I. IDEI PRINCIPALE
1. Studiul spațiilor universice este un domeniu puțin înțeles și putem face tot timpul confuzii, și să le răspândim în mod neintenționat, datorate necunoașterii profunde a lumii în care trăim; dar cunoscând multe lucruri, ele pot fi și induse intenționat de semeni doritori de control asupra populațiilor lucrătoare.
2. Cu privire la spațiile Centrului de evoluție:
– universurile și organizarea lor nu apar în mod spontan în interiorul Centrului de evoluție, ci sunt bule naturale atrase în interiorul Centrului și structurate complex în interiorul lor;
– nu se creează și nu se folosesc bule-universuri singulare, de sine stătătoare, așa cum se crede de multe ori, răspândite în spațiile infinite ale energiei fundamentale, ci se organizează un cumul de bule – ceea ce numim Centru de evoluție – pentru a ocupa un spațiu cât mai restrâns în energia fundamentală liberă, pentru a lăsa cât mai mult loc liber în exterior pentru crearea de mișcări în energia fundamentală, mișcări ale bulelor formate și fragmentării lor până la formarea monadelor;
– nu există universuri asemănătoare până la identitate formală sau de manifestare, întrucât nu există o asemenea identitate nici în formele de structurare interioară ale monadelor, nici în înclinațiile monadelor;
– nu creăm noi, oamenii, universuri, prin gândirea noastră, nici structuri în bulele-universuri, întrucât nu cunoaștem complexitatea lor și nu avem nici puteri energetice radiante atât de mari și complexe pentru a lucra direct cu energia fundamentală.
II. DETALII, DISCUȚII
Așa cum am scris și la începutul acestui capitol, ne este important să facem cunoștință cu o prezentare deocamdată restrânsă a spațiilor interioare ale Centrului de evoluție, pentru orientare în studiile despre evoluții care vor veni în continuare. Iar dacă unii cititori au dezvoltat mai multă curiozitate despre aceste spații, prezentări pe larg vor fi realizate într-un capitol separat, despre ”Universuri” și structurile lor interioare. Aici deocamdată ne axăm pe evoluții și aceste expuneri sunt doar pentru a înțelege în profunzime cele ce se petrec în diferite spații. La fel avem nevoie în continuare de o scurtă prezentare a bulelor din interiorul Universului Fizic – zonele Universului Fizic, univers în care evoluăm și noi, în prezent. Și vom mai avea nevoie, pentru a înțelege capitolul ”Întrupări”, o prezentare mai amplă a nivelelor de vibrație din Centrul de evoluție, în particular folosirea radiațiilor monadelor, în funcție de nivelele lor de vibrație, în întrupările din universurile materiale. În acest fel vom înțelege câteva particularități ale corporalității noastre, pentru a nu mai fi ușor influențați de confuziile care sunt răspândite în lume. Vrem să ne cunoaștem mai bine, de aceea este necesar să ne orientăm corect în cele pe care le cunoaștem și să înțelegem că multe dintre ele rezonează nu cu adevărul cunoscut de noi, ci cu aceste influențe pe care le absorbim de cele mai multe ori fără să vrem și rămân imprimate în memoriile noastre, atrăgând astfel alte influențe, alte confuzii, dezorientându-ne chiar în acceptarea adevărurilor pe care odinioară le cunoașteam bine și nimic nu ne putea influența în folosirea lor în viața curentă.
Sunt de asemenea mai multe informații care ne dezorientează și pe care se brodează în continuare altele, tot mai depărtate de adevăr, ca în acel joc din copilărie intitulat ”Telefonul fără fir”…
ÎN PRACTICA CREĂRII CENTRELOR DE EVOLUȚIE NU SE FOLOSESC BULE-UNIVERSURI INDEPENDENTE, CI SE ORGANIZEAZĂ UN SPAȚIU MINIM PENTRU UNIVERSURI ȘI STRUCTURI FUNCȚIONALE ÎN LEGĂTURĂ CU ELE
În primul rând, teoretic da! Ar putea exista o infinitate de ”universuri”, iar în ce privește câmpul cuantic – încă nu s-a ajuns la a-i cunoaște secretele, fizice deocamdată – dar ele sunt mult mai multe decât numai fizice. Și este normal să fie așa, căci de prea puțin timp se cercetează aspectele profunde, ale realității în care trăim, iar cele ce se cercetează azi știm bine că formează un rezultat al intereselor conducerilor societății noastre de azi.
Așadar teoretic da, ar exista posibilități de acest fel, căci în energia fundamentală infinită și în eternitatea timpului existențial al ei s-au format enorm – practic un număr indefinit de bule de energie fundamentală care ar fi putut să fie folosite pentru crearea de ”universuri” răspândite în energia fundamentală infinită. Dar formarea universurilor, folosirea bulelor astfel încât ele să protejeze creșterile monadelor, a fost de la început orientată către folosirea marilor bule, dar și a celor care sunt în interiorul lor, formate în mod natural și în exteriorul, și în interiorul celor foarte mari. Iar atunci când unele monade au ajuns la nivele de conștiență și conștiență foarte înalte, ele deja înțeleseseră necesitatea unei organizări strânse, pentru a nu ocupa un spațiu foarte mare înafara celui în care ele însele crescuseră, în energia fundamentală liberă dinafară, chiar dacă ea este infinită.
Acesta este modul de gândire la care permanent se raportează absolut toți coordonatorii de evoluții din toate Centrele de evoluție.
În organizări strânse, folosind eficient spațiile, energia fundamentală liberă este astfel minim ocupată pentru a da loc, spațiu de formare și circulație liberă a unor noi monade. Puteau fi bule-universuri, circulante de colo-colo în energia fundamentală liberă, dar studiul permanent al fenomenelor care se petrec în spațiile vaste ale energiei libere a condus de la bun început la înțelegerea profundă a faptului că este mult mai bine să se organizeze înțelept, eficient marile Centre-bule cu toate cele necesare în interiorul lor. În acest fel dezvoltările s-au axat pe evoluțiile monadelor și nu pe diversitatea bulelor simple în care oricum fenomenologia interioară nu s-ar fi putut dezvolta la complexitatea de azi și nicidecum în forme foarte asemănătoare, deosebite doar prin condițiile care să conducă la modificări infime de manifestare în condițiile identității existențiale ale spiritelor (adică așa cum vedem în filmele SF).
Așadar, spațiile-bule mici, cum sunt cele ajutătoare pentru universuri, pot fi bule care existau din formarea naturală în interiorul celor foarte mari și, pentru că în spațiul limitat ale Centrului de evoluție nu se pot forma monade, ele sunt păstrate în interior și folosite cu maximum de eficiență. Așadar nimeni nu se joacă cu bulele, chiar dacă energia fundamentală este infinită.
Deși vom dezvolta mai jos un alt subiect legat de această temă, să reținem că în niciun caz nu suntem noi, oamenii, creatori de universuri. Putem alege să fim buni sau răi, creatori sau distrugători conștienți sau inconștienți de obiecte sau mari obiective, structuri (materiale), dar asta nu creează (sau distruge) universuri.
Pe de altă pate, în interiorul Centrului de evoluție sunt relativ puține spații-bule preluate din exteriorul Centrului. Nu se pune problema preluării unui număr mare de bule în interior, de aceea se creează structuri ajutătoare din energie fundamentală, fără a afecta astfel în niciun fel desfășurarea fenomenologiei de autoformare a monadelor în exterior, în energia fundamentală liberă. Pentru că o bulă atât de mare cât cel mai mic univers din Centrul nostru de evoluție poate, prin ruperi repetate, să dea naștere unui volum imens de celule energetice (cu cele mai mici dimensiuni, de la care nu mai există condiții de alte ruperi) care vor forma treptat noi monade. Iar monadele cu forme de conștiință atât de ridicată ca monadele creatoare de structuri universice vor folosi, cum spuneam, la minimum asemenea bule naturale pentru organizările interioare, dar creează structuri din energia interioară, temporare și restrânse ca spațiu interior, ajutătoare pentru evoluțiile care se desfășoară în marile bule, în universuri.
NU EXISTĂ UNIVERSURI ASEMĂNĂTOARE – NICI MĂCAR ÎNTRE UNIVERSURILE MATERIALE, NICI ÎNTRE UNIVERSUL ASTRAL ȘI UNIVERSURILE DE CONSOLIDARE A ÎNVĂȚĂTURILOR DIN UNIVERSUL ASTRAL (UNIVERSUL CAUZAL ȘI UNIVERSUL FIZIC)
Studiind energia fundamentală, formarea monadelor (pe care o vom dezvolta în continuare cât mai detaliat) și dezvoltarea lor fără obligativități, lăsând liberul arbitru al fiecărei monade să se manifeste până la limitele înțelegerii vieții și derulărilor ei aducătoare de experiență, așadar prin prisma celor pe care le cunoaștem acum înțelegem că nu este posibil ca două monade să fie identice, fiind formate în condiții extrem de diferite: și ca vibrație a spațiului în care se formează bule, și ca spargere repetată a bulelor de energie, și ca împletire a lor pentru a se autocrea o monadă, nici ca stabilizare a formării ei cu o mulțime de modificări până la formarea ei definitivă. Iar intrate într-un Centru de evoluție, coordonatorii evoluțiilor formează doar condiții de trăire, lăsând monadele să se manifeste protejat pentru a nu se mai distruge ele însele – cum se petrec lucrurile înafara Centrelor de evoluție – până când ele cresc, și experiența lor crește, și ajung să-și conștientizeze propria viață, propriile trăiri, propriile evoluții.
Chiar formarea experienței proprii conduce la diversificarea uriașă a monadelor în creșterile lor energetice permanente. De aceea nu putem avea nimic altceva decât diversitate, iar acest lucru îl știm bine din viața noastră curentă, când încercăm în van să ne impunem punctul de vedere și nu putem decât cel mult până la un moment dat, după care totul explodează pur și simplu, revolutiv, fiecare întrupat având personalitatea sa și dorind mai presus de orice să și-o folosească, fără s-o impună la rândul său.
Așadar, lumi identice sau aproape identice nu există, deși ar putea exista, dacă ar fi util să se impună același fel de evoluție tuturor monadelor: dar în loc de acest lucru, se aleg puncte de evoluție (galaxii, stele, planete) care formează linii diferite de evoluție, în funcție de înclinațiile monadelor. Când evoluțiile ajung la nivele foarte înaintate, ca ajutători și apoi coordonatori de evoluție, experiența diferită a acestora se va aplica grupurilor de evoluanți începători, asemănătoare între coordonatori și micii evoluanți începători, care astfel sunt îndrumați cu experiență în direcțiile lor de putere radiantă, de putere de înțelegere, de înclinații respectate profund de coordonatori.
Astfel înțelegem că după cum monadele nu pot fi identice, nici Centrele de evoluție nu sunt identice, iar cele nou-formate sunt ajutate de cele mai vechi numai în sensul general: cele ajutătoare avansate, cu conștiința lor extrem de dezvoltată, dau minimum de îndrumare posibil, până când conștiința și experiența monadelor din noul Centru de evoluție ajung extrem de avansate pentru a analiza experiența celorlalte Centre și a prelua, și adapta numai acele elemente care se potrivesc direcțiilor de dezvoltare din Centrul lor. Iar apoi continuă evoluțiile proprii prin conlucrare cu celelalte Centre de evoluție cunoscute.
NU CREĂM NOI, OAMENII, UNIVERSURI NOI
Și revenim la ideea că nu suntem noi, oamenii, în stare de a crea universuri. Primim satisfăcuți orice fel de informații, fără să cunoaștem pe de o parte complexitatea universurilor și a tuturor acelor structuri, lucrări uluitoare care le reunesc, le remodelează și le întrețin. Iar pe de altă parte nu cunoaștem mai nimic despre puterile pe care le necesită monadele pentru realizarea celei mai mici structuri de natura spațiilor locuibile pentru derularea evoluțiilor. Nu ne imaginăm cât de mică este puterea noastră ca întrupați, ca oameni, mai ales acum, în perioada universică cu vibrație locală extrem de joasă. Suntem pe drumul creșterilor noastre evolutive, dar pentru a ajunge la nivelul coordonatorilor evoluțiilor noastre este necesar să treacă valuri peste valuri peste valuri de eternități… Nu ar fi de loc rău să prețuim mai mult modestia… Dar vom ajunge fără îndoială și la modestie în orice situație, orice informație ni s-ar prezenta, iar acest lucru nu trebuie să ne scadă câtuși de puțin increderea în noi înșine. Dimpotrivă, să ne mobilizăm și să lucrăm asupra noastră înșine pentru a merge susținut pe acest drum al evoluțiilor noastre !!!…