I. IDEI PRINCIPALE
- Numele întrupaților în general – cuprinzând și entitățile de toate felurile, deci și entitățile spirituale – este dat de un cumul de sunete fundamentale:
– sunetul fundamental al radiației monadei întrupate (sau a oricărei grupări de monade întrupate) ca împletire a tuturor seturilor și subseturilor de raze (din radiația totală a monadelor) care pot fi folosite în întruparea pe planeta natală;
– sunetul fundamental al corporalității de întrupare, care cuprinde o parte creată din energie fundamentală puternic compactizată: structurile energetice matriceale și o parte materială: corpurile materiale propriu zise;
– sunetul fundamental al câmpurilor corpurilor din sistem.
2. Radiația este specifică fiecărui întrupat, dar radiația totală de întrupare se modifică de-a lungul întrupării, în funcție de seturile de raze care susțin perioade din întrupare: anumite seturi pentru întruparea cu corpuri spirituale (pentru evoluanții avansați); continuă cu corpuri planetare care preiau și pe cele spirituale și se împletesc armonios; în final rămânerea după decesul corpului fizic ca entitate astrală: fără corpul dublu eteric și corpul fizic. Evoluanții începători nu au corpuri spirituale, schimbările corporale așadar nu le cuprind și pe acestea, dar rămâne schimbarea din întrupare de la viețuitoare cu corp fizic de manifestare – la entitate astrală, după desprinderea corpului fizic și corpului dublu eteric.
3. Deși au loc modificări, se păstrează codul general de întrupare ca nume de referință pentru întreaga întrupare, codul = nume care reprezintă întreaga întrupare; codul Olco prezintă astfel o singură entitate, și nu tot grupul monadic din care face parte entitatea Olco.
4. Entitățile nu-și folosesc codul pentru a se adresa între ele, întrucât între cele care pot comunica conștient își percep reciproc în mod natural caracteristicile energetice fundamentale: luminiscența fundamentală, sunetul fundamental și vibrația fundamentală; corpurile spirituale sunt întotdeauna corpuri de percepție, emisie și recepție în toate planurile existențiale.
II. DETALII, DISCUȚII
Cine este Olco? O persoană? Un grup de persoane? O populație?
Sunt întrebări normale și orice cercetător poate să înțeleagă doar în timp cum se prezintă lucrurile, dacă nu au existat studii amănunțite înainte de vizionare. Dar când începem studiile, apoi le aprofundăm, începem să înțelegem ceea ce vine ca viziune unui observator, cercetător care își observă viețile anterioare. Și treptat vine rândul fiecăruia dintre noi…
Numele unei entități – la fel ca și numele real al unui om (mult mai profund și real decât numele social sau de botez pentru oameni) – este dat de un cumul de sunete fundamentale (despre care am discutat pe larg în Studiile generale): acum avem o bază de cunoaștere de la care să pornim concret, în studiile actuale și cele ce vor urma.
Olco este una dintre entitățile care călătoresc în această formațiune de deplasare universică. Nu este numele grupului de frați care călătoresc reuniți în grupul loc monadic – așa cum am discutat în studiile anterioare. Fiecare în parte are codul său personal, pentru că:
– fiecare călător are radiația sa unică, specială, personală, cu caracteristicile sale personale: vibrație fundamentală, sunet fundamental și luminiscență fundamentală;
– fiecare călător pornește în ciclul său de întrupări cu o distribuție specială de raze din radiația sa totală, în funcție de locul, de planeta unde se desfășoară întrupările sale, de rolul pe care îl va avea în evoluțiile de moment ale spiritelor întrupate pe planetă. Această distribuție de raze, pentru constituirea și întreținerea corpurilor de întrupare, este doar o parte de raze din radiația sa: fiecare ciclu de întrupări are nevoie de un anumit set de raze, din care va folosi în fiecare întrupare doar un anumit subset de raze din setul specific ciclului întreg, conform vibrației generale ale spațiului din univers – zonă, subzonă, unde se desfășoară întrupările;
– de asemenea, vibrația corpurilor și câmpurilor corpurilor din întrupare va fi stabilită în funcție de materiile și energiile din circulațiile locale, oricum ar fi variațiile de vibrație planetară de care se va ține cont însă în fiecare întrupare.
Așadar, codul de intrare la întrupare, care se menține pe tot timpul întrupării în cazul entităților spirituale – al tuturor entităților în general – este oferit de sunetul fundamental al:
– radiației cu care spiritele (și monadele care evoluează individual) intră la întrupare, după cum am discutat mai sus;
– corporalitatea de întrupare, așa cum este ea la începutul întrupării, și care se menține de-a lungul timpului de întrupare în cazul tuturor entităților, în această zonă a universului.
Și este nevoie de precizarea aceasta privind corporalitatea entităților în această parte a universului, întrucât atunci când spiritele de întrupează cu corp fizic, o asemenea întrupare suferă modificări de-a lungul întregii întrupări:
– pentru spiritele în evoluții primare începătoare discutăm despre modificare corporală după finalizarea sarcinilor cu corp fizic (decesul fizic), devenind entități astrale prin desprinderea corpului astral de corpul dublul eteric care rămâne cu corpul fizic inert în mediul planetar, fără viața și energizarea primită de la radiația spirituală și circulațiile fluxurilor energetice de la corpurile superioare;
– pentru spiritele în evoluții primare avansate (mamifere și oameni în biosistemul pământean), întruparea începe cu folosirea corpurilor spirituale, aflate la punct fix deasupra corporalității mamei purtătoare; continuă cu nașterea = întrupare cu corpurile planetare cu corp fizic de manifestare curentă: și astfel se modifică sunetul fundamental total; iar după finalizarea sarcinilor de întrupare cu corp fizic, are loc desprinderea totală a corpului astral de corpul dublu eteric și corpul fizic, iar spiritul rămâne în întrupare mai departe ca entitate astrală, când se modifică toate caracteristicile radiante ale întrupatului.
Așadar, discutăm în general despre codul de INTRARE la întrupare, deci cu precizarea că este vorba despre momentul intrării la întrupare, tocmai pentru că se poate menține acest cod inițial sau poate schimba pe parcursul întrupării, în funcție de cum se schimbă componența sistemului corporal.
Ne trebuie să știm acum și despre întrupări cu corpuri fluidice, și despre întrupări cu corpuri fluidice + corp fizic, pentru că vom urmări toate felurile de întrupări locale ale aceleiași monade.
Deși sunetul fundamental se modifică, în studiile despre întrupările cu corp fizic vom păstra numele întrupatului cu sistem corporal care are și corp fizic, întrucât urmărim destinele aceleiași monade de-a lungul ciclului său actual de întrupări, pământene. Astfel încât fiecare capitol va avea doar un nume: înafara primelor întrupări, ca entitate spirituală și ca entitate astrală – care nu prezintă modificări de corporalitate – vom folosi ca titlu al fiecărui capitol numele = codul de întrupare cu corporalitate totală – cu corp fizic ajutat de celelalte corpuri fluidice cu vibrație înaltă și foarte înaltă.
De asemenea, în întrupările cu corp fizic, sunetul fundamental al întregului sistem corporal nu se modifică substanțial pe timpul somnului, când de fapt corpul astral se desprinde parțial – deci să reținem: doar parțial – de restul sistemului corporal, pentru odihnă, pentru recuperarea vibrației pe care spiritele o pierd pe timpul stării de veghe (de trezie) din cauza manifestărilor cu corpul fizic. Desigur, o infimă modificare se petrece – dar ea este practic neglijabilă din punctul nostru de vedere, în contextul în care ne preocupăm de om și societatea umană – deci manifestări, acțiuni, trăiri ale oamenilor de la momentul creării speciei umane (crearea corporalității speciei umane) și până în prezent, cu liniile generale ale derulărilor până când toate spiritele umane își vor finaliza sarcinile cu care au venit pe Pământ și se vor întoarce ”acasă”.
Este bine de precizat faptul că se menține codul de întrupare al entității spirituale pe care o urmărim pe tot drumul străbătut până la intrarea în galaxie, și prin galaxie până pe Pământ, întrucât nu se schimbă sistemul corporal, și în linii destul de strânse nici câmpurile corpurilor, deși s-ar crede că prin cosmos nu s-ar găsi atât de multe fluxuri specifice Pământului. Dar să nu uităm că, deși nu se pot percepe de la bun început aglomerările, și nici circulațiile de fluxuri energo-materile de-a lungul drumului parcurs de roiul entităților spirituale (pentru că atenția observatorului actual e îndreptată către obiectele cosmice cunoscute – galaxiile cu stelele, planetele lor, cu alte roiuri de entități care străbat cosmosul), totuși corpurile entităților atrag din belșug exact fluxurile necesare întreținerii lor. Nu există loc gol nicăieri în univers (vom discuta amănunțit despre acest adevăr în studiile viitoare), sunt fluxuri peste tot, împletite unele cu altele, într-o permanentă mișcare, fiind atrase de nucleele galaxiilor. Așadar corpurile călătorilor atrag exact fluxurile cu vibrații asemănătoare vibrației structurilor lor interioare și, pe măsură ce se ei se apropie de galaxia și planeta care le va deveni natală, tot mai multe volume de fluxuri energetice merg în șuvoaie uriașe pe aceeași direcție cu direcția de mers a roiului, pentru a hrăni toate componentele galaxiei (stele, planete, planetoizi (sateliți) și biosistemele lor).
Și eu, ca cercetător și scriitor, am făcut greșeala să cred că numele OLCO este acela al fraților reuniți în grupul lor, care ar avea un sistem corporal comun. Dar, așa cum am mai scris anterior, din acest grup monadic s-au desprins pe rând frații, mergând în locurile unde aveau sarcini de împlinit. Desigur, și în acest caz, de grup monadic, e bine să știm că există un cod comun, un sunet format din împletirea sunetelor individuale, și după acest sunet comun se deosebesc grupurile în roi: dar este valabil numai pe parcursul drumului roiului, comun pentru toate grupurile monadice din roi, și cum se alătură sau se desprind entitățile în, și din roi, sunetul fundamental (și luminiscența fundamentală, și vibrația fundamentală) se modifică imediat.
Toate acestea sunt necesare în mod normal îndrumătorilor de roi, pentru că în funcție de intrările sau ieșirile din roi au loc modificări ale vibrației (și sunetului, și luminiscenței) în funcție de care ei știu cine, și când grupurile monadice au nevoie de îndrumări de-a lungul drumului.
În paranteză fie spus, mai ales acum la începutul acestor studii despre evoluțiile umane pe Pământ, să reținem că populațiile dintr-un areal care au vibrații cu aceeași valoare medie cu cuprinsul continentului (plăcii continentale) pe care evoluează, pot avea un cod comun, un sunet mediu comun. Iar aici putem avea în vedere doar populațiile umane sau întregul biosistem al arealului respectiv, sau populațiile mamiferelor de pe întinsul unui teritoriu (de exemplu: între munții Alpi și Munții Ural) – teritorii care au vibrația generală foarte apropiată, chiar dacă relieful este foarte variat (la fel: populațiile de insecte, reptile sau vegetale: conifere, foioase, ierburi, etc.).
Acum însă nu discutăm despre Olco ca fiind vreun cod comun, așa cum am specificat mai sus: privim viața generală și planeta Pământ prin ochii lui. Prin toate percepțiile lui.
Un lucru deosebit de important este faptul că entitățile nu comunică între ele ”chemându-se” pe ”nume”. Comunicarea nu se face prin gând, așa cum am fi tentați să credem acum: gândul fiind în accepțiunea noastră de azi o înșiruire de sunete articulate în grupări pe care le numim propoziții și fraze, indiferent că sunt în vorbire interioară (gând) sau exterioară (vorbe). Comunicarea între entitățile spirituale se realizează la nivelul elementelor fundamentale: vibrații, sunete și luminiscențe fundamentale – un complex în care pot să nu fie imagini ca cele pe care le știm acum, ci circulații de fluxuri și entități: tot imagini, pentru că ele sunt complexuri de structuri create sau întrupate, dar de altă natură decât cele pe care le vedem azi în mod curent. Sunt circulații și efecte, structuri și transformări ale lor, precum și efectele lor asupra vieții întrupaților. Noi știm numai ca informații cele percepute astfel, din modul în care creierul fizic decodifică – adică transformă anumite informații în alte feluri de informații, înțelese de noi din viața fizică. De altfel, comunicările între entitățile spirituale sunt transmiteri de informații la un nivel fundamental, care au loc numai în situații în care comunică entitățile spirituale pământene cu entitățile spirituale care sunt în trecere prin – sau pe lângă – galaxia noastră. În rest entitățile spirituale umane nu au nevoie să comunice între ele, întrucât fiecare în parte cuprinde în percepțiile sale întreaga planetă, întreg sistemul stelar local și, într-o formă de înțelegere cuprinzătoare și profundă, toate efectele mișcărilor din galaxie care se revarsă peste Pământ, peste sistemul planetar și stelar în întregime.
Toate aceste informații vor fi folosite în călătoriile astrale din timpul somnului uman și, după ce se termină destinul fizic, întruparea merge mai departe sub formă de entitate astrală care, de asemenea, are nevoie în derularea sarcinilor astrale, de totalitatea informațiilor acumulate din întrupările în corpuri spirituale.
Să știm, de asemenea, că discutăm despre comunicare între entitățile spirituale (și la fel între entitățile astrale) care se realizează prin vibrații transmise de la fiecare dintre corpurile spirituale: corpul spiritual (budhic), dumnezeiesc (atmic), enesic și supraenesic, după cum entitățile se află pe diferite trepte ale evoluțiilor. Pentru folosirea corpurilor spirituale există o particularitate specială comparativ cu alte corpuri: se pot realiza cu fiecare corp în parte, separat sau/și simultan, cumulat sau nu, percepții și comunicări după cum curge, de asemenea, experiența fiecărei entități în parte.
Am spus faptul că entitățile spirituale (entitățile în general) nu se chiamă între ele, întrucât corpurile spirituale sunt corpuri de percepție și emisie/recepție, deci în mod natural se recepționează semnale de orice fel: sunete, luminiscență și vibrație, simultane sau consecutive, conform cărora două sau mai multe entități știu imediat în prezența căror alte entități se află, fără a fi necesară vreo ”prezentare”, sau ”chemare”, atenționare. Dacă condițiile planetare conduc la devieri de la vibrația generală – ceea ce se petrce în cazul mamiferelor necreatoare pe Pământ și nu în cazul spiritelor umane – coordonatorii de evoluții echilibrează vibrațiile lor prin orientarea la codul de intrare la întrupare, lucru care entitățile spirituale mai avansate îl învață progresiv: să-și simtă diferențierile ce pot apare față de valoarea inițială și, prin manevrarea razelor proprii (și astfel a activităților, manifestărilor, emoțiilor, etc.) se echilibrează ele însele. Până când învață monadele să se echilibreze ele însele, coordonatorii de evoluțiii impulsionează, prin propria lor radiație, corporalitatea entității care a pierdut din vibrația sa, corporalitate care astfel impulsionează radiația proprie a monadei întrupate. Vom mai relua astfel de discuții, pe larg, în viitor.