Evoluțiile monadelor cuprind trei mari etape sau trepte, fiecare dintre ele fiind pregătitoare pentru următoarea treaptă – chiar și ultima pe care am menționa-o, căci evoluțiile merg mereu înainte, în eternitatea vieții monadelor.
De asemenea este necesar să înțelegem că ele însă nu au o finalitate propriu-zisă, fiecare având condiții de a continua, în eternitatea vieții monadelor evoluate: prin îmbogățirea și aprofundarea manifestărilor cu particularități practic infinite, așa cum infinit de diferite sunt și monadele care intră în evoluții în Centrul de evoluție. Să nu uităm nici faptul că, pe măsura creșterii monadelor (prin creșterea celulelor lor energetice fundamentale din interiorul lor), radiația totală a oricărei monade crește cu raze noi, se îmbogățește astfel infinit, iar monada învață să se adapteze din ce în ce mai bine schimbărilor sale interioare. Toate seturile noi de raze trec prin aceleași etape de dezvoltare energetică ca și seturile vechi, chiar dacă monadele însele nu mai trec prin aceleași trepte de evoluție, ci se manifestă orientându-se prin însăși experiența acumulată în etapele inițiale – doar trăiește nuanțe mereu noi ale propriilor lor evoluții, indiferent de treapta pe care se află. Fiecare treaptă și, apoi, fiecare fază a treptei, și nuanță a evoluțiilor, în eternitate, poate aduce cu sine condiții de dezvoltare, de îmbogățire, dar și de consolidare a tuturor manifestărilor învățate anterior. Toate la un loc au condiții de avansare prin descoperiri mereu noi – care de fapt nu sunt altceva decât forme noi de potențial ale energiei fundamentale, care sunt forme de aprofundare, orientare și adaptare a celor cunoscute deja în noi folosiri, aplicații după posibilități mereu noi, pentru orice treaptă de evoluție: fiecare treaptă și fiecare subtreaptă poartă astfel sâmburi ale unor noi dezvoltări ulterioare.
Este necesar într-o asemenea expunere privind viața monadelor – până la urmă – să începem prin a ne reaminti câte ceva despre trăirile monadelor înafara Centrelor de evoluție, adică din perioada cuprinsă între formarea stabilă a monadelor și intrarea într-un Centru de evoluție: intrarea în evoluții propriu-zise. Numai în acest fel vom avea un tablou complet ale evoluțiilor monadelor.
În exteriorul Centrelor de evoluție, monadele sunt urmărite cu grijă, cu infinită pricepere și deosebită dragoste, de către monadele cele mai evoluate ale Centrelor de evoluție: sunt urmărite timp îndelungat grupulețe mici de monade stabile care se atrag între ele. După cum se prezintă în timp, monadele cele mai evoluate din Centrele aflate în spațiile cele mai apropiate hotărăsc, pentru a le ajuta evoluțiie:
– să le atragă în interiorul unui Centru de evoluție în care evoluțiile care se dezvoltă în ele sunt cele mai apropiate de modul de desfășurare ale trăirilor lor generale, îndelung observate în libertatea lor totală; este cazul acelor grupuri de monade care nu se dezvoltă în perioade foarte mari de timp (de regulă grupuri mici de monade care prin fomarea lor sunt extrem de mici comparativ cu media de formare a monadelor din spațiile înconjurătoare);
– să le lase să se dezvolte mai departe în grupul lor, independent de celelalte Centre de evoluție, Centre care însă le protejează şi le creează condiţii de dezvoltare în continuare. Ele vor forma treptat alte Centre de evoluţie, luând contact la timpul potrivit cu celelalte centre dezvoltate care le-au ajutat şi protejat fără ca ele să conştientizeze acest lucru de la bun început.
În interiorul Centrelor de evoluţie sunt spaţii interioare structurate complex, unde se desfăşoară evoluţii coordonate şi ajutate ale monadelor atrase permanent, intrând val după val în evoluţii asemănătoare cu cele care au evoluat în astfel de spații, înaintea lor. Centrele se dezvoltă în continuare aprofundând prin ajutorul dat valurilor de monade noi, prin cunoaşterea potenţialului activ al energiei fundamentale din care toate s-au autocreat conjunctural, cu posibilităţi care şi ele se dezvoltă permanent, tot conjunctural, după necesităţi care apar mereu din manifestările monadelor.
Trăirile monadelor înafara Centrelor de evoluție nu pot fi numite evoluții, ci doar trăiri, întrucât ele nu cresc prin manifestări susținute de la o perioadă la alta a vieții lor; pot exista doar mici dezvoltări, întăriri (tot conjuncturale, nu conștiente) ale păturilor energetice protectoare.
De la intrarea lor într-un Centru de evoluție, spre exemplu al nostru, monadele parcurg următoarele trepte de evoluție:
II. Evoluții spirituale;
III. Evoluții monadice.
Evoluțiile filamentare și evoluțiile spirituale sunt evoluții protejate, fiecare în felul lor: în primul caz prin creșteri în filamente energetice și în al doilea caz prin întrupare în universuri separate de manifestare, în timp ce evoluțiile monadice sunt evoluții mixte: monadele, în spațiile universurilor lor de învățătură (Universul Spiritual Secundar și Universul Spiritual Central), se manifestă fără necesitate de protecție , iar când este nevoie să ofere ajutor direct evoluanților prin întrupare, se întrupează și ele alături de cei pe care îi ajută, protejați și protejând la rândul lor prin corporalitatea de întrupare (în universurile materiale).
Sunt primele forme existențiale ale monadelor după intrarea lor în Centrul de evoluție; ele sunt extrem de mici, nu au puterea de a se manifesta în vreun fel, astfel încât ele doar cresc în interiorul unor creații speciale – filamente energetice, în mod astfel protejat, un mod ajutat și coordonat de creatorii filamentelor. Subtreptele generale ale evoluțiilor filamentare sunt:
1. Monade-energii: care cresc protejate în filamente energetice pe care le numim filamente-energii, întrucât aceste filamente nu pot încă să se atragă unele pe altele, ci doar energizează structuri formate din alte filamente energetice – filamentele-materii;
2. Monade-materii: care cresc protejate în filamente-materii; puterea lor energetică este crescută și au putere să se atragă unele pe altele și să formeze structuri pe care le numim structuri materiale: în această stare coeziunea și menținerea lor în structuri este menținută, printre altele, de energia pe care o lasă, în circulațiile lor, filamentele-energii.
Sunt evoluții începătoare protejate, care se derulează exclusiv prin intermediul unei corporalități de întrupare: o corporalitate care nu se formează în jurul monadei, ci în alt spațiu special creat, unde monadele astfel întrupate se manifestă prin copurile sale. În acest fel monadele, reunite în spirite (și orice grupări de spirite), învaţă să se manifeste, să se orienteze spaţial şi temporal, să efectueze lucrări diverse: şi consecutiv, și simultan, folosind diferite seturi de raze din radiaţia proprie, ordonate prin structurile sistemelor corporale.
Subtreptele generale ale evoluțiilor spirituale prin întrupare sunt, în mod progresiv:
1. EVOLUȚII INTRA-PLANETARE: sunt evoluții prin întruparea unui spirit întreg într-un singur sistem corporal, ajutat direct, energetic, radiant, la locul de existență a spiritului, de puterea energetică radiantă a spiritelor din poporul spiritual al planetei pe care evoluează.
2. EVOLUȚII INDIVIDUALE (sau extraplanetare): se păstrează formațiunea de spirit protejat prin întrupare, dar fiecare monadă se întrupează independent într-un sistem corporal propriu, având putere energetică mărită prin evoluție proprie; ele se sprijină în continuare unele pe altele prin radiația spiritului întreg și a cămășilor spirituale care reunesc monadele, iar ajutorul necesar manifestărilor îl primesc chiar în timpul întrupării de la entitățile astrale ajutătoare ale destinului propriu;
3. EVOLUȚII COMUNE: un întreg popor de spirite sau grupări mari dintr-un popor de spirite se întrupează simultan într-un singur sistem corporal unic:
a. un popor de spirite se întrupează simultan într-un sistem corporal numit PLANETĂ; o formă pregătitoare este întruparea simultană a unui grup de spirite dintr-un popor întreg într-un sistem corporal unic numit PLANETOID (sau satelit);
b. mai multe popore de spirite se întrupează simultan într-un singur sistem corporal numit STEA;
– o multitudine de popoare de spirite se întrupează simultan într-un singur sistem corporal numit GALAXIE; o formă pregătitoare a galaxiei cu întrupări simultane este galaxia matriceală – cea mai răspândită în univers – în care întrupările nu sunt simultane, ci într-o rețea matriceală intră pe rând la întrupare popoare de spirite întrupate ca stele, ca planete și ca planetoizi, cu toate popoarele lor de spirite în evoluții intraplanetare, care formează baza biosistemelor lor în plan local.
4. EVOLUȚII POST-GALACTICE: spiritele care ies din evoluțiile galactice revin treptat la toate formele de întrupare individuală, într-o călătorie lungă cu întrupări prin toate galaxiile matriceale din univers.
III. EVOLUȚII MONADICE
Sunt evoluții ale monadelor avansate și foarte avansate în evoluții, care pot să evolueze și fără intermedierea sistemelor corporale materiale, direct una cu alta, în spațiile protejate speciale pentru ele, dar în același timp și ca ajutători în mijlocul celor ajutați (evoluanților primari), ca întrupați în mijlocul lor.
Sunt două mari trepte de evoluție monadică:
1. EVOLUȚII SECUNDARE: sunt primele evoluții care se pot derula fără intermedierea corpurilor, într-un spațiu special pentru monadele în evoluții secundare: Universul Spiritual Secundar.
În continuarea evoluțiilor primare, evoluţiile secundare sunt evoluţii care se desfăşoară pe două planuri:
– evoluţii progresive proprii, care nu sunt mijlocite de corporalitate: monadele se manifestă direct unele cu altele, monadă cu altă monadă, folosindu-se de seturi și subseturi de raze din radiația proprie. Sunt evoluţii desfăşurate în alte universuri decât cele materiale: în universurile spirituale, în care monadele se manifestă direct cu seturi de raze diferite, pe care au învăţat prin corporalitatea din evoluţiile primare să şi le orienteze în realizarea diferitelor feluri de manifestări. Fondul general de manifestare se menţine aşadar, doar că monadele se manifestă direct, fără să se mai distrugă inconştient, dar nici conştient, aşa cum procedau în evoluțiile primare. Gradul lor înalt de conştiinţă determină modularea intensităţii radiaţiilor, folosirea unor seturi tot mai subţiri de raze, pe măsura creşterii puterii lor radiante şi ordonează de la sine relaţiile de ajutor reciproc, înţelegere, iubire;
– evoluţii de manifestare prin întrupare, prin intermediul formelor de corporalitate, aşa cum s-au derulat evoluţiile primare, alături de evoluanții primari ajutați astfel în universurile materiale, realizând două feluri de manifestări:
a. Manifestări cu seturi de raze vechi, puternice, consolidate, care s-au dezvoltat astfel pe parcursul evoluţiilor primare;
b. Manifestări cu seturi de raze noi, care au apărut pe parcursul evoluţiilor primare, din creşterile celulelor energetice fundamentale din interiorul monadelor: care au fost prea puţin dezvoltate până în secundariat, pentru a fi folosite conştient. Monadele secundare învaţă cum să folosească şi aceste seturi de raze noi în manifestări asemănătoare cu cele deja consolidate – care şi ele se vor dezvolta prin împletirea cu cele noi, îmbogăţindu-se ca experienţă proprie fără încetare.
Subtreptele generale de evoluție ale acestei trepte sunt:
a. EVOLUȚII ARHETIPALE: arhetipale în sensul de monade-arhetip, așa cum s-au autoformat ele înafara Centrului de evoluție; parcurgerea acestor trepte conduce la obișnuirea de manifestare total independentă, fără frații de spirit, dar având o putere radiantă superioară, care compensează formele anterioare de ajutor energetic. De asemenea, monadele se obișnuiesc cu noile forme de manifestare fără folosirea de corporalități, în spațiile unui univers separat – Universul Spiritual Secundar, dar se vor manifesta în continuare și în universurile materiale, ca ajutători pentru evoluanții primari; ajutorul îl vor primi de la entitățile astrale, angelice, dimensionale și inter-dimensionale ajutătoare de destin (propriu și de grup de întrupare). Etapele evoluțiilor arhetipale sunt:
– arhetipuri de generația I (sau arhetipuri monadice): cuprinde obișnuirea cu noile forme de trăire independentă, pe cont propriu, fără folosirea corporalității; iar în universurile materiale întreaga etapă se derulează pe planete arhetipale, special amenajate, până la obișnuirea cu manifestări singulare;
– arhetipuri de generația a II-a (sau arhetipuri ajutătoare): în universul propriu continuă varietatea imensă a manifestărilor fără corporalitate, iar în universurile materiale accentele se pun pe trăiri în mijlocul populațiilor evoluții primare;
– arhetipuri de generația a III-a (sau arhetipuri învățătoare): în universul propriu încep pregătirile pentru învățături de creație energetică (compactizare și modelare a energiei fundamentale), iar în universurile materiale își adaptează manifestările prin orientări noi, adaptări la tot felul de schimbări care au loc în mediile de trai, în calitate extinsă de ajutător care oferă exemplu personal de manifestare;
– arhetipuri de generația a IV-a (sau arhetipuri galactice): în universul propriu se desfășoară învățături de creație simplă energetică; în universurile materiale au sarcini extinse în toată galaxia locală, folosind toate felurile de corporalități care permit astfel de lucrări.
b. EVOLUȚII ANGELICE (îngeri): în Universul Spiritual Secundar se extind învățăturile de creație energetică și manifestări cu seturi înguste de raze; în universurile materiale fac întrupări succesive în locuri diferite din galaxie, apoi în galaxii diferite, sau în subzone diferite, cu vibrații locale extrem de variate.
c. EVOLUȚIILE ARHANGHELILOR: în Universul Spiritual Secundar au loc avansări și consolidări în creația energetică, participări la lucrări universice de cercetare și creație de structuri energetice; în universurile materiale au loc întrupări în spații cu vibrații foarte înalte, iar în Universul Fizic se întrupează doar în spațiile dimensionale și inter-dimensionale, vizând lucrări de importanță universică. Subgrupele de evoluție ale arhanghelilor sunt:
– arhangheli învățători: continuarea învățăturilor, îmbogățirea și consolidarea celor arhetipale și angelice;
– arhangheli cercetători: fac cercetări fundamentale în Universul Spiritual Secundar și în Universul Spiritual Primar; în universurile materiale sunt ajutători în Universul Cauzal pentru spiritele care se pregătesc pentru evoluții avansate și cercetări privind noutățile care apar în Centrul de evoluție, coordonați de monadele centrale.
2. EVOLUȚII MONADICE CENTRALE
Sunt evoluții ale celor mai avansate din Centrul de evoluție, printre care se află chiar cele care au creat și organizat Centrul de evoluție și au coordonat toate evoluțiile desfășurate în interiorul lui.
Evoluţiile centrale merg, la fel ca şi la secundari, pe două linii principale:
– manifestări directe, din statutul de monadă neîntrupată, prin radiaţia monadică: nu numai în universul de evoluţie proprie şi în universurile materiale (ca în cazul secundarilor), ci în toate universurile spirituale şi toate structurile inter-universice şi inter-dimensionale: adică în întreg Centrul de evoluţie pe care ele îl modelează şi îl remodelează, în funcţie de necesităţile valurilor de evoluanţi care intră în evoluţii;
– manifestări indirecte, din statutul de întrupat, care şi acestea pot fi: întrupare directă din Universul Spiritual Central prin direcționarea radiației în spațiul de întrupare, precum şi întrupare prin deplasarea monadei în Universul Spiritual Primar, cu constituire de sisteme corporale de manifestare în toate universurile materiale.
Cele mai importante manifestări sunt cele directe pentru monadele centrale, direct din Universul Spiritual Central:
1. Dezvoltarea radiaţiei monadice proprii până la cuprinderea în radiaţia proprie a întregului Centru de evoluţie, cu toate structurile sale interioare şi exterioare. Din această postură, mişcare radiaţiei cuprinde:
– extinderea radiaţiei monadice şi cuprinderea Centrului de evoluţie în radiaţia proprie; cu această ocazie se efectuează direct, pe loc, simultan sau/şi consecutiv, cu seturi din ce în ce mai înguste, cu specializare pe toate razele simultan şi pe fiecare rază în parte, lucrări de creaţie din energie fundamentală cu compactizări puternice (astfel numai monadele centrale pot să opereze cu energie fundamentală, anterior sunt numai pregătiri pentru o astfel de creație): se creează structuri diverse ale universurilor, ale spaţiilor dimensionale şi inter-dimensionale, precum şi remodelări de structuri necesare evoluanţilor de pretutindeni;
– reţinerea, retragerea razelor proprii, parţial şi total în interiorul monadei, pentru circulații în exteriorul Centrului de evoluţie.
2. Folosirea treptată a fiecărei raze proprii pentru manifestarea directă oriunde în universuri, direct din Universul Spiritual Central, modularea ei în funcţie de necesităţi şi întruparea la nevoie a unei raze sau a unui set îngust de raze, în structuri corespunzătoare fiecărui tip de corp din corporalitatea locală.
3. Monadele centrale sunt singurele care pot compactiza energia fundamentală în mod stabil în obiective complexe, cu menţinerea stabilităţii pe termen îndelungat; şi numai astfel de compactizări, realizate cu astfel de forţe proprii uriaşe, pot sta la baza creaţiei, remodelării şi destructurării creaţiilor energetice, după cum cer etapele de evoluţie ale spiritelor din întreg Centrul de evoluţie.
4. Cercetarea posibilităţilor de evoluţie ale monadelor care intră în Centrul de evoluţie pe baza cunoaşterii profunde a modului lor personal, individual, de înaintare în evoluţii, chiar de la intrarea lor în Centrul de evoluţie, trasând liniile particulare de evoluţie ale fiecărei monade, determinând astfel plasarea lor într-un spirit şi a spiritului astfel constituit în grupări mai mari (popoare spirituale, grupări ale popoarelor spirituale). Cercetări au loc şi pe parcursul evoluţiilor, în funcţie de dezvoltarea radiaţiei monadice a fiecărui evoluant ajutat în parte.
5. Învăţături oferite primarilor şi secundarilor în funcţie de particularităţile avansării tuturor simultan în evoluţii – secundarilor în calitate de ajutători întrupaţi direct în mijlocul primarilor, precum şi centralilor care urmăresc şi ajută din marginea societăţilor primarilor, din spaţiile dimensionale şi inter-dimensionale ale universurilor.
6. Coordonarea totală a evoluţiilor, pe baza unor planificări riguroase, ale tuturor populaţiilor spirituale și monadice de pretutindeni, bazându-se pe cuprinderea radiantă a întregului Centru de evoluţie. Este cea mai amplă activitate a monadelor centrale, cuprinzând în ea şi o altă activitate deosebit de complexă: planificarea şi coordonarea, apoi derularea lucrărilor de creaţie a unor noi Centre de evoluţie izvorâte din primul Centru creat şi dezvoltat: mi s-a spus că Centrele de evoluţie cele mai dezvoltate au până la 6 asemenea Centre în serie. Este necesară o asemenea distribuție când capacitatea Centrelor vechi creşte atât de mult încât, pentru eficienţa derulărilor, este necesară continuarea dezvoltărilor într-un nou Centru creat de cel dintâi, de către monadele centrale iniţializatoare ale primului Centru de evoluţie (să-i zicem Centrul-părinte). Prin asemenea creaţii noi se consolidează cunoaşterea şi experienţa, iar noile activităţi sunt ajutate de către celelalte Centre de evoluţie cu experienţă mare în astfel de direcţii.
Subtreptele generale ale evoluțiilor centrale sunt:
1. Monade centrale începătoare: consolidează toate evoluțiile anterioare prin intermediul puterilor radiante foarte înalte; crește progresiv aria de cuprindere în radiația proprie a unor spații din ce în ce mai largi din Centrul de evoluție; recuperări în funcție de necesitățile de aprofundare a experienței personale, care facilitează înaintarea;
2. Monade centrale învățătoare: se obișnuiesc, și își extind manifestările pe seturi din ce în ce mai înguste de raze până la folosirea în manifestare a unei singure raze; învață să-și rețină treptat, progresiv, fără nicio forță sau ajutor (impuls) exterior, radiația proprie în interiorul monadei, necesar cercetărilor pe care le vor putea face în evoluțiile lor viitoare; învață secundarii să avanseze în învățăturile de același fel de-a lungul tuturor treptelor lor de evoluție, îi ajută să-și aducă toate seturile noi de raze la aceleași abilități ale razelor vechi; alte direcții necesare evoluțiilor lor avansate;
3. Monade cercetătoare: urmăresc orientările monadelor în toate universurile, cercetează și participă la gruparea monadelor nou-intrate în Centrul de evoluție în filamente energetice, precum și la crearea condițiilor de evoluție pentru monade spirituale; cercetează noi forme de potențial ale energiei fundamentale în stare liberă înafara Centrelor de evoluție și posibilitățile de aplicare a acestora în Centrul de evoluție; cercetează moduri de remodelare ale diferitelor structuri energetice ale Centrului de evoluție și impactul vibrațional asupra evoluțiilor; altele necesare evoluțiilor lor avansate;
4. Monade coordonatoare de evoluții desfășoară cele mai complexe activități ale monadelor centrale: coordonează toate evoluțiile, pe toate palierele lor; creează marile structuri energetice ale Centrului de evoluție, fiind cei mai înalți creatori cu energie fundamentală din Centrul de evoluție, la fel ca și cele mai mici elemente ale Centrului de evoluție – filamentele energetice; lucrează, coordonează și ajută simultan cu câte o rază sau un set extrem de îngust de raze direcționate în absolut toate spațiile Centrului de evoluție prin acțiuni diferite dar simultane, de naturi diferite, în vibrații diferite în tot Centrul de evoluție (în vibrațiile cele mai joase și în vibrațiile cele mai înalte), cercetând în același timp toate felurile de evenimente dinafara Centrului de evoluție, împreună cu alte monade centrale din celelalte Centre de evoluție; alte activități necesare evoluțiilor lor și ale tuturor monadelor din Centrul de evoluție.