale. Şi că fiecare spirit îşi poate găsi calea către astfel de împliniri în lumile pe care le cunoaşte deja, trăind şi ajutând şi pe alţi semeni să înveţe ceea ce a primit şi el, de la alţi fraţi mai avansaţi, mai experimentaţi.
Iar una dintre aceste lumi era şi Universul Fizic, în care tocmai intra în acest moment. Un univers cu o vibraţie care îl determina pe călător să simtă, ori de câte ori nu ajungea la asemenea sentimentele înalte, o părere de rău că nu s-a ridicat la nivelul acelor idealuri cu care venise aici.
Orice călător, între universuri sau în acelaşi univers – dar de la un loc la altul – poate păstra amintirea locului din care a pornit, un timp mai lung sau mai scurt, după cum şi experienţa de călătorie este mai multă sau mai puţină. Şi el păstra amintirea ultimelor clipe dinaintea părăsirii universului din care pornise drumul său: tocmai părăsea un univers al învăţăturilor de ajutător, unde era profund şi complex în toate manifestările sale, şi se îndrepta către un univers al învăţăturilor spiritelor în evoluții începătoare, pe care el le parcursese cu mult timp înainte. Lumea numea universul învăţăturilor pentru folosirea forţelor spirituale ale începuturilor: Universul Spiritual Primar căruia îi sunt alăturate universurile materiale: Universul Material Astral, Universul Material Cauzal și Universul Material Fizic. Iar universul învăţăturilor mai înaintate, de ajutor oferit celor ce evoluează în universurile materiale îl numea Universul Spiritual Secundar: al celor care îi puneau pe începători, pe cei ajutați de ei, pe primul plan, situându-se pe ei înșiși pe plan secund. Călătorul venea din Universul Spiritual Secundar şi se îndrepta către universul cu cea mai joasă vibraţie dintre universurile materiale, în care spiritele evoluează prin întrupare: Universul Material Fizic (pe scurt: Universul Fizic).
Ar fi fost tentat să spună că a rămas cu impresia trecerii ca de la lumină la întuneric, ca de la o atmosferă blândă, cu o lumină vie, deosebită, în care totul este puternic şi armonios – la ceva vâscos şi aproape întunecat. Dar realitatea, pe care o înţelegea bine de tot, îl determina să privească dincolo de frumos şi de urât, de plăcut şi de neplăcut: şi într-o asemenea situaţie totul rămâne exact aşa cum este, nici frumos şi nici urât, nici luminos şi nici întunecat, nici plăcut şi nici neplăcut. Realitatea unui asemenea moment este o trăire lucidă, o trecere care se petrece rapid prin căi preexistente între universuri, prin mecanisme proprii ale întrupărilor: monada aflată pe un asemenea drum este ajutată de coordonatorii propriei evoluții să se întrupeze într-un sistem corporal specific călătoriilor interstelare, intergalactice. Momentul însă este perceput ca o trecere lină – atât de armonioasă este această îmbinare de lucrări și trăiri, astfel încât monada să nu fie stresată de acest fel de trecere. Este ca trecerea prin mijlocul unei clepside, obișnuință de o eternitate să o simtă, să o trăiască, indiferent de spațiile pe care le străbate.
Azi Călătorul, devenit cercetător al trecutului, ar fi asemănat trecerea dintre spații cu o pliere a spațiului însuși, dar de fapt nu are loc o astfel de pliere (cum a crezut la început), ci este vorba despre legarea radiației proprii de o corporalitate pe care o creează coordonatorului evoluției sale. Radiația este atrasă și orientată prin canale energetice create tot de către coordonator, cu puțin timp înainte de plecare – și care rămân între universuri până la terminarea ciclului de întrupări care începea acum. Tot așa se petrec lucrurile pentru orice întrupați, indiferent de unde vin și încotro se îndreaptă: diferențele între întrupați, între procese și locurile de referință, constau în gradele, treptele de evoluție al întrupatului, în experiența lui de a folosi mecanismele prin care funcționează fiecare întrupare în parte. Dar toate monadele ajung la aceleași feluri de trăiri, cu sau fără întrupare, în evoluțiile lor eterne: diferențele apar doar la începuturile evoluțiilor, iar experiența se formează treptat și se consolidează pe măsura înaintării în evoluții.
Din cele dintâi momente ne dăm seama că astfel de călătorii ale celor care vin din alt univers nu au loc prin mijloace materiale tehnologice, ci prin deplasare cu puterile radiante ale spiritelor, într-un zbor lin, dar extrem de rapid, chiar dacă cu variații de viteză în funcție de necesitățile călătorilor. Formațiunea de deplasare nu este de loc un vehicul, și este un roi format din călători întrupați în corpuri speciale de călătorie de acest fel. Practic intrarea la această dintâi întrupare venind din alt univers are loc direct în mijlocul acestui roi, fără ca roiul să se oprească pentru a ”culege” o nouă entitate din drum. Coordonatorul evoluției proprii a fiecărei entități călătoare creează și corporalitatea de întrupare, și legătura dintre spiritul (în cazul nostru mai corect este să spunem monada) care face trecerea între universuri și corporalitatea sa.
Să pătrundem puțin în relația dintre evoluanți și coordonatorii evoluțiilor lor. Ea este extrem de complexă, căci orice evoluant are nevoie și de învățături, și de aplicații ale lor – la început în condițiile pe care evoluantul le cunoaște, cu care este obișnuit, apoi intră în domeniul noutăților la care este necesar să se adapteze treptat, dar repede. Toate se petrec pe aceeași planetă, care este adaptată astfel încât să cuprindă puțin din vechiul obișnuit al spiritelor, plus majoritatea specificului planetei în curs de folosire și încă puțin din specificul viitoarei forme de evoluție care vine la rând, pentru fiecare specie în parte. De aceea credem că speciile se trag una din alta – când de fapt condițiile de mediu și corporale cuprind o schemă complexă de structuri din fostele evoluții, structuri pentru evoluțiile majoritare în curs de derulare și structuri pentru trecere lină la viitoarele evoluții. Dar aceste condiții presupun să fie create, astfel încât ele cuprind – pe lângă stele și planete înconjurătoare care să trimită în mediul cosmic radiații corespunzătoare necesităților lor proprii plus biosistemelor stelelor și planetelor, întrupări de popoare de spirite în biosistemele acestor stele și planete. Toată această complexitate se împletește cu complexitatea corporalităților întrupaților, care formează micro-cosmosul celor mai mici structuri: cele celulare, formarea câmpurilor lor, interacțiunile dintre ele, reacții fizice și chimice, mișcările elementelor între celule (atrageri, intrări și ieșiri, nașterea, viața și moartea celulelor, schimbarea câmpurilor lor informaționale). Absolut toate aceste micro-structuri sunt legate de radiația fiecărui spirit întrupat, corespunzând impulsurilor pe care razele spirituale le oferă nu numai mișcărilor spiritului întrupat (manifestărilor lui), dar și ca câmp de susținere a tuturor celulelor care formează corporalitatea și întreține vitalitatea acesteia pe un anumit timp de întrupare.
Am reținut astfel faptul că crearea acestor corporalități este lucrarea coordonatorilor de evoluții (care sunt și cei mai puternici și experimentați creatori totodată), până când toate spiritele, mai precis toate monadele din toate spiritele ajung să poată realiza și ele aceleași lucrări, individuale sau în conlucrare perfectă cu altele care au aceeași evoluție. Evoluanți începători, ajutători și coordonatori laolaltă sunt de fapt cu toții evoluanți, fiecare pe treptele proprii de evoluție, care învață și consolidează diferite aplicații ale învățăturilor proprii.
Revenind, să facem precizarea că, chiar dacă există senzația că corporalitatea se auto-formează în momentul trecerii dintr-un univers în altul, lucrurile nu stau de loc așa: dar lucrările coordonatorilor de evoluție se desfășoară extrem de rapid, astfel încât cercetătorul care nu are la început multă cunoaștere crede că corporalitatea se auto-formează sub puterea radiației proprii, sub puterea legilor universale care guvernează spațiile (universurile) și legăturile dintre ele : ceea ce nu este de loc corect, după câte vedem acum.
Chiar dacă corpurile sunt create de coordonatorii evoluțiilor, ele se întăresc treptat sub puterea radiației monadei, atrăgând pas cu pas fluxuri de materii din mediul înconjurător, corespunzătoare vibrației radiației proprii. Corporalitatea astfel formată constituie un corp de călătorie, care cuprinde în structurile sale tot ceea ce îi trebuie spiritului pentru a merge exact acolo unde trebuie, în virtutea unui plan pe care îl are bine întipărit în memorie. Dar și percepțiile călătorului se întăresc treptat, astfel încât are loc tot treptat descoperirea și recunoașterea mediului universic pe care nu-l străbate pentru prima dată. Corpurile de călătorie de orice fel sunt formate din structuri matriceale create din energie fundamentală puternic compactizată, pe care numai coordonatorii de evoluții (în mod curent îi numim ”Fii de Dumnezeu”) o pot face, iar vibrația acestor structuri este foarte înaltă. Astfel de structuri matriceale formează corpuri diferite, grupate într-un sistem corporal complex, iar puterea radiantă a structurilor matriceale, împletită cu radiația monadei care se întrupează, atrag treptat (dar repede) fluxuri de materii și energii din mediul cosmic înconjurător, formând partea materială a sistemului corporal. Acesta este modul general de formare a sistemelor corporale de întrupare, prin care spiritele se manifestă în continuarea formării lor.
Corpurile de călătorie despre care discutăm acum sunt formate în același fel, indiferent de evoluția spiritelor care le poartă: prin creația coordonatorilor evoluției spiritului purtător. Dar indiferent de evoluția purtătorului, nu este vorba despre un singur corp, ci este un sistem de corpuri suprapuse, strâns legate între ele prin magnetismul generat de materiile din care sunt compuse, care au o vibrație extrem de înaltă comparativ cu vibrația corpului fizic, cunoscut de noi. Astfel vom avea:
– pentru evoluanții începători: două corpuri – corpul spiritual (sau budhic) împreună cu corpul dumnezeiesc (sau atmic), care formează cuplul de bază al corpurilor spirituale ale tuturor oamenilor (și în general mamiferelor de pe Pământ);
– pentru evoluanții avansați, la cuplul de bază, în funcție de evoluția fiecăruia, mai pot avea în plus un corp numit enesic sau două corpuri în plus: corp enesic și încă un corp – corpul supraenesic, în funcție de sarcinile din ce în ce mai complexe pe care le au evoluanții, pe măsura avansării în evoluțiile personale și în învățăturile de ajutători; așadar este vorba despre un maxim de patru corpuri spirituale pentru ajutătorii spiritelor începătoare (primare).
Sunt corpuri cu vibrație din ce în ce mai înaltă pornind de la corpul spiritual (budhic) spre corpul supraenesic, cu o complexitate de structuri interioare crescândă, care ajută purtătorul să desfășoare sarcini și ele din ce în ce mai complexe în evoluțiile lor personale și de ajutor oferit celor din jurul său, planetei natale și întregii galaxii, alături de alții asemenea lor.
În momentul în care are loc intrarea la întrupare, orice entitate care se poate manifesta prin corpurile sale spirituale, având evoluție de creator avansat aflat în curs de universalizare (așa cum sunt spiritele care folosesc corporalități umane), știe tot ceea ce îi trebuie pentru a desfăşura întrupările sale – grupate într-un ciclu de vieţi: mai lung sau mai scurt, în funcţie de necesităţile sale de evoluţie. Nu este prima dată când o face şi nici nu va fi, vreodată, ultima oară: căci spiritul vine din eternitate şi merge în eternitate, şi niciodată nu va rămâne departe de fraţii săi mai tineri, care vin după el, în evoluţie, căutând să-i ajute în toate felurile posibile.
Trecerea s-a petrecut într-o clipă, simţind deplasarea ca pe o undă, ca pe un val care te saltă: un val de lumină puternică, care avea să-l depună într-o lume asemănătoare ca atmosferă adâncului marin. La orice astfel de trecere, corporalitatea sa constituită pentru necesitățile proprii, este perfect funcţională în lumea sa. Deși se poate manifesta doar cu corpul care are vibrația cea mai joasă, percepțiile au loc prin structurile tuturor corpurilor pe care le are în sistem, după cum am explicat mai sus.
Materiile care compun sistemul corporal de călătorie sunt extrem de fine, strălucitoare, dar totodată sunt compacte şi puternice în felul lor. În momentul ajungerii în acest univers, călătorul simte că deja şi-a început ciclul actual al vieţilor fizice, că îşi simte, de fapt, prima întrupare, că desfăşoară deja o activitate pentru care era pregătită în momentul deschiderii “clepsidrei”. Imediat după ce a intrat pe acest tărâm, entitatea devine călătoare şi intră într-un fel de “roi” de entităţi cu totul asemănătoare sieşi: un grup de călătorie cu aspect compact, aflat în deplasare cu o mare viteză prin cosmosul dintre galaxii. Este o unitate de deplasare universică, dar noi o vom numi în continuare roi, pentru ușurarea descrierilor. Iar această călătorie cosmică se realizează către un punct dinainte stabilit, un punct terminus aflat într-o galaxie, care poate fi o planetă sau o stea, un sistem stelar, după cum decurg sarcinile pe care fiecare călător le are.
Nu simţea nimic deranjant în această venire, pe post de călător prin Universul Fizic. Nu se simţea îngrădit, ca spirit călător, deşi spaţiul i se părea mult mai strâmt, de parcă ar fi fost într-o cameră cu mobilă multă şi cu lumină puţină. Senzaţia anterioară de libertate, de deschidere, de profunzime a unor trăiri vaste, puternice, se îngrădea de la prima clipă a intrării în acest univers. Trăirile însă îi erau familiare, precise, concrete, cu o concentrare în spaţiul actual, care era de alt fel decât cel pe care îl avusese în locul de unde venise. Cu toate acestea, nu era emoţia, aşteptarea tensionată, pe care omul o are în mod normal astăzi, atunci când pleacă într-o călătorie. Era în “roi”, ştia bine că vrea să meargă cu roiul, şi avea un drum precis, cu un scop concret conturat și bine cunoscut, conform cu destinaţiile entităţilor călătoare care îl formau.
Să reținem că intrarea la întrupare se poate realiza pe o planetă, care doar aparent este un loc fix (întrucât ea se află în permanentă deplasare) sau în același fel dar într-un spațiu relativ restrâns și de asemenea în mișcare, așa cum este acest fel de grup, de roi cum l-am numit.
Intrarea fiecărei entități la întrupare în acest roi se face într-un anumit loc necesar ei însăși în funcție de necesitatea sa de orientare, de obișnuire a percepțiilor sale până ce va intra în galaxia în care va evolua. Roiul pornește inițial din locuri foarte depărtate de galaxii și se formează treptat, cu fiecare entitate care este necesar să se deplaseze cu roiul. Roiul trece prin dreptul multor galaxii sau sisteme de galaxii și poate prelua unele entități din diverse galaxii, entități care se alătură din mers roiului, sau coordonatorii de evoluții creează corporalități pentru nou-veniții în univers în interiorul roiului pe care în aceeași clipă a creației le leagă de radiația purtătorilor.
Ca cercetător, privind acum la cele petrecute astfel la intrarea în Universul Fizic, Călătorul chiar se mirase că nu văzuse prea multă mişcare, cum era de aşteptat să vadă, să perceapă, ca entitate cu simţuri foarte dezvoltate, cu experienţă foarte bogată. Ulterior îşi dădu seama că percepea lumini, unele colorate, în mişcare, dar la un orizont îndepărtat, iar drumul roiului nu se apropia de acele zone. Rutele sunt stabilite pentru fiecare roi în parte, dar sunt trasee pe care circulă diverse grupuri aflate în călătorii interzonale, dar care evită locurile unde se formează roiuri de entități care vin din alt univers.
O astfel de explicaţie atrage după sine încadrarea „drumeţilor” cosmici în două categorii:
– cei care evoluează şi călătoresc în spaţiile unei singure zone universice: aceştia nu au foarte multă experienţă de circulaţie prin univers şi circulă întotdeauna însoțiți de ajutătorii tradiționali ai poporului lor spiritual;
– cei care se pot deplasa de la o zonă la alta a universului, având drept sarcină ajutor oferit evoluanților din diverse locuri ale universului, în care ei au evoluat deja, le-au parcurs deja în evoluţiile lor personale. Majoritatea lor au experienţă multă în manifestări, nu chiar în toate locurile din univers, dar în suficient de multe locuri pentru a-şi forma o stabilitate în manifestări: adică să fie suficient de sigure pentru a oferi exemplu şi altora, prin experienţa lor.
Există diferenţe între ajutătorii care pot circula de la o zonă la alta a universului şi cei care vin din alte universuri. Aceştia din urmă au finalizat toate evoluţiile din cadrul Universului Fizic, îi cunosc în linii mari toate formele de trăire şi evoluează mai departe cunoscând diferite aspecte ale trăirilor ca ajutători prin lumea pe care o cunosc din ce în ce mai bine. Experienţa pe care o acumulează astfel îi ajută să se integreze, cu uşurinţă din ce în ce mai mare, în mijlocul societăţilor oricăror evoluanţi pe care îi pot astfel ajuta. Formele de ajutor nu rămân neschimbate de-a lungul vremurilor, ci sunt remodelate permanent, către înălţare spirituală, pe măsură ce și ei evoluează pe treptele lor personale, în care se împletesc noutățile evolutive cu forme de ajutor oferit tuturor întrupaților.
Universul este străbătut deseori de grupuri de ajutători, aflaţi în drum către diverse puncte în care ajutorul lor este necesar sau reîntorcându-se „acasă” – adică în locul de unde şi-au pornit călătoria. Unele călătorii se desfășoară fără opriri, călătorii având putere să se mențină în zborul lor spiritual un timp foarte îndelungat fără pauză, fără oprire, un zbor extrem de rapid, susținut de puteri energetice interioare care cresc pe măsura înaintării în evoluții. Alte grupuri de entități călătoare desfășoară călătorii cu foarte multe opriri, unde populaţiile locale pot beneficia de experienţa unor astfel de grupuri, astfel încât nu numai cei din punctul de finalizare a călătoriei lor pot fi ajutaţi, ci şi mulţi alţii, pe parcursul călătoriei lor. Dar și călătorii – ajutători experimentați – beneficiază de asemenea chiar călătorii, întrucât își consolidează și își îmbogățesc experiența de ajutător, pe lângă faptul că își consolidează formele de orientare și de adaptare la diverse forme de mediu de trai întâlnite în călătoria lor. Opririle însă sunt planificate, întrucât prea multe obosesc spiritele călătoare, prea puține nu au darul de a răspunde necesităților de îmbogățire și consolidare a experienței călătorilor.
Ca entitate care va avea vieți, întrupări extrem de complexe, ca ajutător pentru orice viețuitoare de pe planeta sa, pentru planetă și cosmosul apropiat, absolut tot ceea ce observă Olco și prietenii săi de drum spre Pământ va fi de un real folos pentru realizarea sarcinilor de-a lungul întregului ciclu de întrupări. Toate entitățile din roi se cunosc foarte bine, toți știu bine că vor avea activități comune, că se vor ajuta reciproc în toate cele pe care le au de făcut, chiar dacă la început, ca entități spirituale, se vor integra în diverse lucrări care se desfășoară și pe alte planete din sistemul stelar local, la care nu participă toate. Este o pregătire pentru intrarea în întrupările pe planeta care le va fi casă în ciclul de întrupări, necesară celor care nu au toată experiența necesară ajutorului dat și altor specii planetare decât cea a creatorilor foarte avansați. Olco știe că va merge direct pe Pământ și, ca entitate spirituală, își va adapta toată cunoașterea sa viețuitoarelor planetare în mijlocul cărora se va întrupa pentru început – și nu în specia umană, căci altele vor fi necesitățile destinelor sale în viitorul apropiat.
Rând pe rând, entități individuale sau grupuri mici de entități se desprind de roi, mergând spre locul din sistemul stelar unde au de desfășurat sarcinile proprii. În curând însă cu toții se vor întâlni pe Pământ, care este punctul de realizare a sarcinilor lor generale, de ajutători planetari.
Dar este bine să știm că sunt diverse feluri de formaţiuni de deplasare universică, dintre care cele ale evoluanților avansați care vin din alt univers constituie numai o parte. Alte grupuri spirituale călătoresc şi ele prin univers: sunt grupuri de spirite cu sarcini foarte diferite, care vin din alte zone ale universului, despre călătoriile cărora vom discuta pe larg în studiile viitoare. Însă drumurile celor care nu au multă experiență în călătorii de acest fel au opriri multe, în care călătorii fac una, două sau maximum trei întrupări pe fiecare planetă de oprire, întotdeauna de la o vibrație a universului la o vibrație mai joasă, în timpul cărora se obișnuiesc cu vibrația locului, unde schimbă corporalitatea și se pregătesc pentru drumul următor până la oprirea următoare. Este în același timp și o îmbogățire a cunoașterilor lor, studiind structurile galactice, stelare și planetare locale, funcţionările lor, particularităţile lor energetice şi materiale, biosistemul local, creatorilor locali şi specificul lucrărilor lor. Cunosc astfel și înclinaţiile lor de atitudine şi comportament, care le vor ajuta mult în orientări treptate ale atitudinii proprii faţă de toate cele întâlnite pe parcurs, până în punctul terminus al călătoriei lor.
Unele galaxii sunt studiate de departe, cunoaşterea lor având la început scopul de tangenţă generală, urmând ca în viitor, în alte călătorii, să le studieze în detaliu. Sunt galaxii care pot avea alt specific energo-material decât acela al corpurilor lor de călătorie, dar cunoaşterea din depărtare deschide calea studiului pentru călător în perioada dintre două călătorii de acest fel.
Toate aceste deplasări sunt necesare oricăror spirite, indiferent de evoluțiile lor, pentru acomodări între ele, de-a lungul acestor drumuri. Vor trăi împreună şi vor colabora în întrupările lor, iar cunoaşterile pe care le acumulează împreună vor conduce la formarea unor puncte de vedere comune, în virtutea cărora se vor desfăşura viitoarele lor sarcini comune. Toate le sunt necesare, căci Universul se schimbă permanent, de la o călătorie la alta a spiritelor, iar călătoriile de acest fel, de la o zonă la alta a Universului Fizic, sunt relativ rare de-a lungul evoluţiilor începătoare de creator avansat, aflat în curs de universalizare. Sunt puțini evoluanți care circulă des, şi pe termen îndelungat pentru călătoriile lor, de la o zonă la alta a universului, după cum au nevoie în activităţile lor.
La orice intrare într-un nou ciclu de vieţi (de întrupări) – a cărui lungime se planifică în funcţie de puterea şi experienţa spiritelor – sunt necesare acomodări cu mediile de viaţă, chiar şi pentru cei care cunosc bine universul. Căci universul îşi schimbă frecvent configuraţia: planete, stele, galaxii se „nasc” şi „mor” de la o perioadă la alta, nimic nu este fix, imuabil, nicăieri în universuri. Totul este într-o continuă schimbare, evoluţie: spirite şi popoare de spirite. Toţi călătorii ştiu bine particularităţile universului, dar trecând prin el, îl „simt”, îl „trăiesc” direct, astfel de tangenţe fiindu-le mereu necesare. Chiar dacă roiul nu parcurge tot universul, este un bun prilej de contact direct cu universul, cu specificul locurilor pe unde trec – de unde pot să pătrundă în profunzimea lui și apoi să folosească rezultatele obținute astfel.
În interiorul “roiului”, locul fiecărei entităţi este în strânsă legătură cu vibraţia de la care trebuie să pornească fiecare în parte, în funcţie de necesităţile ciclului său de vieţi. Ceea ce înseamnă că această vibraţie nu este vibraţia maximă sau măcar cea optimă la care monada poate trăi şi lucra. Vibraţia fiecărei entităţi aflate într-o astfel de deplasare este stabilită la media vibraţiei sistemului stelar unde va evolua în ciclul său de vieţi, deschis în momentul intrării în roi. Diferenţele de vibraţie dintre entităţile din roi nu sunt foarte mari, căci toate au ca punct terminus al călătoriei lor aceeaşi galaxie, iar vibraţiile sistemelor stelare din aceeaşi galaxie sunt diferite, dar păstrează o proporţie confortabilă între ele. Acest confort se simte la nivelul corpurilor de călătorie al spiritelor, corpuri foarte sensibile – deşi puternice: cu vibraţie foarte mare şi având o stabilitate mare în toate structurile lor interioare. Pot exista însă diferenţe între vibraţia planificată şi schimbările reale din mediul local, şi atunci se modifică vibraţia entităţilor chiar în interiorul roiului, în momentul în care se creează corpurile, iar acordajul foarte fin și-l poate realiza monada folosind pentru susținerea corporalității sale seturi de raze din radiația sa totală cu specificul necesar în acel moment. Această lucrare face parte din adaptările întrupatului a mediul înconjurător, adaptare care se face în modul cel mai conștient, așa cum noi acum ne adaptăm o lunetă la observarea unui obiectiv mai apropiat sau mai îndepărtat, de exemplu. Astfel că drumul parcurs de roi poate fi socotit ca un reglator pentru vibraţia personală a entităţilor.
De asemenea, dacă diferențele între vibrațiile necesare străbaterii drumului și cele ale planetei considerată punctul terminus sunt destul de mari, entităţile conducătoare ale roiului, purtătoare de vibraţie corporală foarte înaltă, ajută la ridicarea sau diminuarea vibraţiei întrupaților din roi, în timpul călătoriei: vibrație care va ajuta entitatea să perceapă spațiile mult mai profund decât i-ar permite corporalitatea ce i s-a creat pentru locurile în care va ajunge.
Dacă este necesară o vibraţie mai joasă, care ajută la alt fel de percepții fără a se diminua profunzimea lor, atunci se vor asigura condiţii pentru reducerea vibraţiei călătorului, prin amplasarea lor în roi la depărtare de conducători.
Călătoriile de acest fel sunt socotite astfel încât să ajungă entitățile călătoare în momentul în care întrupații de pe planetă au ajuns la un anumit moment al evoluțiilor lor locale, în care au nevoie de ajutorul călătorilor. Se ține cont de ritmul natural al celor care vor fi ajutați – nicidecum nu vor fi obligații de vreun fel să aibă un ritm anume, după cum vor ajunge ajutătorii lor. Evoluțiile se recalibrează permanent de către coordonatorii lor, numai în funcție de puterile de înaintare ale întrupaților începători, căci începuturile evoluțiilor nu trebuie să fie obositoare; curgerile lor trebuie să aibă o mare flexibilitate, ținând cont și de consolidările, și de îmbogățirile lor, și de pregătirile în vederea următoarelor etape. De aceea călătorii rămân în preajma planetei în corpurile lor spirituale de călătorie, fără să schimbe întruparea – așa cum vom vedea în continuare – atât cât este necesar pentru a da libertate depline celor pe care îi vor ajuta mai departe. Astfel, se vor aplica corecţii în timp numai ajutătorilor – şi nu celor ajutați, căci cu cât evoluţia este mai înaintată, cu atât experienţa spiritelor creşte, la fel ca şi puterea de adaptare la necesităţile mediului. Este sarcina de bază a ajutătorilor să se adapteze permanent la necesitățile celor pe care îi ajută, este sarcina lor personală de a-și remodela parcursul de la un moment la altul: sarcină și consolidare totodată, estompând inerțiile inerente și ocolind oboselile proprii, toate făcând parte din învățăturile lor personale de ajutători.
Chiar dacă Olco și frații săi făceau parte din rândul celor mai evoluate entități din roi înafară de coordonatorii roiului care nu sunt totodată și conducători de roi, ei nu puteau avea rol de conducător, chiar dacă din evoluțiile lor aveau multă experiență de acest fel. Conducătorii sunt întotdeauna aleși din rândul celor care au ca treaptă în evoluția lor curentă aceea de învățători: evoluanți secundari care sunt arhetipuri de generația a III-a învățători (vezi ”Schema generală a evoluțiilor monadelor în Centrul de evoluție” punctul III: Evoluții monadice; 1. Evoluții secundare), întrucât ei au ca sarcini generale cele de a învăța ei înșiși în întrupările lor, și de a învăța și pe alții la rândul lor. Astfel de călătorii spirituale sunt pe de o parte prilejuri de învățături și de consolidări de învățături pentru ei, îndrumați când este necesar de către coordonatorii roiului, care sunt monade centrale, Fii de Dumnezeu cum îi numim în mod curent (aceeași schemă, punctul 2. Evoluții monadice centrale). Pe de altă parte, acei călători care se pregătesc de aceeași treaptă învață de la conducătorii roiului extrem de multe lucruri pe care le vor aplica nu numai în astfel de situații, ci și în majoritatea situațiilor de întrupare cu care se vor confrunta în viețile lor. Conducătorii și cei cu evoluții apropiate de a lor au sarcini generale pe planetă și sarcini speciale doar pentru specia creatorilor celor mai avansați (cum sunt oamenii pe Pământ), în timp ce Olco și frații lui vor intra în întrupări cu complexitate ridicată, trăind în etapele cele mai grele, cu specific special, ale umanității. Iar pentru început aveau să intre în întrupări în mijlocul saurienilor – specia din acel moment cu cea mai largă răspândire pe Pământ – ceea ce urma să fie o concentrare extrem de puternică la specificul sarcinilor de ajutător pentru altă specie, saurienii – deocamdată nu pentru oamenii despre care nu putem discuta în acel moment.
Revenind la călătoria în sine: deplasarea se face pe traseele stabilite dinainte, cu o viteză adaptată la necesităţile de cunoaştere, de studiu, ale spaţiilor de parcurs. Apoi, din el, încep să se desprindă grupuri de entităţi care ajung în preajma unor diverse formaţiuni stelare care constituie destinaţia fiecărei entități în parte. La momentul potrivit, cu toții vor veni pe Pământ, întrucât toate entitățile din roi au ca sarcini generale de destin să fie ajutători pentru oameni, pe Pământ. Pentru Olco și alți cinci frați ai săi, din grupul lor trei dintre frați aveau să se desprindă mai devreme de roi, pentru realizarea sarcinilor din planul lor personal, de început, urmând să ajungă și ei pe Pământ după terminarea primelor lor sarcini. Cu toții aveau să constituie un grup puternic de ajutor pentru întreg biosistemul pământean, pentru planeta însăși, cu sarcini generale pentru sistemul stelar local (din care face parte și Soarele) și pentru întreaga galaxie.