I. IDEI PRINCIPALE
1. Primele etape de trăire ale monadelor, înafara vreunui Centru de evoluție, le numim creșteri, întrucât monadele nu pot primi învățături, deci nu sunt evoluții propriu-zis; doar primele faze de trăire în Centrul de evoluție le putem numi evoluții, cu învățături, consolidări și îmbogățiri de experiență.
2. Când puterea energetică radiantă a monadelor crește suficient de mult, încep evoluțiile spirituale, în care monadele sunt grupate în spirite (și diverse grupări de spirite), urmând evoluții protejate prin întrupare, pe care le numim evoluții primare.
3. Pe măsura creșterii puterii energetice radiante și experienței de folosire a acesteia, evoluțiile monadelor avansate: secundare și centrale, se derulează prin două feluri de avansări:
– în spații protejate: universurile spirituale, monadele care au învățat să protejeze viața și să-și manevreze razele pot evolua fără protecția întrupărilor;
– în universurile materiale ele se manifestă în continuare prin corporalitate, ca ajutători în mijlocul celor care se află în evoluții începătoare, pentru a le oferi exemplu personal de manifestare.
4. Evoluțiile nu au sfârșit, la fel cum și viața monadelor nu are sfârșit.
II. DETALII, DISCUȚII
Să facem o scurtă trecere în revistă a celor ce se petrec cu monadele care își stabilizează existența și apoi intră într-un Centru de evoluție.
Primele creșteri ale monadelor au loc, așa cum știm acum, în evoluții filamentare, desfășurate în universurile materiale ale Centrului de evoluție. Numim creșteri asemenea desfășurări – la fel cum numim și trăirile înafara Centrelor de evoluție, în energia fundamentală infinită în care se autoformează conjunctural. Aceste creșteri din interiorul filamentelor energetice sunt de fapt un început de evoluții, chiar dacă ele nu se manifestă propriu-zis în interiorul filamentelor și nici nu pot monadele să învețe ceva pentru ca apoi să aplice și să consolideze asemenea aplicații. Totuși au loc evoluții imperceptibile ale percepțiilor monadelor, pe măsură ce au loc creșteri ale celulelor lor energetice fundamentale, deci și creșteri ale radiației lor, ale puterii lor energetice radiante. Se obișnuiesc cu prezența altor monade asemănătoare din interiorul filamentului, și chiar au la un moment dat tendințe de mișcare spre apropiere unele de altele – de unde rezultă că este adevărat să începem să le numim evoluții, chiar dacă sunt extrem de lente, în timp îndelungat.
Următoarele trăiri ale monadelor se încadrează în ceea ce numim evoluții spirituale: ele sunt reunite într-un prim fel de grupare de monade foarte apropiate ca tendințe de manifestare, o grupare pe care o numim spirit. El este plasat într-un univers spiritual (Universul Spiritual Primar), unde vor crește în continuare protejate, în timp ce radiația lor este canalizată în alte spații – universurile materiale – unde vor învăța să-și manevreze treptat radiația în diverse acțiuni, prin intermediul corporalităților materiale care se constituie în radiația monadelor. Corporalitatea este astfel un mănunchi de canale materiale, prin care trec subseturi și seturi de raze din radiația totală, raze care mânuiesc canalele (fibre, vase de sânge, organe, apoi membre, structuri de simț, etc.) și prin care monada se va putea manifesta în continuare tot prin intermediul seturilor de raze din radiația lor totală. Celulele energetice fundamentale ale monadelor vor înregistra toate vibrațiile din mediul înconjurător, tot ceea ce primesc senzorii corpurilor lor, dar și simțirile proprii: toate la un loc vor forma, și apoi vor îmbogăți memoriile monadelor. În acest fel, pe parcursul unor lungi perioade de timp, ele vor primi învățături din ce în ce mai bogate, mai complexe, precum și îndrumări pentru aplicarea acestor învățături: prin percepții, orientare și adaptarea permanentă a învățăturilor anterioare. Sunt învățături privind manifestări de bază, pentru toate tipurile de raze cu vibrații diferite: înalte, medii și joase.
La început, puterea energetică radiantă a monadelor, fiind prea mică pentru a susține o corporalitate, coordonatorii de evoluții formează grupări de monade – de 2-10 monade – numite, așa cum spuneam mai sus, spirite. Toate monadele dintr-un spirit se întrupează într-un singur sistem corporal, cu un singur corp de manifestare ajutat de mai multe corpuri cu vibrație din ce în ce mai înaltă: se cumulează razele cu aceeași vibrație a monadelor dintr-un spirit, prin structuri energetice complexe. Astfel se cuplează razele cu vibrație fizică ale monadelor dintr-un spirit – care vor forma corpul fizic, apoi cele eterice de la toate monadele pentru a forma corpul dublu eteric, apoi cele astrale, mentale și cauzale pentru a forma corpul astral, mental și cauzal. Pe același principiu se va forma orice fel de corporalitate a oricărei grupări de spirite (popor de spirite, grupări de popoare de spirite), în toate etapele de evoluție ale spiritelor, acolo unde este cazul de astfel de reuniri.
Radiația susține treptat o corporalitate din ce în ce mai complexă, necesară învățăturilor, aplicării și consolidării manifestărilor astfel învățate. În acest fel grupat monadele vor evolua până când puterea energetică radiantă a fiecărei monade va crește suficient pentru a susține o corporalitate, în mod individual, a o întreține și a se manifesta prin intermediul ei. Totuși spiritele încă nu au nici putere foarte mare, nici pricepere, experiență de manifestare foarte multă, de aceea rămân în continuare unite ca spirite, și plasate tot în Universul Spiritual Primar, și se vor manifesta prin radiația proprie în universurile materiale: Universul Astral, Universul Cauzal și Universul Fizic. Dar tot prin ajutorul unor structuri speciale, în continuarea evoluțiilor lor, fiecare monadă se va întrupa separat, în sistem corporal propriu, va evolua individual o lungă perioadă de timp, până la obișnuirea totală cu manevrările tuturor seturilor de raze, consecutiv și simultan, în funcție de o bogăție uriașă de condiții de mediu. Treptat ajung să-și cunoască propriile creșteri, evoluții, să înțeleagă că mai întâi au crescut în filamentele energetice, apoi încep să folosească chiar filamentele (în care cresc alte monade, mereu noi generații de monade care intră mereu în evoluții): pentru constituirea și întreținerea corporalității lor, necesară pentru manifestare.
Așa cum se învață să se folosească de condițiile de mediu în care trăiesc, tot așa învață mai departe să se folosească și de alți evoluanți, și să lase alți evoluanți să se folosească pe ele, pentru nevoile evoluțiilor lor.
Toate acestea sunt evoluții independente, în care monadele învață să-și folosească mai întâi corpul fizic în manifestare, apoi și alte corpuri, cu vibrație mai înaltă: corpul astral, corpul mental și apoi și corpul cauzal. Învață să se manifeste prin corporalități care au corp de manifestare fizic, dar și cu corporalități care au corp unic de manifestare corpul astral (ca entități astrale). Și, când capătă experiență mai multă de deplasare pe distanțe foarte lungi, apoi de la o planetă la alta, apoi prin toată galaxia prin călătorii astrale, încep să se obișnuiască să se deplaseze cu corporalități spirituale, care au o vibrație extrem de înaltă: formate din corp spiritual (sau budhic) și corp dumnezeiesc (sau atmic) – și astfel vor învăța să circule prin univers cu o asemenea corporalitate, formându-și experiență de entități spirituale, prin tot felul de călătorii prin univers.
Astfel, după consolidarea evoluțiilor independente, spiritele sunt reunite pentru a traversa cea mai frumoasă evoluție – și ultima – primară: evoluțiile prin întrupare comună a popoarelor întregi de spirite: evoluțiile prin întrupare comună de tip planete și stele, reunite în galaxii matriceale și, apoi, în galaxii ca formă totală și simultană de întrupare.
Asemenea întrupări comune sunt forme de învățătură pentru spirite cu evoluții extrem de complexe, cu bogate trăiri personale pentru fiecare monadă în parte, care conduc la o creștere puternică a radiației lor, pe lângă experiența de folosire extrem de bogată care se acumulează din astfel de întrupări. Astfel încât la finalul evoluțiilor prin întrupare comună, fiecare monadă, din fiecare spirit, ajunge la o putere energetică foarte mare, și experiență de manifestare pe măsură, cu care să desfășoare orice fel de activitate proprie în orice locuri din univers și să ajute în același timp și monadele în evoluții primare care pășesc în evoluții.
Cu asemenea forțe enrgetice și cu experiența acumulată astfel, monadele încep alt fel de evoluții – evoluțiile secundare.
În aceste evoluții secundare, monadele învață să trăiască pe cont propriu, fără ajutor energetic de la fostul grup monadic – de la foștii frați de spirit – precum și de la păturile energetice care fuseseră din ce în ce mai groase, mai compacte pe măsura înaintărilor în evoluțiile primare și astfel puternic ajutătoare din punct de vedere energetic. Ele au o dublă direcționare de manifestare, începând cu aceste evoluții secundare, specifice tuturor treptelor de evoluție pe care le vor parcurge în continuare:
1. De manifestare fără mijlocirea corpurilor de întrupare, o manifestare directă, față în față unele cu altele: prin manevrarea seturilor de raze proprii, liberă, prin reținerea unora (din starea de manifestare, de acțiune) și manevrarea altora, rând pe rând sau simultan, după necesități; este o lucrare de bază, care la începutul evoluțiilor secundare se desfășoară la început doar în Universul Spiritual Secundar (USS).
2. De manifestare prin corporalitate, prin întrupări, prin transferul monadei direct în Universul Spiritual Primar, de unde – prin mecanismele obișnuite de întrupare – se vor crea sisteme corporale în Universul Astral, în Universul Cauzal și în Universul Fizic.
La începutul manifestărilor ca evoluant secundar, se învață treptat trimiterea razelor în alte spații ale Centrului de evoluție, în universurile materiale și alte spații speciale afiliate universurilor, direct, fără întrupare, fără folosirea Universului Spiritual Primar:
– la început prin sisteme de legături create între diferite spații universice;
– apoi prin concentrarea radiației acolo unde este necesar și efectuarea cu ele a unor lucrări necesare simple (de regulă întreținerea spațiilor și creațiilor necesare evoluțiilor). Astfel de lucrări se realizează tot prin manevrarea seturilor de raze, dar în locuri situate departe de evoluanții primari care nu pot înțelege încă asemenea manifestări; la început este vorba despre percepții, despre observări și orientări în spații de diferite vibrații, apoi lucrări scurte sub îndrumarea ajutătorilor secundari mai avansați și a evoluanților centrali, de mică amploare, apoi din ce în ce mai complexe și de durată lungă.
Tot manifestări specifice evoluțiilor secundare sunt, de asemenea, deosebit de importante: începutul învățăturilor de creație energetică, pe măsura creșterii puterii radiației proprii și a experienței de lucru: o formă de creație realizată prin compactizarea energiei fundamentale în stare liberă, deci nu a unor fluxuri de filamente materiale, cum erau realizate lucrările în universurile materiale, precum și modelarea ei/remodelarea/destructurarea obiectivelor create. Toate acestea se realizează numai sub autoritatea coordonatorilor de evoluție. Începuturile se derulează treptat, iar pe măsura creșterii puterii radiante se aprofundează această formă de creație, culmea creației monadelor în astfel de evoluții. În acest fel, când creația energetică – din energie fundamentală în stare liberă – se consolidează, începe o nouă formă de evoluții: evoluțiile centrale.
Evoluțiile centrale merg în eternitatea vieții monadelor, fără de sfârșit. Dacă cele discutate până acum au fost faze intermediare de evoluții, învățăturile și aplicațiile specifice evoluțiilor centrale merg pe o cale cu valuri de aplicații și dezvăluiri fabuloase, ale căror linii generale le putem cunoaște din cele povestite de centrali și din efectele lucrărilor lor, în mijlocul cărora trăim, evoluăm, ne mișcăm și noi în direcțiile lor, dintre care foarte puține le putem înțelege azi:
– întărirea, aprofundarea și diversificarea creației energetice, participarea la lucrări de acest fel în toate universurile – și spirituale, și materiale, în toate spațiile speciale ale Centrului de evoluție;
– manevrarea razelor din radiația energetică proprie pe întreg cuprinsul Centrului de evoluție; alte feluri de manevrări, prin rețineri parțiale și totale în interiorul monadei a radiației proprii, până la a folosi doar o singură rază când este necesar și manevrând-o direct sau prin întrupare prin ea însăși: prin buclarea ei astfel încât să se poată forma corporalități obișnuite în interiorul spațiilor, pentru realizarea de lucrări pe cuprinsul întregului Centru de evoluție;
– întrupări în universurile materiale și spațiile ajutătoare speciale, folosind radiația proprie direct din Universul Central;
– activitate de îndrumare, ajutor și coordonare în toate evoluțiile aflate în desfășurare, în toate treptele și subtreptele lor; extinderea cercetărilor și aplicărilor noutăților în dezvoltarea Centrului de evoluție, descoperirea și cercetarea unor noi forme de potențial ale energiei fundamentale și a posibilităților de folosire pe loc, sau mai târziu – în funcție de posibilitățile monadelor în evoluții curente, precum și cercetarea lor împreună cu monadele cele mai evoluate din alte Centre de evoluție.
Evoluțiile centrale nu finalizează toate evoluțiile monadelor, ci evoluțiile continuă mereu, cu alte forme pe care monadele știu că aparțin deja unor alte Centre de evoluție, cu care coordonatorii evoluțiilor noastre țin permanent legătura.
După această scurtă prezentare a curgerii celor mai importante trepte de evoluție a monadelor în Centrul nostru de evoluție, vom continua cu câteva generalități privind evoluțiile monadelor în diferite spații ale universului, după care vom discuta despre fiecare în parte pe parcursul studiilor viitoare – cu accent pe evoluțiile spirituale, căci despre cele filamentare am discutat pe larg anterior. În acest fel, ne vom cunoaștem bine originile și vom înțelege bine ce este și cum se folosește orice spirit de materia aceasta pe care o cunoaștem, dar pe care mulți ajung, după primele cunoașteri, să o disprețuiască, sub motiv că ea este… energie… Și nu ar fi de loc prima oară când un asemenea dispreț cucerește sufletul omului – religiile abrahamice au împins credincioșii lor către disprețul pentru trupul lor, pentru prețuirea integrală a sufletului. Da, acest subiect îl vom relua din nou când vom discuta despre întrupare și despre corporalitate, unde sunt aceste mari confuzii. Confuzii sunt și din alt punct de vedere – tot ceea ce are vibrație înaltă ar fi energie pură, fără să știm că corpurile noastre, ale entităților noastre ajutătoare cu vibrație mai înaltă decât corpul fizic, sunt tot materiale – dar constituite din materii cu vibrație înaltă și foarte înaltă, dintre care în univers și în spațiile, dimensiunile structurale paralele corpurile de manifestare curentă sunt de fapt tot materiale și tot fizice, dar cu altă vibrație.
În acest fel vom înțelege în profunzime viața biositemului fizic de pe orice planetă din univers, precum și viața celor pe care le numim: entități eterice, astrale, spirituale, dimensionale și inter-dimensionale, vom înțelege viața și munca entităților care au ajuns creatoarele cele mai performante ale Centrului de evoluție – entități transcedentale creatoare de corporalități de specii și subspecii de pretutindeni unde puterea energetică radiantă a spiritelor este mult prea mică pentru a putea forma corporalități, oricât de mici și simple ar fi acestea.
Și astfel învățăm și noi, treptat, să facem aceleași lucrări, și să învățăm și alte spirite să facă aceleași lucrări, la rândul lor.
GÂNDUL ZILEI
Mulți nu primesc laude crezând cu teamă că vor fi mai departe obligați să dea mai mult, să facă mai mult, etc. M-a șocat când am auzit că se poate și gândi cu teamă la așa ceva…
Eu m-aș bucura să pot să dau mai mult decât ceea ce a provocat laudele… Întotdeauna este loc de mai mult. Întotdeauna iubesc pe acel ”TREBUIE să dau mai mult decât atât”…
(…observați că eu nu agreez acea obligativitate, venită din partea globaliștilor, de a nu folosi acest cuvânt: ”trebuie”)