Este o delimitare creată de la suprafaţa unei zone universice spre interior, încadrată de două pliuri ale bulei care formează zona universică; pliurile pot avea adâncimi variate şi variabile (adică pot fi reglate în funcţie de necesităţile evoluanţilor care le folosesc), cu treceri (pasaje) între ele de tip punte sau barieră energetică inter-subzonală şi cu structuri interioare create în funcţie de necesităţile evoluţiilor monadelor din subzonă: toate sunt create și remodelate la nevoie numai de coordonatorii evoluțiilor.
Dacă zonele universice sunt aliniate concentric, subzonele sunt răspândite în tot volumul zonei (zonă care este o bulă uriașă de energie fundamentală) și numai unele dintr ele pot să fie formate având o barieră interzonală și o barieră intersubzonală.
Între barierele energetice, în adâncime, se desfășoară:
– o rețea de corzi energetice create tot de coodonatori, tot din energie fundamentală puternic compactizată și modelate interior astfel încât să nu se creeze tensiuni și torsiuni având în vedere distanțele enorme dintre bariere;
– o circulație permanentă a fluxurilor energo-materiale necesare evoluțiilor din interior;
– galaxiile cu toate stelele, planetele și biosistemelor lor, aflate și ele în circulație permanentă, impulsionate de vibrațiile corzilor energetice ale subzonei.
Subzonele sunt create în funcție de diferitele spații ale zonei, care au vibrații diferite, așadar fără să fie într-un aranjament progresiv de vibrații, însă vibrațiile unei subzone nu influențează spațiile interioare care cuprind galaxiile: deci răspândirea lor este naturală și eventualele remodelări nu sunt foarte multe sau foarte diferite față de natura vibrațională a spațiilor astfel delimitate.
Să reținem că sunt subzone care au în spațiile lor galaxii într-o anumită perioadă de timp și altele care nu au galaxii de loc sau care au galaxii numai la un anumit moment dat. Acolo unde niciodată nu au fost galaxii înseamnă că acele spații nu s-au potrivit în ceea ce privesc condițiile de trai cu necesitățile de întrupare ale spiritelor aflate în evoluții. Dar coordonatorii de evoluții știu că există în alte Centre de evoluție monade care au capacități ce pot să se potrivească vibrației fundamentale a acestor spații, de aceea ele sunt păstrate și delimitate la fel cu toate celelalte spații. Până când vor apare și în Centrul nostru de evoluție, asemenea subzone sunt folosite pentru cercetări complexe de către monadele secundare și centrale.
« Înapoi la Dicționar