I. IDEI PRINCIPALE
Dintre cele trei particularități de evidențiere ale energiei fundamentale, luminiscența fundamentală poate fi de multe ori percepută în unele perioade ale anului; sunetul fundamental poate fi redat intuitiv prin muzică instrumentală și vocală, dar vibrația fundamentală nu are încă corespondent în percepțiile umane. De aceea a fost considerată de mult timp, deși religia noastră este de natură abrahamică, ca exprimarea timpului să fie realizată din momentul schimbării vibrației medii planetare de la diminuare – la creștere, prin existența și lucrarea hristică: înainte de Hristos/ după Hristos.
II. DETALII, DISCUȚII
Am studiat energia fundamentală și particularitățile ei de: luminiscență fundamentală, sunet fundamental și vibrație fundamentală, iar acum știm că toate aceste particularități sunt la fel de importante, fără ca una să fie mai importantă decât alta și mai ales fără să se condiționeze reciproc. Numai în etapa planetară pe care o traversăm acum, cu vibrație foarte joasă și cu caracteristici speciale sociale, avem necunoașterea importanței simultane a celor trei particularități ale energiei fundamentale. Pentru că acum, în etapa cu vibrația cea mai joasă, avem o cunoaștere bazată pe simțuri fizice și doar orientativ pe intuiții, care reprezintă un cumul necunoscut concret de simțiri prin senzorii corpurilor astral, mental și cauzal. În plus, societatea spirituală umană este una atipică, rar existentă în evoluțiile spiritelor, agresivă și puternic limitativă, spre deosebire de societățile normale, tipice, în care orice societate este condusă de îndrumătorii și ajutătorii tradiționali ai grupurilor spirituale, cei mai înaintați evoluanți, în loc de ceea ce trăim acum – conducătorii sunt spiritele cele mai agresive și perverse ale grupurilor de spirite primare, cu experiența cea mai redusă în călătorii spirituale regresive.
În acestă perioadă, în asemenea condiții, ne orientăm în cunoașterile noastre foarte limitate doar după vibrație, chiar dacă punem în relief evenimente după care socotim scurgerea timpului: viața unui îndrumător spiritual – în cazul nostru ”înainte de Hristos” și ”după Hristos”. Dar lucrarea hristică se referă la începutul schimbării sensului de vibrație planetară – cunoscută de altfel, dar ascunsă popoarelor – unde termenul de ”vibrație” nu are legătură cu termenul obișnuit, fizic, de ”vibrație”, de vibrație mecanică. Nu știm bine despre ce este vorba cu această vibrație și confundăm vibrația planetară (și stelară, și zonală) cu o vibrație mecanică care nu stă nicidecum la baza unui asemenea fenomen. Este vorba deci despre vibrația energiei fundamentale, despre care spuneam la începutul acestor studii că este o pulsație a energiei fundamentale, cu o frecvență în funcție de compactizarea ei: naturală în energia fundamentală liberă, nestructurată, sau în diverse elemente autoformate din energia fundamentală și circulând în energie fundamentală liberă, sau în creații din energie fundamentală, realizate de monadele care avansează în evoluții.
Pe măsura avansării noastre în evoluții înțelegem că toate cele trei particularități sunt emise spontan în egală măsură, arătând astfel starea particulară a energiei în diferite locuri și stările particulare ale tuturor celor autoformate sau create din energie fundamentală.
La începuturile evoluțiilor noastre pe Pământ noi, spiritele umane, am venit aici ca monade foarte avansate în evoluții, având experiență uriașă în creație materială realizată și cu ajutorul corpului mental, și cu ajutorul corpului fizic. La început, ajutați de vibrația planetară foarte înaltă și corporalitatea special creată pentru creație mentală – pe lângă majoritatea celorlalte manifestări umane – având și o experiență uriașă în acest fel de creație materială, realizată cu ajutorul corpului mental, în acest fel s-a derulat, timp de zeci de milioane de ani, creația materială umană și alte trăiri umane.
După ultima glaciațiune, vibrația planetară a devenit din ce în ce mai joasă și, pentru a nu periclita condițiile planetare și viața biosistemului planetar, manifestările omenirii și mai ales creația materială nu s-a mai realizat prin intermediul corpului mental, ci prin intermediul corpului fizic. Ambele feluri de creație – ca și alte manifestări cu corpul mental și corpul fizic – sunt bine cunoscute de noi, spiritele umane avansate în evoluții, aflate în curs de universalizare: universalizare înseamnă că nouă ne sunt cunoscute și multe alte forme de manifestare, cu alte corpuri, specifice altor galaxii, din alte zone ale universului – doar numai acestea două sunt realizabile pe Pământ, cu sistemul actual corporal de întrupare, din experiența extinsă a spiritelor umane.
Moșii popoarelor, părinții omenirii celei noi, după ultima glaciațiune, cunoscând bine toată linia de dezvoltare și manifestare fizică pentru întreaga perioadă până la repunerea din nou în folosință extinsă a corpurilor mental și astral, au pus vibrația fundamentală pe primul loc de la bun început, de comun acord cu oamenii care au înțeles că, în condițiile în care omul nu va mai putea înțelege cum vibrația, acest fel de particularitate a energiei fundamentale are o importanță covârșitoare în lumea cu vibrație foarte joasă în care ea trăiește, nu o poate astfel lua și păstra în considerare în asemenea condiții. Înainte de ultima glaciațiune, omenirea cu capacități fizice, astrale și mentale complete pentru ea, pentru sarcinile sale, punea toate cele trei caracteristici ale energiei pe același plan, considerându-le întotdeauna simultan în cercetările, în creația sa, în comunicările curente inter-umane și cu entitățile ajutătoare.
După ultima glaciațiune, luminiscența fundamentală și sunetul fundamental au rămas în conștiența totală a omului, fiind uneori conștientizate (cu numele de clar-văz și clar-auz), dar se dovedea că vibrația fundamentală nu rămânea sub nicio formă în conștiența umană decât dacă caracteristicile planetare arată variația luminiscenței și sunetului fundamental – acesta din urmă fiind de asemenea greu de deosebit de sunetul fizic. Luminiscența fundamentală (aura), proprie omului și cea a entităților astrale sau eterice pe care omul le mai putea zări în anumite perioade ale anului, era destul de lesne înțeleasă, dar aproape de loc sunetul fundamental și vibrația fundamentală. Dacă sunetul fundamental putea fi păstrat în forme instrumentale și fizice (cântec vocal și instrumental), rămânea numai vibrația fundamentală, care până în epoca industrială nu putea fi asocia cu vreo altă formă din natură (de natură mecanică) pentru a fi înțeleasă bine. De aceea, măcar pentru a fi păstrată în memoria colectivă, indiferent dacă era folosită doar de unii oameni, care știau la ce se referă – dar majoritatea oamenilor nu mai știau asta – s-a folosit variația vibrației universale pentru ca omenirea să se obișnuiască măcar cu ideea că ea există, chiar dacă ea nu poate fi decât vag înțeleasă în această epocă în care vibrația planetară (și cea din jurul planetei, de pretutindeni în universul înconjurător) se afla la cotele cele mai joase. Astfel vibrația a fost asociată pe cât posibil cu luminiscența fundamentală și sunetul fundamental, deși un asemenea fel de prezentare a vremurilor o punea pe prim plan deasupra luminiscenței și sunetului.
Până acum a fost folosit momentul întrupării hristice ca moment al schimbării spiritualității umane: de la legea răzbunării la legea iubirii, deosebit de importantă pentru dezvoltarea omenirii pe toate planurile vieții sale. De abia în prezent începem să înțelegem că viața pământeană a coordonatorului principal al evoluțiilor din întreaga zonă a universului nostru înseamnă că, prin lucrarea sa, a început schimbarea sensului vibrației planetare; dar să reținem că Iisus a pornit lucrarea sa încă cu mult timp înainte de nașterea sa ca pământean, doar finalizând-o în timpul vieții sale pământene.
În acest fel, departajarea epocilor – înainte și după Hristos – rămâne astfel valabilă și în esența sa, în profunzimea sa, până când percepțiile oamenilor se vor dezvolta atât de bine încât senzorii corpurilor, în totalitatea lor, vor arăta ceea ce este vibrația fundamentală, în timp ce memoriile active pe care ni le vom redescoperi vor aduce în conștiența noastră nu numai toate cele trei particularități ale energiei fundamentale la un loc, toate în egală măsură de importante, ci și modalități concrete de lucru ale omului care folosesc concret, în viața curentă, și vibrația fundamentală, și celelalte douăsurori ale ei, în egală măsură de importante.
Iată că a venit vremea și din ce în ce mai mulți oameni au început să perceapă luminiscența fundamentală (aura): și a corpului fizic, și a celoralte corpuri pe care le avem, care formează la un loc un sistem corporal deosebit de complex. Perceperea entităților eterice și astrale nu mai este de mult timp un secret, chiar dacă există și persistă confuzia că entitățile de acest fel ar fi ființe de lumină: sunt ființe foarte luminoase, dar în spatele luminii sunt structuri de o complexitate deosebită, care emit lumină după cum se desfășoară compactizarea energiei în structurile corpurilor lor. De asemenea sunt mulți oameni care percep acum sunetul fundamental, nu numai intuitiv, intelectual, ci la propriu, contribuind intuitiv, dar și fizic, la aducerea lui în muzica instrumentală, precum și în diverse ritmuri și tonalități în cântece, preluate din natura înconjurătoare, din universul înconjurător.
Pentru o informare mai aprofundată și pentru a ne orienta în studii (și în informări cu cele care circulă pe internet), vom studia în articolul următor câte ceva legat de nivelele de vibrație perceptibile cu senzorii sistemului corporal uman complet.