I. IDEI PRINCIPALE
1. Universurile materiale sunt structurate interior pe zone și subzone universice; zonele pot fi sub formă de:
– bule energetice naturale atrase din exteriorul Centului de evoluție și adaptate cerințelor evoluțiilor care se desfășoară în interiorul lor;
– spații interioare delimitate chiar în spațiul bulei-univers prin pături energetice structurate complex, cu funcțiuni complexe.
2. Subzonele fiecărei zone sunt spații interioare ale fiecărei zone, fiecare având o vibrație naturală ușor diferită de a altora, delimitate între ele prin pliuri ale energiei fundamentale din zonă.
3. Treceri între zone și subzone se realizează prin crearea unor punți – bariere energetice de către coordonatorii de evoluții; ele sunt structuri complexe cu funcțiuni de asemenea complexe, specifice fiecărei zone.
4. Universul Fizic are trei zone adaptate evoluțiilor primare (începătoare) ale monadelor:
– zona I: este o bulă energetică cu vibrația cea mai joasă din spațiile interioare ale universului, fixată în interiorul unei alte bule care se consideră a fi zona a II-a a universului; în zona I se derulează evoluțiile progresive începătoare ale monadelor (și diferitelor grupări de monade) prin întrupări individuale și comune;
– zona a II-a: este o bulă energetică cu vibrația mai înaltă decât a zonei I, fixată în energia fundamentală a universului, unde se derulează evoluțiile progresive avansate ale monadelor, prin întrupări individuale și comune; din această zonă încep să se deruleze călătorii spirituale regresive ale spiritelor, organizate în mod special pentru aprofundarea evoluțiilor lor progresive;
– zona a III-a: este un spațiu fix delimitat în însăși bula Universului Fizic și este special structurată astfel încât să asigure evoluțiile spiritelor care finalizează evoluțiile primare sub formă de galaxii specifice acestei zone: adică un tip special de galaxii în care toate stelele, planetele și biosistemele lor se întrupează și evoluează simultan, chiar dacă sub forme corporale complet diferite.
II. DETALII, DISCUȚII
În contextul discuțiilor despre spațiile pe care le numim universuri, dar și pentru orientări pentru studiile următoare, este necesar să avem o imagine clară asupra structurilor interioare ale universului în care suntem actualmente întrupați – Universul Material Fizic:
– ce este o zonă universică;
– ce este o subzonă universică;
– care sunt caracteristicile principale ale zonelor Universului Fizic, în care noi evoluăm acum.
a. Ce este o zonă universică?
O zonă universică este un spațiu dintr-o bulă-univers destinat desfășurării unei anumite forme de evoluție a monadelor, în funcție de puterile lor energetice și experienței lor de manifestare. Ea poate fi sub formă de:
– bulă energetică naturală, formată deci în mod natural, de la bun început, în energia fundamentală liberă dinafara Centrului de evoluție, în interiorul unei bule mai mari sau poate fi o bulă energetică tot naturală însă atrasă de coordonatorii de evoluții în interiorul bulei-univers;
– spațiu special amenajat chiar din bula-univers, separat de restul universului prin pături energetice puternic compactizate și structurate astfel încât să permită schimburi între spațiul astfel delimitat și restul universului.
În Universul Fizic, în care evoluăm și noi acum, la fel cum de altfel sunt structurate și celelalte universuri materiale, avem ambele feluri se spații, dintre care trei sunt funcționale iar în perspectivă vor fi puse în funcțiune și altele, existente deja sub formă de bule energetice, aflate în pregătire de către monadele secundare și centrale care pot crea și modela/structura energia fundamentală.
Fiecare zonă universică are caracteristicile energiei fundamentale care o formează, special alese pentru evoluanții care o vor folosi: o anumită vibrație fundamentală, o anumită luminiscență fundamentală și un anumit sunet fundamental. Structurile interioare ale zonelor universice sunt create tot din energie fundamentală puternic compactizată de către coordonatorii de evoluții, adaptate permanent prin remodelare tuturor necesităților evoluțiilor monadelor în spațiile lor.
Zonele universice sub formă de bule sunt fixate în interiorul oricărui univers material, la fel ca și alte bule fixate în exteriorul universului, ca spații ajutătoare pentru univers. În general, universurile materiale au astfel de bule-zone cu diverse poziții: una în interiorul alteia, concentrice sau excentrice, deplasate atent de la un centru comun în universul total – după cum o cer necesitățile evoluțiilor.
Zonele universurilor materiale sunt așadar fixate în interiorul bulei-univers, dar nu lipite una de cealaltă pentru a nu se crea tensiuni interioare și exterioare, care să conducă la rupturi. Dar, acolo unde este cazul, acolo unde este nevoie, sunt fixate între ele prin punţi de legătură – porţi sau bariere energetice interzonale, create din energie fundamentală puternic compactizată de creatorii structurilor universice, structurate extrem de complex, astfel încât pot ajuta prin funcțiunile lor în diverse situații legate de sarcinile evoluanților.
De asemenea să reținem că zonele au o distribuție diferită în spațiul Universului Fizic:
– zona I este o bulă de energie fundamentală cuprinsă în interiorul altei bule: în zona a II-a, fără să fie concentrice și fără să fie amândouă concentrice cu centrul geometric al bulei mari care este Universul Fizic;
– zona a II-a este o bulă de energie fundamentală cuprinsă în interiorul marii bule care este Universul Fizic;
– zona a III-a nu mai este o bulă ci, ca o pregătire a spiritelor care urmează evoluțiile lor în universurile spirituale: Universul Spiritual Secundar și Universul Spiritual Central, întreaga zonă este chiar partea superioară a bulei Universului Fizic care cuprinde în profunzimea interiorului său și celelalte două bule-zone (numite zona I și zona a II-a).
Nicio bulă de energie fundamentală nu are o vibrație constantă în interiorul ei; de la suprafață până în cele mai profunde adâncimi, vibrația energiei fundamentale se schimbă și, dacă condițiile exterioare universului nu se schimbă, iar bula este fixată în interiorul altei bule – astfel mișcările ei naturale sunt extrem de fine – nu au loc modificări în distribuțiile spațiilor cu vibrații diferite în cuprinsul bulei. În acest fel, spațiile interioare ale zonei pot fi delimitate între ele prin structuri create de coordonatorii evoluțiilor care se derulează în zonă, creații realizate prin compactizarea pe loc a energiei fundamentale, pe care le numim punți sau bariere energetice inter-zonale și inter-subzonale. Ele sunt creații extrem de complexe, cu modelări interioare și exterioare cu funcțiuni complexe, pe măsura necesităților evoluțiilor care se desfășoară în zonă și între zonele universului.
Așadar pe scurt: fiecare univers material are o serie de zone-bule și zone-spații, în interiorul cărora se delimitează regiuni mai largi sau mai restrânse pe care le numim subzone ale zonei universice.
b. Ce este o subzonă universică
Subzona universică este o regiune, un spațiu interior al unei zone universice care are, în mod natural, o vibrație puțin diferită de vibrațiile energiei fundamentale din jur, mai înaltă sau mai joasă, departajată printr-un pliu în bula-zonă, creat de coordonatorii de evoluții, de restul spațiului energetic al zonei acolo unde este necesar (acolo unde vibrația poate fi bună pentru derulările evoluțiilor).
Întreg cuprinsul fiecărei zone a universurilor materiale are părți cu vibrație puțin diferită, părți interioare cu vibrații doar cu puțin diferite între ele, căci dacă vibrațiile ar fi mai puternic diferite între ele, bula care le cuprinde s-ar fi rupt de mult, în mișcările naturale ale bulelor din exteriorul Centrului de evoluție, în energia fundamentală liberă. Așa cum discutam la punctul anterior despre zona universică, bulele-zone sunt fixate în energia universului (bulei care le cuprinde pe celelalte bule), lăsându-se doar o mișcare lină, fină, care nu deranjează niciodată distribuțiile din interior.
În interior, subzonele creează condiții pentru o trecere lină, de la o vibrație la alta doar ușor diferită, a evoluanților începători care nu au putere foarte mare de adaptare de la o vibrație a unei zone la vibrația altei zone. Coordonatorii aleg subzonele în care spiritele evoluează în funcție de puterile spiritelor de a se adapta, lin, de la o vibrație la alta și în acest fel doar când sunt destul de avansate fac trecerea de la zona I la zona a II-a, cu vibrație foarte înaltă.
Pliurile sunt structuri speciale, complexe, cu funcțiuni pe măsură, care pot fi remodelate numai de creatorii lor în funcție de necesitățile evoluțiilor.
Astfel de subzone, cu structurile care le delimitează în energia zonei, sunt amenajate pentru a fi de ajutor:
– evoluțiilor care se desfășoară în spațiile aceleiași zone universice;
– evoluțiilor care se desfășoară în toate zonele fiecărui univers material, prin facilitarea circulațiilor grupurilor de evoluanți între zonele aceluiași univers;
– pentru facilitarea circulațiilor fluxurilor între Universul Spiritual Central (unde filamentele sunt create și/sau remodelate) și universul material local.
Pliurile care despart subzonele între ele sunt realizate prin compactizarea energiei bulei de la suprafața ei spre interior și pot avea adâncimi variate, dar și variabile – adică pot fi scurtate sau prelungite în funcție de necesitățile evoluanților care le folosesc. Ele cuprind structuri interioare pe tot cuprinsul pliului, precum și exterioare care fac legătura cu o altă subzonă.
Acolo unde este necesar, pe structura unui pliu care participă la delimitarea unei subzone se crează și o structură de tip punte care face legătura între două zone: cea pe care se află deja un pliu și zona învecinată. O asemenea structură, așadar mai complexă decât o punte pe un pliu simplu obișnuit între două subzone, este ceea ce numim barieră inter-zonală. O barieră de acest fel are structuri complexe unisens, întrucât:
– grupurile de spirite care circulă între subzone și zone nu pot merge în dublu-sens, ci numai unisens – așa este necesar pentru evoluțiile lor;
– fiecare barieră, în anumite situații, facilitează ori preluarea fluxurilor care și-au pierdut din energie și sunt atrase de bariera cu vibrație asemănătoare și transferate în Universul Central pentru remodelare, ori aducerea unor noi fluxuri (sau fluxuri refăcute, remodelate în Universul Central) în subzonă.
De aceea numim bariere cele care se creează între zone – deși pentru a nu ne încărca mintea cu alte numiri, le numim pe toate bariere: bariere energetice inter-zonale și bariere energetice inter-subzonale.
Să reținem că structurile barierelor, indiferent de care sunt, nu sunt structuri doar peste marginile, buzele pliului, ci pe toată suprafața pliului, în toată adâncimea lui. De asemenea, pliul nu merge niciodată până într-un centru al bulei, rămâne astfel întotdeauna un vast spațiu în interiorul profund al bulelor: spațiul delimitat de pliuri este consacrat evoluanților primari (începători), iar spațiul liber din interiorul profund al bulei este folosit exclusiv de ajutătorii secundari și centrali pentru cercetări și aplicații ale acestora: în direcția ajutorului acordat evoluanților primari și spațiilor superioare unde trăiesc primarii.
De asemenea, barierele energetice, realizate din energie fundamentală puternic compactizate, susțin alte structuri universice: corzile energetice universice, create tot de coordonatorii evoluțiilor, tot din energie fundamentală puternic compactizată și complex structurate interior, care facilitează circulațiile fluxurilor energo-materiale, dar și circulațiile galaxiilor prin subzonă, prin impulsuri vibraționale care formează atracții și respingeri formatoare de mișcări, de circulații ale galaxiilor prin subzonă.
Să reținem că subzonele nu sunt nici concentrice, nici nu se înșiră în funcție de vreo formă de continuitate, căci sunt spații naturale și nu create artificial – doar facilitățile pentru evoluții sunt artificiale, create și remodelate de către coordonatorii de evoluții, atunci și unde este cazul.
c. Care sunt caracteristicile principale ale zonelor Universului Fizic
Universul Fizic are în funcțiune actualmente trei mari zone universice:
ZONA I A UNIVERSULUI FIZIC
Este o bulă energetică naturală din interiorul Universului Fizic, cuprinsă în interiorul altei bule – care este zona a II-a a universului – fără ca ele să fie concentrice și, așa cum am specificat mai sus, fără să fie concentrice amândouă sau vreuna dintre ele cu centrul geometric al bulei universului. Ea are vibrația cea mai joasă dintre cele trei zone ale universului, unde se derulează începuturile fiecărei etape din evoluțiile primare ale spiritelor: și ca întrupați individuali, și ca întrupați în evoluții comune (întrupări de tip planetă și stea din galaxiile din această zonă) cu biosistemele lor. O asemenea vibrație joasă este necesară evoluțiilor spiritelor aflate la începutul drumului lor evolutiv când vibrația lor este joasă, indiferent de etapa pe care o parcurg: de la monade protejate în filamente energetice – la planete și stele.
În această zonă, distribuțiile galaxiilor, apoi ale stelelor și planetelor în fiecare galaxie le prezintă rare, cu spații uriașe între ele – dar și cu spații uriașe între cele mai mici componente ale structurilor lor: elementele subatomice, atomice, moleculare. Dar spre deosebire de ceea ce credem azi, aceste spații nu sunt absolut de loc goale, ci hiperstructurate cu numeroase componente ale unor forme de corporalități cu vibrații înalte, și mult mai înalte comparativ cu vibrațiile materiilor și energiilor fizice, pe care le putem azi percepe cu corpul nostru fizic. Dar începem acum, pe măsura creșterii vibrației medii planetare, să le percepem cu ”ochii minții” – de fapt cu senzorii corpului mental, chiar dacă pentru început percepem doar luminiscența fundamentală (aura), apoi percepem valuri de sunete fundamentale și simțim pulsațiile vibrației fundamentale. Apoi vom vedea treptat și structurile interioare ale corpurilor noastre și ale tuturor viețuitoarelor din jur, mai întâi eterice, apoi astrale și cele cu vibrații încă și mai înalte, dar și câmpurile tuturor corporalităților, individuale (biosistemele planetelor) și comune (ale stelelor și planetelor) precum și păturile energetice care protejează propria noastră galaxie și orice alte galaxii din univers.
Pământul, planeta pe care evoluăm în prezent, se află într-o galaxie din această zonă a Universului Fizic, iar omenirea întreagă cuprinde spirite întrupate care cunosc și alte zone ale universului, despre care discutăm acum, venite pe Pământ cu milioane de ani în urmă prin călătorii spirituale de o mare complexitate.
ZONA a II-a A UNIVERSULUI FIZIC
Este o bulă energetică naturală din interiorul Universului Fizic care are vibrația mult mai înaltă decât cea din zona I; spiritele care au finalizat evoluțiile din zona I continuă aici evoluțiile lor pe o treaptă superioară, fiind pregătite prin toate trăirile lor anterioare pentru evoluții avansate, care au condiții de desfășurare în această zonă cu vibrație înaltă.
Zona a II-a are particularități speciale, începând chiar cu distribuțiile galaxiilor în zonă, cu stelele și planetele din cuprinsul lor. Între ele nu sunt spații uriașe, dar nici între structurile lor interioare; nu sunt asemenea spații uriașe – așa cum sunt în zona I – întrucât densitatea tuturor elementelor materiale cu toate vibrațiile este foarte mare, iar spiritele pot suporta influențele lor puternice, ale radiațiilor lor extrem de puternice, ale câmpurilor lor extrem de dense. Emisiile lor de luminiscență, sunet fundamental și vibrație fundamentală sunt extrem de puternice și se constituie, prin percepțiile foarte avansate ale evoluanților, ca repere obișnuite clipă de clipă, pentru realizarea sarcinilor de o mare complexitate pe care le au aici evoluanții.
Așa cum spuneam, distanțele între stelele și planetele galaxiilor, între galaxii și grupările de galaxii sunt extrem de mici comparativ cu cele din zona I. Planetele și stelele par a fi mici în ochii observatorul de azi, dar ele sunt extrem de dense și numai în anumite situații, rare, în cuprinsul subzonelor, sunt spații vaste, necesare pentru cercetări ale evoluanților avansați care conlucrează cu ajutătorii pentru galaxii întregi în spațiile profunde ale bulei.
Zona a II-a este ultima zonă în care au loc evoluții intraplanetare pentru spiritele care sunt la începutul evoluțiilor lor și au nevoie de un surplus de radiație energetică din partea spiritelor care formează planetele și stelele galaxiilor. Dar stelele și planetele nu au în această zonă un biosistem numeros – nu pentru că nu ar ajunge multe spirite să poată popula planetele și stelele (ca biosistem fizic, eteric, astral), ci pentru că biosistemele numeroase – cum sunt în zona I – sunt răspândite pe un număr uriaș de stele și planete din cuprinsul fiecărei subzone. La finalul evoluțiilor lor în această zonă, spiritele intraplanetare nu vor mai avea nevoie de protecție și nici de ajutor radiant pentru a trece la cea mai complexă activitate a spiritelor, a monadelor de pretutindeni: creația materială conștientă. Câmpurile puternice și amprentele pe care știu să le ”citească”, să le înțeleagă și să le folosească în derularea sarcinilor lor le vor ajuta în orientări, adaptări rapide, la creșterea gradului de conștientizare de sine și la ridicarea conștiinței proprii.
Din zona a II-a spiritele creatoare avansate care finalizează câte o etapă din evoluția lor pornesc în călătorii spirituale regresive spre zona I unde – mult mai conștienți în evoluțiile lor – trăiesc evenimente specifice forțelor lor, evoluțiilor pe care le-au avut în zona I și își pot corecta toate înclinațiile vegetative și animalice care au rămas în manifestările lor și le împiedică evoluțiile lor de ”acasă”, din zona a II-a. Azi pe Pământ sunt asemenea populații spirituale venite prin călătorii spirituale regresive (regresive din punct de vedere vibrațional) din zona a II-a cu vibrații foarte înalte – în zona I cu vibrații mult mai joase.
Până la finalizarea evoluțiilor în zona a II-a, toate spiritele depășesc greutățile de conștientizare a diferențelor de vibrații și derularea tuturor activitățile de tip mental și astral, pe lângă cele mai fine și profunde activități fizice. Se instalează un echilibru perfect între elementele extreme de manifestare, de tip pozitiv și negativ, care însă devin treptat extrem de estompate, până la cele mai fine aspecte, într-un mediu complet asemănător ajutător în formele cele mai profunde. Spiritele însă nu pierd nimic din memoriile lor, de aceea au nevoie, înainte de a trece în evoluțiile din zona a III-a, de obișnuire de a acționa la nivelele de vibrație foarte joasă: și acțiuni proprii, și acțiunile altora, impulsive și agresive – în orice fel pe care azi, acum, aici, în numim negativ. Este câștigată nu numai obișnuința de a face față la vibrațiile foarte joase, ci și obișnuința spiritelor care parcurg evoluțiile în ambele zone – de a se corecta imediat ce spiritele își sesizează influențe negative asupra manifestărilor lor. Pot să o facă din ce în ce mai bine, pentru că experiența lor este mare, sunt cunoscute toate manifestările și sunt în plus consolidate și manifestările pozitive, și modul de a face corecții imediat ce sunt conștientizate devierile, chiar și cele mai fine. Tocmai de aceea am discutat încă din expunerile zonei I, despre ceea ce numim: călătorii spirituale regresive, care sunt planificate, organizate și îndrumate de către spiritele care au ajuns cu evoluțiile lor în terminalul zonei a II-a. Astfel de lucrări se desfășoară sub atenția permanentă a entităților dimensionale și interdimensionale, a ajutătorilor secundari și centrali. Toate spiritele care finalizează evoluțiile individuale în zona a II-a au o experiență vastă într-un astfel de domeniu, au o perspectivă largă asupra tuturor evoluțiilor personale individuale, iar evoluțiile comune (de tip planetă și stea) – treapta următoare din evoluțiile lor – nu mai adaugă alte manifestări în plus, ci consolidează toate activitățile mentale ale spiritelor astfel întrupate. De aceea discutăm acum despre manifestările individuale mai ales, înainte de a discuta despre evoluțiile din zona a III-a. Și este de reținut faptul că tot spiritele care inițializează, organizează călătoriile regresive și participă la ele în același timp, îndrumă toți frații lor din zona a II-a în timpul tuturor corecțiilor care se derulează la revenirea ”acasă”; astfel că la fiecare etapă de evoluție, de-a lungul parcurgerii tuturor subzonelor din zona a II-a, mereu noi popoare inițializatoare îndrumă spiritele în corecțiile cele mai profunde și consolidările conștientizărilor de simțire a devierilor posibile.
Abia apoi vor trece aceste spirite la întrupările comune (planete și stele): tot în zonele I și II ale universului, pentru consolidarea activităților mentale extinse la nivelele cele mai profunde posibil pentru momentul evoluțiilor lor.
ZONA a III-a A UNIVERSULUI FIZIC
Este zona cu vibrația cea mai înaltă dintre zonele Universului Fizic, asigurând condiții pentru derularea celor mai avansate, și totodată ultime faze ale evoluțiilor primare. Vibrația foarte înaltă favorizează derularea evoluțiilor spiritelor la nivelele cele mai înalte ale evoluțiilor lor, ale tuturor manifestărilor spiritelor, astfel încât evoluanții din această zonă consolidează absolut toate formele de manifestare învățate și consolidate până aici, la nivelele cele mai înalte de conștiență și conștiință pentru nivelul lor evolutiv.
Pentru ca astfel de evoluții să se poată desfășura, zona a III-a are particularități speciale prin care se asigură întruparea simultană a unui număr extrem de mare de popoare de spirite, simultan, formând toate stelele, planetele, planetoizii și biosistemele lor (fizice, eterice, astrale, mentale, cauzale și spirituale de toate formele).
Pentru o asemenea întrupare comună uriașă a tuturor acestor popoare de spirite este necesar un spațiu uriaș pentru suportarea câmpurilor care se formează simultan cu formarea corporalității de întrupare a acestora. De aceea, galaxiile cu întrupare comună simultană le găsim exclusiv în zona a III-a și, dacă ni se par uriașe spațiile care separă galaxiile, stelele și planetele din zona I – în această a III-a zonă, cea mai largă în ce privește spațiul său, nu există decât două subzone, și există doar două întrupări pe care aceste popoare de spirite le au aici: fiecare întrupare într-una din aceste două subzone. Practic numai câteva galaxii – dar de o mărime considerabilă, se află în aceste două subzone, iar fiecare asemenea subzonă are o serie întreagă de structuri care facilitează deplasarea întrupaților între galaxiile din ambele subzone, indiferent de evoluția pe care o desfășoară, pentru ca toți evoluanții să-și acopere analizând în avans sau post-procesare cele ce se trăiesc simultan în întreg spațiul zonei.
Spațiul acestei zone este delimitat direct din spațiul bulei care formează Universul Fizic, prin pături de energie fundamentală puternic compactizată care o despart de bula care formează zona a II-a, astfel încât să nu se influențeze reciproc. În acest fel zona a III-a înconjoară celelalte două bule-zone care sunt cuprinse în interiorul profund al universului.
Așadar să reținem că această zonă este parte chiar a bulei-univers, Universul Fizic ca atare, deci această zonă nu este o bulă separată, așa cum sunt celelalte două zone – I și II, despre care am discutat anterior. Între cele două zone învecinate există un număr foarte limitat de pasaje, de punți, de treceri, structuri asemănătoare cu barierele energetice interzonale, dar prin care nu trec grupuri de spirite, ci doar au loc schimburi de fluxuri energo-materiale cu Universul Central, asemănătoare celor din celelalte zone.
O astfel de organizare este asemănătoare din multe puncte de vedere universurilor spirituale în care vor evolua spiritele în continuare: Universul Spiritual Secundar și, mai târziu, Universul Spiritual Central.