Lumea noastră – cu atât mai mult în alte locuri din galaxie, din subzona locală și din zona universului din care face parte subzona noastră – are mult mai multe nivele de vibrație decât nivelele și subnivelele de vibrație decât ceea ce percepem noi cu senzorii corpului nostru fizic, cu care în prezent percepem lumea:
– putem percepe lumea (macro- și micro-cosmosul) mult mai extins cu senzorii sistemului nostru corporal când vibrația planetară este foarte înaltă;
– există pe Pământ și în întreg sistemul de planete al stelei noastre, Soarele, nivele de vibrație pe care nu le putem percepe chiar cu toți senzorii tuturor corpurilor noastre, la capacitatea lor maximă de percepție.
Acum, când nu avem multă cunoaștere – și cea pe care o avem este aproximativă – creierul interpretează informații la nivelul obișnuințelor noastre fizice curente, pentru că majoritatea informațiilor pe care le-am avea ar fi direct de la corpul astral, corpul mental și corpul cauzal, dar chiar dacă vin, nu le credem a fi în stare adevărată, influențați de o societate agresivă, puternic limitativă.
Deci să reținem că avem permanent percepții cu senzorii:
– corpului fizic (cele pe care știm că le avem cu structurile corpului fizic);
– corpurilor fluidice, adică ale corpurilor cu vibrație mai înaltă decât cea a corpului fizic: corpul astral, corpul mental și corpul cauzal; corpul dublu eteric sau vital (care dublează corpul fizic) nu are structuri, senzori de percepție, rolul lui fiind acela de a întări energetic structurile corpului fizic.
I. IDEI PRINCIPALE
1. Studiul vibraţiei fundamentale a monadelor şi spaţiilor în care ele îşi desfăşoară evoluţiile ne ajută să înţelegem:
– modul în care se desfăşoară creşterea efectivă a monadelor, evoluţiile lor;
– modul în care mediul de trai influenţează modul lor de manifestare, ajutând la formarea experienţei lor totale.
2. Valorile vibraţiei fundamentale (alături de cele ale luminiscenţei fundamentale şi ale sunetului fundamental) fac parte din nivelele şi subnivelele de vibraţie din cuprinsul Centrului de evoluţie:
– nivelele specifice universurilor materiale;
– cele specifice universurilor materiale se încadrează în nivelele cuprinzătoare ale tuturor spaţiilor din Centrul de evoluţie: universuri materiale, universuri spirituale, alte spaţii ajutătoare ale lor;
– toate nivelele specifice Centrului nostru de evoluţie se cuprind în nivelele comune tuturor Centrelor de evoluţie – care de fapt sunt ale însăşi energiei fundamentale din care toate se trag şi care le hrăneşte pe toate.
3. Vibraţia fundamentală este efectul compactizării energiei fundamentale, fiind strâns legată de autoformarea și creşterea monadelor, de creşterea puterii lor energetice radiante şi de creşterea experienţei de folosire a radiaţiei, din ce în ce mai complexă în eternitatea vieţii monadelor.
4. Folosim denumiri – nu valori concrete ale vibraţiei fundamentale, deorece toate vibraţiile sunt în variație permanentă și cresc proporţional între ele, nu cresc şi diferenţele între ele.
5. Nivelele de vibraţie care sunt specifice Pământului, galaxiei noastre şi tuturor galaxiilor din această subzonă a zonei I a Universului Fizic sunt: fizic, eteric, astral, mental, cauzal, spiritual (sau budhic), dumnezeiesc (sau atmic), enesic, supraenesic şi încă un nivel pentru care nu există corporalitate la nicio specie planetară actuală pe Pământ, dar este existent în structuri restrânse ale corporalităţii umane (după cum se prezintă clarvăzătorilor luminiscenţa acestor structuri).
Întrucât unele dintre aceste nivele sunt de aceeaşi natură, putem spune că de fapt sunt mai puţine nivele de vibraţie cu referire la spaţiul pământean – dar le studiem separat pentru că avem corporalitate diferită folosită conştient de oameni în perioade diferite de evoluţie a lor pe Pământ:
1. Nivelul fizic: care cuprinde un subnivel cu vibraţie mai joasă: fizic, şi un subnivel cu vibraţie mai înaltă: eteric (sau vital);
2. Nivelul astral: care cuprinde un subnivel astral şi un subnivel cu vibraţie mai înaltă – subnivelul mental; fiecare corp are la rândul lui straturi independente, fiecare având subnivelul propriu de vibraţie, dar toate din nivelul general astral;
3. Nivelul cauzal: are un singur subnivel general de vibraţie, iar corporalitatea cauzală cuprinde mai multe straturi, fiecare strat având un subnivel de vibraţie din nivelul general cauzal;
4. Celelalte corpuri: spiritual (sau budhic), dumnezeiesc (sau atmic), enesic şi supraenesic nu sunt stratificate şi fiecare dintre ele are câte un subnivel propriu unic de vibraţie.
II. DETALII, DISCUŢII
Vom deschide acest capitol – al vibraţiilor – deocamdată cu câteva noţiuni introductive, de care vom avea absolută nevoie pentru înţelegerea modului în care sunt strâns legate între ele nivelele de vibraţie ale monadelor care cresc, şi pe măsura creşterii lor (creşterii celulelor lor fundamentale, despre care am discutat, din structurile interioare ale tuturor monadelor), creşte şi energia lor radiantă: ceea ce numim în total, alături de experienţa de folosire a acestei energii radiante – evoluţia oricărei monade.
Fiecărei creşteri îi corespunde un anumit nivel de vibraţie; iar aici discutăm despre vibraţia fundamentală, dar să nu uităm că în paralel avem în vedere şi luminiscenţa fundamentală, şi sunetul fundamental: am convenit însă în studiile anterioare, pentru că lumea este obişnuită cu vibraţia, să exprimăm creşterile monadelor şi specificul spaţiilor de evoluţie în nivele de vibraţie. Dar noi, cei care mergem cu cunoaşterea în profunzimile ei (cunoaşterea pe care o numim metafizică) să reţinem şi să gândim în paralel şi la faptul că în acelaşi timp cresc intensităţile luminiscenţei fundamentale şi ale sunetului fundamental.
Vom face permanent comparații între astfel de creșteri și, în plus, avem ca reper de bază vibrația energiei fundamentale a bulei primordiale: a Centrului de evoluție, cu toate structurile sale interioare, care își are la rândul lui termen de comparație vibrațiile Centrelor de evoluție dinafara sa, din largul energiei fundamentale libere.
Aici este nevoie de câteva precizări în plus, pentru cei ce vor să știe mai multe:
1. Comparaţiile merg întotdeauna între Centrul nostru de evoluţie şi alte Centre – dar în mod diferit: mai întâi cele care s-au format în bule cu vibraţia iniţială a energiei fundamentale foarte asemănătoare, primele bule care s-au format, apoi între acestea la un loc şi alte Centre, care s-au format în bule cu vibraţii iniţiale diferite şi chiar foarte diferite, căci energia fundamentală liberă nu a mai avut aceeaşi vibraţie după ce s-au format primele bule, primele Centre de evoluţie, până când ele au învăţat să se protejeze şi să protejeze însăşi energia fundamentală de efectele Centrelor în exteriorul lor. Dar deocamdată să luăm acest lucru cu caracter informativ, căci foarte rar vom atinge astfel de necesităţi de aprofundare în aceste studii (începătoare în fond).
Astfel ne vom opri în continuare la studiul nivelelor şi subnivelelor de vibraţie din Centrul nostru de evoluţie.
2. Indiferent de studiul pe care îl facem, să avem în vedere faptul că avem de-a face cu particularităţi de evidenţiere a existenţei energiei fundamentale, la baza cărora stă gradul de compactizare a energiei în ea însăşi. Nu există nimic înafară de energia fundamentală compactizată – indiferent dacă ea se află în stare liberă, sau în structuri stabile în spaţii şi timp, sau în structuri în mişcare, sau în jeturi radiante care stau la baza manifestării monadelor.
Sistemele de nivele de valori ale vibraţiei energiei fundamentale şi structurilor din energie fundamentală oglindesc diverse forme de potenţial ale energiei fundamentale, care sunt în permanentă modificare, cu efecte de multe feluri – cunoscute sau necunoscute încă: de aceea folosim denumiri, şi nu valori nominale. Toate cresc proporţional între ele, fără să crească diferenţele între ele, iar dacă la un moment dat apar şi se dezvoltă asemenea diferenţe, ele pot fi uşor amplasate ca subnivele sau nivele intermediare. Şi să nu uităm că toate sunt proporţionale cu vibraţiile spaţiilor de care aparţin.
Sistemul nivelelor de vibraţie este un sistem general, iar fiecare nivel general din întregul Centru de evoluţie are multe subsisteme. Numim pe scurt: nivel cu subnivelele lui – şi ne vom referi la nivelele pe care le folosim acum pe Pământ, având termene de comparaţie cu celelalte universuri materiale, care au şi ele nivele şi subnivele din aceleaşi categorii, dar situate pe subnivele mai înalte de vibraţie, comparativ cu vibraţia universului nostru, care are vibrația cea mai joasă.
Numirea nivelelor de vibrație o facem după numirea corpurilor noastre (ne este la îndemână, înțelegem mai ușor), care la rândul lor ne ajută să înţelegem legăturile dintre corpuri şi razele din radiația noastră: seturile și subseturile de raze care susțin corpurile noastre de întrupare. Cunoscând aceste lucruri, putem înțelege și ce vibrație au corpurile noastre din alte universuri materiale – Universul Astral și Universul Cauzal – și raportul dintre ele și Universul Fizic în care suntem și după care raportăm restul locurilor care ne ajută în întrupări.
Astfel să avem în vedere următoarele: numim în mod obișnuit nivelele de vibrație ale corpurilor noastre: fizic, eteric (sau vital), astral, mental, cauzal, spiritual (sau budhic), dumnezeiesc (sau atmic), enesic, supraenesic şi încă un nivel – opalescent – mai rar întâlnit în acestă zonă a universului.
Dar dacă noi ne-am obişnuit să privim aceste nivele separat, să ştim însă că între ele sunt unele de aceeaşi natură și astfel vom avea:
a. Nivelul fizic de pe Pământ este un subnivel al nivelului general fizic din întreg Centrul de evoluţie; nivelul eteric este de fapt un subnivel al nivelului fizic;
b. Nivelul astral de pe Pământ este un subnivel al nivelului general astral din întreg Centrul de evoluţie; nivelul mental este și el un subnivel al nivelului astral – este un subnivel superior celui pe care îl numim pe Pământ nivelul astral. Deci amândouă sunt subnivele apropiate ca frecvență, dintre care cel pe care îl numim astral are o frecvență mai joasă decât cel mental.
Practic așadar sunt mai puține nivele pe care ar fi bine să le considerăm ca atare, mai ales că fiecare corp este format din mai multe straturi, cu vibrații diferite cu puțin, pe subnivele specifice fiecărui corp în parte:
1. Pe nivelul fizic:
– corpul fizic: cu vibrația cea mai joasă; este un corp nestratificat;
– corpul eteric (sau vital) cu vibrație mai înaltă decât corpul fizic; este un corp nestratificat și în mod singular corpul eteric este singurul corp care se întrepătrunde cu corpul fizic (dublează corpul fizic, de aceea în mod curent îl numim corpul dublu-eteric, ca să ne aducă aminte acest lucru);
2. Pe nivelul astral:
– corpul astral, situat deasupra corpului eteric; este un corp cu 4 straturi independente, cu vibrație crescută progresiv de la stratul aflat deasupra corpului eteric, astfel încât ultimul strat are vibrația cea mai înaltă dintre toate straturile corpului astral;
– corpul mental, situat deasupra corpului astral: nu are o vibrație în continuarea subnivelelor straturilor corpului astral, ci o vibrație generală aflată pe un subnivel foarte înalt – dar din același mare nivel astral (căci așa este nevoie pentru derularea evoluției spiritelor umane, pe Pământ); este un corp stratificat cu 5 straturi cu vibrații pe subnivele apropiate între ele, având structuri adaptate unor sarcini speciale, pe care numai cu astfel de vibrații astrale foarte înalte spiritele umane le pot desfășura aici, pe Pământ în vibrații universice foarte joase – tocmai de aceea cu corpul astral spiritele umane nu le pot desfășura pe Pământ.
3. Corpul cauzal, situat deasupra corpului mental; este un corp stratificat, cu 4 straturi, care au vibrații pe subnivele care cresc progresiv de la primul strat, aflat deasupra corpului mental, astfel încât ultimul strat are vibrația cea mai înaltă dintre toate celelalte corpuri cu straturile lor, așadar aflate sub corpul cauzal.
Corpurile de mai sus sunt corpuri pe care trebuie să le aibă toate viețuitoarele planetare, de aceea le numim corpuri planetare. Aceasta înseamnă că absolut toate viețuitoarele planetare trebuie pe Pământ să se obișnuiască cu aceste nivele și subnivele de vibrație.
Suntem în faza de cunoaștere restrânsă în acest moment, de aceea nu este nevoie să numim în vreun fel vibrațiile straturilor intermediare ale acestor corpuri, vom discuta în general despre corpuri și despre nivele generale de vibrații.
Următoarele corpuri din sistemul corporal sunt specifice numai unei părți din spiritele întrupate pe Pământ, cele întrupate ca mamifere necreatoare și ca oameni: ceea ce înseamnă că numai aceste spirite trebuie să se obișnuiască cu vibrațiile din aceste nivele, fără să ajungă deocamdată în această zonă a universului să le folosească în acțiuni curente:
4. Corpul spiritual (sau budhic) situat deasupra corpul cauzal; nu este un corp stratificat;
5. Corpul dumnezeiesc (sau atmic), situat deasupra corpului spiritual; nu este un corp stratificat.
Corpurile de mai sus sunt necesare absolut tuturor mamiferelor necreatoare și oamenilor.
Corpurile următoare sunt necesare numai ajutătorilor planetari: ajutători cu sarcini extrem de complexe, pentru oameni, pentru toate viețuitoarele planetare și pentru planeta însăși, ceea ce înseamnă că au nevoie aici, în această zonă a universului, să se obișnuiască să lucreze cu astfel de vibrații:
6. Corpul enesic, situat deasupra corpului dumnezeiesc (atmic); nu este un corp stratificat;
7. Corpul supraenesic, situat deasupra corpului enesic; nu este un corp stratificat.
Să reținem că în aceste prezentări facem trimiteri la nivelele de vibrații, fără să intrăm în amănunte despre funcționarea corpurilor, căci am convenit că numim nivelele și subnivelele de vibrații după cum cunoaștem corpurile din sistemul nostru corporal.
Este necesar să cunoaștem aceste denumiri, dar să mai reținem că corpurile noastre – fiind în Universul Fizic – sunt formate în principal din materii eterice, deci pe subnivele de vibrații ale nivelului fizic (apropiate, dar superioare celor eterice), susținute de raze cu aceeași vibrație, doar împletite cu seturi foarte subțiri de raze din nivelele astral (pentru corpul astral), mental – de fapt tot astral, cum știm acum (pentru corpul mental) și cauzal (pentru corpul cauzal): pentru ca spiritele să se obișnuiască treptat cu vibrațiile foarte înalte din aceste nivele, în condițiile de trăire în această zonă a Universului Fizic, cu vibrații foarte joase.
Și pentru că am discutat despre acomodarea spiritelor întrupate cu diverse nivele și subnivele de vibrație în această zonă a universului, să mai adăugăm câteva idei privind acest aspect.
Acomodarea cu vibraţiile locale este un proces, în trepte, de acordaj al simţirilor monadei în mediul local, de recunoaştere a vibraţiilor mediului, de recunoaştere a unor structuri materiale planetare obişnuite ale mediului vibraţional respectiv, cu biosistemul planetei, cu grupurile de întrupaţi din specia proprie, din societatea proprie de întrupare.
Aceasta înseamnă activarea și obişnuirea folosirii unor seturi şi subseturi de raze din radiaţia proprie care nu sunt neapărat noi în experiența spiritelor umane, dar care nu au mai fost folosite de mai mult timp – în locul lor fiind folosite în trecutul apropiat alte seturi de raze, la diferenţe de vibraţie mari, folosind alte părţi din experienţa personală a monadei. Este ceva asemănător cu felul în care suntem obişnuiţi să ducem o găleată plină şi ea la un moment dat este goală – ridicarea bruscă poate conduce chiar la ruperea unor fibre musculare.
Spiritele în evoluţie primară au nevoie, pe parcursul trăirilor lor, de o perioadă mai lungă de acomodare, de aceea ele fac de regulă evoluţii în locuri în care variaţiile de vibraţie planetară sunt lente – ca valurile de mătase, am folosit eu drept comparaţie. Din când în când însă este necesar ca pe de o parte să înceapă să se obişnuiască cu variaţii mai rapide de vibraţie planetară, acomodările să se realizeze mai rapid şi să se formeze astfel o flexibilitate de acceptare a schimbărilor, care schimbări se vor accentua treptat şi vor deveni tot mai dese în evoluţiile avansate, chiar în cursul evoluţiilor primare.
Astfel se ajunge în evoluţiile secundare la acceptarea fără probleme, rapidă şi complexă, a schimbărilor, intrarea în ciclurile de întrupări de la o planetă la alta fără necesităţi prealabile de acomodări prelungi, indiferent dacă secundarul este ajutător pentru evoluţiile primarilor începători (creatori începători sau chiar necreatori, cu întrupaţi imprevizibili şi cu pricepere puţină) sau avansaţi (creatori avansaţi, aflaţi în curs de universalizare). Concentrarea ajutătorilor secundari poate să prezinte probleme și pentru ei, care ţin de complexitatea abordărilor, nu şi din alte puncte de vedere – al manifestărilor propriu zise. Evoluţiile secundare implică tocmai acest fel de schimbări cu diferenţe mari în perioade mici de timp (planetare, sociale, sarcini suprapuse, etc.), iar adaptarea la acest fel de schimbări presupune o abordare superioară a gestionării razelor din radiaţia proprie, cu o conştienţă şi o conştiinţă superioară – care va atinge apogeul în evoluţiile centrale.