I. IDEI PRINCIPALE
1. Madrit este codul de intrare la noua întrupare – sunetul fundamental mediu format din sunetele fundamentale ale: radiației energetice a monadei stabilită pentru noua întrupare, a corporalității și a câmpurilor corpurilor.
2. Nefiind în stare de o vorbire coerentă, membrii grupului din așezare nu-și conștientizau numele; se recunoșteau între ei prin miros și particularitățile de sunet fizic: grohăit, lătrat, chițăit și alte feluri de sunete care formau o comunicare complexă.
3. Saurienii au avut corpuri spirituale, ceea ce le-a oferit intuiții puternice, mai ales posibilitatea unor intuiții speciale pentru departajarea spiritelor din poporul lor spiritual de alte spirite străine, întrupate în mijlocul lor.
4. Intrarea la întrupare a lui Madrit s-a petrecut în timpul unei ”epoci a apelor”: când plafonul cețos care acoperea întreg Pământul și care avea o mișcare de ridicare/coborâre în cursul variației naturale a vibrației planetare, se afla în poziția cea mai joasă, în tangență cu pământurile, apele și biosistemul planetar; în această perioadă, ajutătorii întrupați în mijlocul saurienilor se adaptau la toate variațiile de vibrație locală.
5. Întrupații erau viețuitoare amfibii, trăind și în apele oceanului, și pe uscat, unde foloseau creația materială (ziduri de pământ amestecat cu rădăcini) pentru a se proteja împotriva mamiferelor, folosind în plus sunete fizice deosebit de agresive (apropiate de urletele lupilor și lătratul câinilor din zilele noastre).
6. Bazându-se pe emisiile lor agresive de sunete (urlete, grohăituri, lătrături), ajutătorii planetari au adus altfel de sunete – fluierături ascuțite mult mai blânde până la de loc agresive, emise și în retragerile în apele oceanului, și pe uscat, sporind eficacitatea protecției prin zidurile materiale create de ei.
7. Copilăria lui Madrit s-a derulat împreună cu viitorul ei partener de cuplu, de la care a primit învățătură de fluierături; prin oferirea de învățătură și primirea de învățătură, cei doi parteneri răspândeau atitudinea de învățător și de primitor de învățătură, necesare în continuare tuturor proceselor evolutive ale spiritelor sauriene.
8. Lucrarea de acest fel a ajutătorilor asemănători cu Madrit avea ca efect nu numai apărarea grupului, ci și liniștirea ajutătorilor întrupați în mijlocul mamiferelor, care prindeau efectul liniștitor al fluieratului mai repede decât mamiferele cu spirite primare, influențându-le prin fugă imediată, și astfel întărind efectele celor din apropierea saurienilor.
II. DETALII, DISCUȚII
a. DESPRE ÎNTRUPAREA MADRIT
Așadar, dacă ne amintim cele discutate despre codul de intrare la întrupare (în primul capitol: OLCO) vom înțelege numele Madrit ca fiind codul, sunetul fundamental format din sunetele fundamentale ale radiației monadei în puterea căreia s-a realizat întruparea, ale corporalității de întrupare și ale câmpurilor corpurilor de întrupare. Nu este vorba despre conștientizarea acestui cod, întrucât gradul de conștientizare este dat și de experiența spiritelor, și de complexitatea corpurilor prin care spiritul se poate manifesta: doar coordonatorii de evoluții – monadele centrale – pot conștientiza propria lor stare în evoluții, indiferent de corporalitatea pe care o au la dispoziție, pe orice planetă din universurile materiale. Iar corporalitatea este susținută de un volum de raze mai restrâns sau mai extins din radiația proprie, astfel încât ajutătorul care nu a ajuns la nivel maxim de evoluție (evoluția centrală), nu are puterea de a se manifesta deplin conștient pe un set mai restrâns de raze. Dar într-o asemenea întrupare, cum era aceasta în discuție, întrupatul nu va avea conștiența și conștiința pe care ar avea-o dacă ar avea în funcțiune un set extins de raze – așa cum va avea mai târziu în întrupările umane, de exemplu. Dar va avea o conștiență ușor superioară semenilor săi de întrupare, pe care îi ajută. O astfel de conștiență nu este comparativă cu altele elevate, dar este orientativă la nivelul grupului în mijlocul căruia se află întrupat. În acest fel Madrit se va naște și va crește orientându-se în manifesări la fel ca orice pui de saurian din așezarea natală, cu manifestări specifice grupului local – adică al înaintașilor saurieni, și nu saurienilor necreativi de pe celelalte continente, atât cât mai rămăseseră în viață în acel moment: dar va avea și intuiții specifice ajutătorilor întrupați în mijlocul saurienilor.
Deși discutăm despre nume, membri grupului nu-și conștientizau numele, nefiind în stare de cuvinte formate din sunere articulate și gândite, coerentizate. Dar se deosebeau între ei după caracteristici trupești individuale: mirosul era pe primul plan și particularitățile de grohăit, chițăit, fluierat și alte sunete prin care avea loc comunicarea – foarte complexă pentru saurieni, rudimentară față de cele ale mamiferelor mai înaintate în evoluții din anumite puncte de vedere, care vor evolua mai târziu pe Pământ. Chiar dacă erau creatori începători, la fel erau și multe mamifere despre care azi nu credem că ar fi creatoare propriu zis, deși începătoare: dar ele chiar sunt, săpând galerii, construind diverse feluri de adăposturi necesare protecției puilor, hranei lor și lor înseși. Le credem creații din instinct, dar pentru mamifere lucrurile stau altfel, bazându-se totuși pe creația primară instinctivă a evoluanților fără corpuri spirituale: aceste corpuri spirituale dau cu totul alt aspect spiritual, creațional, manifestărilor evoluanților ajunși în asemenea stadii.
Totuși, chiar dacă asemenea coduri nu sunt conștientizate și nici nu ajung întrupații să se numească unii pe alții, să se deosebească prin nume, încă, codul există pentru orice întrupat, pentru orice viețuitoare, fie întrupați biologici, fie entități de orice fel.
Așadar codul de intrare la întrupare este Madrit și nu un ”nume” oferit de părinții săi.
Să reținem faptul că saurienii au avut corpuri spirituale create de coordonatorii de evoluție, la fel ca și la oameni, și orice fel de întrupați pământeni cu corpuri spirituale. Corpurile spirituale sunt create deasupra corporalității mamei, în momentul nașterii ei, astfel încât spiritele urmașilor se întrupează în momentul nașterii biologice a mamei. Așa se petrec lucrurile cu toate întrupările mamiferelor pământene, inclusiv oamenilor: încep cu întruparea monadelor în corpurile lor spirituale, la punct fix, deasupra corpurilor mamei. De-a lungul întrupării în corpuri spirituale, evoluanții nu au putere de manifestare altfel decât prin corpurile spirituale, nu se pot deplasa, dar pot comunica cu alți întrupați asemănători și cu entități spirituale independente, despre care am discutat anterior, precum și cu entități astrale sau entități eterice – dar în limitele evoluției lor personale. Corpurile spirituale au însă rolul de a oferi un suport existențial spiritelor astfel întrupate, prin care ele se pot obișnui treptat, lent cu orientarea în asemenea stare de observare de la punct fix, aflate permanent deasupra mamei purtătoare ale corpurilor spirituale ale viitorilor săi pui, copii. Pe măsura nașterii urmașilor (pui, copii), făcuți prin activitate sexuală, concentrarea urmașului trece de la corpurile spirituale la corpurile planetare, iar după ce corpurile planetare ajung la o dezvoltare necesară procesului în curs, are loc preluarea automată a corpurilor spirituale de către urmaș și reunirea corpurilor spirituale cu cele planetare într-un singur sistem corporal complet: ceea ce corespunde cu începutul maturității de întrupare.
Astfel s-au petrecut lucrurile și cu Madrit, și cu semenii săi conform întrupării.
Având corpuri spirituale în sistemul corporal, saurienii au avut nu numai instincte animalice, ci și intuiții puternice, legate de lumea pe care o conștientizau, diferite așadar de instinctele animale, deși și acestea din urmă erau puternice, situate așa cum spuneam deasupra instinctelor obișnuite ale altor viețuitoare cu spirite mai puțin evoluate, din mediul de trai pământean.
Corpurile spirituale au creat la saurieni intuiții speciale mai ales ajutătorilor planetari întrupați în mijlocul lor. Pe întreaga perioadă a copilăriei, Madrit a avut cea mai puternică intuiție aceea de a-și recunoaște perechea spirituală cu care venise în această întrupare: în persona unui alt copil din grupul local și astfel au crescut împreună, alături de alți copii (pui), ai altor cupluri de saurieni. Cuplurile parentale se formau pe viață, iar dacă unul dintre parteneri deceda, celălalt creștea în continuare puii, care aveau la maturitate grijă de părintele rămas în viață până la momentul decesului său.
Intrarea lui Madrit la întrupare s-a petrecut în timpul unei ”epoci a apelor”: când plafonul cețos care acoperea întreg Pământul, în mișcarea lui periodică în funcție de variația vibrației planetei, se apropia de partea pământoasă (inclusiv deasupra oceanului planetar, în tangență cu apele) și se condensa la atingerea cu pământul, apele, biosistemului vegetal și animal. Vibrația era cea mai joasă din fenomenologia planetară și astfel oferea tuturor viețuitoarelor posibilitatea de a se adapta din mers la toate schimbările vibrațiilor planetare, până când perioada se termina și vibrația revenea la înălțimea ei din momentul începutului ”gropii” vibraționale.
Legendă:
(1) = ultimul moment de vibraţie maximă a planetei, când fluxurile energetice, circulante în această zonă a universului, aveau vibrație maximă;
(2) = ultimul moment de vibraţie minimă a planetei, când fluxurile energetice circulante în zonă au vibrația cea mai joasă pe care spiritele întrupate o pot suporta fără oboseală spirituală urmată de ieşire spontană din întrupare;
(3) = intrarea spiritelor umane la întrupare, aproximativ la jumătatea drumului între ultimul maxim şi ultimul minim vibraţional al Pământului;
(4) = puncte de vibraţie minimă în fiecare glaciaţiune; întrucât vibraţia zonală a fost în acea perioadă în coborâre permanentă, revenirea din glaciaţiune a fost întotdeauna în trecut la o valoare naturală mai joasă, dată de vibraţia generală a fluxurilor de filamente energetice circulante în zonă, care pierdeau constant din vibrația lor. În viitor, vibraţia planetară va urca la valori mai mari decât cea de intrare în orice glaciaţiune, întrucât vibraţia generală a fluxurilor de filamente energetice este în continuă creştere, până ce va atinge din nou un maxim vibraţional;
(5) = variaţii sinusoidale naturale ale vibraţiei planetei, de mai mică amploare decât o glaciaţiune, sub dubla influenţă a circulaţiei filamentare în subzonă şi radiaţiei monadice în ritmul global de respiraţie;
(6) = direcţia generală descendentă a vibraţiei planetei, până la minimul vibraţional planetar;
(7) = direcţia generală ascendentă a vibraţiei planetei, dincolo de minimul vibraţional planetar;
(8) = ieşirea din întrupările pământene a tuturor grupurilor de spirite care nu vin în mod obișnuit pe o planetă cum este Pământul, care au dat o evoluție atipică planetei și biosistemului ei; rămân la întrupare în continuare spiritele obișnuite în această parte a universului, pe care le numim spirite umane tipice.
Chiar dacă nici Madrit, ca evoluant avansat comparativ cu saurienii, nu conștientiza în acest fel de corporalitate nici perioada, și nici importanța ei pentru mica societate sauriană, ea este simțită importantă prin faptul că-i trezește de la bun înceeput simțământul necesității de a se folosi de intuiție, acest sentiment rar în viața saurienilor – dar deosebit de important. Simțirea importanței vine ca o presiune să urmeze acest simțământ, că trebuie neapărat să facă ceea ce simte, cu orice preț, chiar cu prețul vieții sale.
Perioada vârfului de epocă a apelor este una singură, dar fenomenologia este foarte complexă. Până să ajungă la vibrația minimă și să cuprindă tot Pământul, plafonul se apropia și se depărta periodic, din ce în ce mai aproape de sol și ocean, formând perioade de umezeală puternică chiar în apropierea solului. În variația vibrației generale, perioade de acest fel se succedau o dată la câțiva ani, de aceea grupul nu a trecut prin mai multe etape de acest fel – numite azi glaciațiuni, care sunt extrem de rare în fenomenologia totală (și care țin cu variații mici foarte mulți ani la rând), ci una singură. Dar variațiile plafonului aveau loc permanent în această perioadă totală, practic viața lui Madrit s-a desfășurat având periodic parte de revenirea plafonului, urmând apoi o scurtă perioadă fără condensări, apoi alta cu condensare, vibrația Pământului fiind în general extrem de înaltă. Vom vedea cum, peste cca. 40 milioane de ani, când a avut loc ultima glaciațiune, vibrația ajunsă foarte joasă a planetei a formulat o perioadă a apelor extrem de lungă, plafonul rămânând practic în tangență cu solul și oceanul o perioadă lungă de timp – o ”epocă a apelor”, un ”potop” cum numește Biblia, o glaciațiune dincolo de regiunile cu climă caldă – extrem de lungă comparativ cu epoca la care ne referim.
Aceasta a fost prima epocă a apelor trăită de monada întrupată ca Madrit. Dar abia următoarea va fi trăită ca prima ”epocă a apelor” de către spiritele umane, din ciclul lor de întrupări (care niu începuse încă pe vremea lui Madrit), până la ultima care a consumat întregul plafon, rămânând ca fenomenologie planetară doar circuitul apei în natură, așa cum îl cunoaștem și noi, azi.
Grupul în care s-a născut Madrit trăia pe uscat, dar era format din viețuitoare amfibii, adaptate și la trăiri terestre, și la trăiri acvatice. Nu numai în epoca apelor se refugiau dincolo de țărmurile uscatului, ci de foarte multe ori chiar înafara acestei perioade, când din cauza condensului zidurile rudimentare pe care le ridicau se năruiau și saurienii rămâneau fără protecție, astfel încât pe timpul apelor erau oligați de împrejurări să se refugieze în mare, în ocean. Erau ziduri aproape circulare de apărare contra mamiferelor – mamifere care la ora aceea era mici, iuți și extrem de agresive, astfel că în fața lor saurienii era complet lipsiți de apărare din punctul de vedere al corporalității. Acest fel corporalitate pentru o astfel de subspecie fusese creată în mod intenționat astfel, pentru ca spiritele să accepte ceea ce li se oferea pe cale de învățătură, aplicare și consolidare, din partea ajutătorilor născuți în mijlocul lor. Obișnuiți să folosească din întrupările anterioare agresivitatea pentru îndepărtarea dușmanilor, misiunea lor era să accepte alte posibilități: creația materială – zidurile despre care am discutat, și folosirea sunetelor mai blânde pentru îndepărtarea dușmanilor: să nu se mai lase influențați de agresivitatea atacatorilor lor.
Folosirea sunetelor pentru îndepărtarea mamiferelor era un procedeu de aceeași natură cu cel folosit de ele de la începutul existenței lor, dar rămăsese principala lor formă de apărare chiar și după ce descoperiseră că au îndemânarea de a crea ziduri din lut în jurul așezării pentru a îndepărta dușmanii: foloseau un grohăit puternic – ceva între grohăit și lătrat, agresiv, care punea pe fugă dușmanii, dar aceștia reveneau invariabil. Însă pe timpul apelor pereții de lut se dizolvau, la fel ca și tot ceea ce era construit pentru protecțiile lor pe grupuri familiale – un fel de case lungi fără acoperișuri, create cu greutate la început, dar care deveneau din ce în ce mai ușor de creat cu timpul.
Trăind în mijlocul acestui mic grup de înaintași ai poporului saurian, ajutătorii planetari își aminteau în prima parte a vieții lor că ei știu să folosească sunetul pentru a oferi învățătură pașnică, blândă, saurienilor. Trebuiau să folosească sunete mult mai puțin agresive decât cele cu care erau ei obișnuiți.
b. COPILĂRIA LUI MADRIT; TRECEREA SPRE MATURITATE
Perioada copilăriei lui Madrit s-a desfășurat alături de cel care îi va deveni partener de viață, care va juca un rol deosebit de important în viața ei prin faptul că a învățat-o cum, și când să fluiere. De fapt Madrit știa să fluiere, dar așa le era destinul să se lase învățată de partener, de o parte masculină în acest caz. Dar în câmpul, și din câmpul așezării spre exterior, se răspândea în toată specia sauriană, prin subconștient, modelând subconștientul pentru că, din evoluțiile lor dinaintea Pământului, era deja format impulsul ascultător și impulsul creator, precum și acela de automodelare spre îmblânzire, potolire, impulsuri care nu erau întărite pe Pământ. Învățăturile acestea noi formau fondul general de îmbogățire a manifestărilor saurienilor pe Pământ, și astfel toate spiritele sauriene aveau să prindă mai repede și învățătura ca atare, și aplicarea ei.
Așadar amândoi aveau partea proprie de contribuție, ceea ce avea un rol extrem de important în primul rând pe loc, în așezare, urmând ca procedura să fie transmisă de la o generație la alta, părinții învățându-i pe copii – fără să-i lase să ”prindă” procedeul numai prin exemplu personal, așa cum se petreceau lucrurile cu creația materială (zidurile despre care discutam mai sus). Însăși învățătura în sine era procedeu de oferit urmașilor, căci mult mai multe și complexe învățături se profilau în evoluțiile lor viitoare. În fondul lor evolutiv se modela astfel atitudinea de acceptare a învățăturii, în grupul de trăire în întrupare. Nouă ni se pare foarte ușor să gândim în termeni de școală – cu învățător și cel ce învață – dar lucrurile nu stau chiar așa de simplu la începuturile evoluțiilor…
Învățătura în acest fel s-a extins pe o perioadă destul de lungă de timp, raportat la viața sauriană medie, având în vedere perioade lungi de timp în care se acomodau cu viața în așezarea sauriană – de loc ușoară în desfășurarea ei. Cuplul pe care îl urmărim avea în plus un rol proeminent în societate datorită ușurinței cu care construiau ziduri de apărare împotriva dușmanilor lor. De aceea aveau parte de oarecare încredere din partea grupului și au putut să dezvolte toată activitatea lor, de-a lungul întregii lor vieți.
La rândul lor, mamiferele aveau și ele ajutătorii lor – întrupați de același fel, cu aceeași evoluție ca și Madrit, care prindeau din zbor manifestarea, atitudinea, intenția ajutătorilor saurienilor: fluieratul care de fapt liniștea spiritele – era prins mult mai repede decât restul mamiferelor cu spirite în evoluții primare. Așadar și acolo trebuie să vedere rezultatele învățăturilor, în ”partea adversă”, care astfel acționau asupra tuturor spiritelor implicate – dincolo de manifestarea propriu zisă, dar împletindu-se strâns cu ea.
Mai este ceva de spus cu acest prilej. Principala confuzie pe care am făcut-o şi eu mult timp, din cauza asemănării dintre corpurile de acest fel şi corpurile umane: cap, trunchi, două membre anterioare pentru apucat și două membre posterioare pentru deplasare, a fost să cred că aceste corpuri s-au perpetuat pe planetă şi au fost preluate de spirite umane. Spirite acestea sauriene le-am crezut rezidente umane, nepricepute, şi ca atare evoluând mai târziu, în păduri, într-o stare de sălbăticie pe care am confundat-o, de asemenea, cu alte forme de evoluţie, după cum vom vedea în continuare. Cu toate acestea, lucrurile nu au stat aşa, şi numai studiul aprofundat al corpurilor omeneşti, apoi al evoluțiilor spirituale, cu răbdarea de a studia diferite grupări de oameni de pe diferite continente șii insule din largul oceanului planetar, alături de studiul formelor de creaţie materială, apoi ale comportamentelor oamenilor de-a lungul timpurilor, au condus la înţelegerea confuziilor mele. Nu suntem urmașii aceștor întrupați – nici ca corporalitate, nici ca spirite în evoluții, iar evidenţierea acestor confuzii aici nu este de loc un motiv de ruşine, ci de atenţionare asupra oricăror forme de confuzii, normale pentru începuturile căutării înțelegerilor de acest fel, ale celor care studiază, la rândul lor, străvechimile.