I. DEFINIRI
Sunt primele faze de evoluție a monadelor nou-intrate într-un Centru de evoluție, protejate de coordonatorii de evoluții prin introducerea monadelor în filamente energetice în interiorul cărora monadele cresc, fără să suporte alte presiuni decât compactizarea energiei fundamentale în interiorul filamentului; presiunea fină din patul filamentului oferă posibilitatea monadelor să se miște după puterea lor extrem de mică, cu o mișcare liberă ușoară (ca un mic tremur) și percepând doar radiația celorlalte monade din filament.
Sunt monade aflate în prima lor treaptă de evoluție, cu dezvoltări lente, cu simțiri foarte slabe și o mișcare minimă, ca un tremurat fin; filamentul, de dimensiuni foarte mici, pe care îl numim filament-energie, are în interiorul lui un grup mic de monade-energii asemănătoare între ele, care cresc împreună protejate în filament.
Sunt monade aflate pe o treaptă superioară față de monadele-energii, cu dezvoltări energetice mai avansate, care se desfășoară mai repede decât cele anterioare și cu simțiri superioare; filamentele care protejează monadele de acest fel le numim filamente-materie și cuprinde mai multe grupuri de monade care au făcut anterior parte din mai multe filamente-energii.
Sunt creații din energie fundamentală puternic compactizată, structurate interior, independente şi circulante în spaţiile universurilor materiale numai prin forțele de atracție/respingere din spațiile dintre galaxii și din interiorul galaxiilor. Filamentele-energii adăpostesc în interiorul lor grupuri de monade aflate în primele faze ale evoluțiilor lor, care nu se pot încă manifesta, dar cresc încet în interiorul filamentului, hrănindu-se cu energia interioară a acestuia. Filamentele-enegii au o putere energetică radiantă slabă, pot fi atrase de radiații mai puternice, dar nu pot fi ținute în loc pentru a forma structuri, asemenea firelor de energie fundamentală: de aceea le numim filamente-energii.
Sunt creații din energie fundamentală puternic compactizată, structurate interior, independente şi circulante în spaţiile universurilor materiale numai prin forțele de atracție/respingere din spațiile dintre galaxii și din interiorul galaxiilor. Filamentele-materii adăpostesc în interiorul lor mai multe grupuri de monade care au finalizat evoluțiile de monade-energii, care încep să prezinte tendințe de apropiere de celelalte monade din filament, încă nu se pot manifesta, dar sunt puternic atrase de radiații puternice, în raza cărora se pot compactiza și pot forma structuri stabile în spațiu și în timp.
Când discutăm despre circulații de filamente în spațiile universurilor materiale, putem să le numim laolaltă: filamente energo-materiale.
II. IDEI PRINCIPALE
1. Prima treaptă a evoluțiilor protejate sunt evoluțiile filamentare: monadele cresc într-un mediu protejat în interiorul unor filamente (ațe) energetice, create de coordonatorii evoluțiilor; sunt două trepte ale acestor evoluții:
– monade energii: puterea energetică a monadelor este foarte mică, simțirile sunt slabe, dar monadele au o mișcare minimă ca un tremurat;
– monade-materii: puterea energetică este mai dezvoltată, simțirile sunt superioare și mișcările, deși tot asemănătoare unui tremurat, au direcționări către celelalte monade din filament – filament care are în el mult mai multe monade decât în prima fază, adică cuprinsul mai multor filamente-energii.
2. Filamentele-energii și filamentele-materii se află în circulații în spații special amenajate (universuri), circulând în fluxuri uriașe: ele se atrag unele pe altele în cadrul aceluiași fel de principiu al atracțiilor universale, în plus, cele materii (sau materiale) le atrag pe cele energii fiind mai puternic radiante; iar circulațiile lor sunt impulsionate de atracțiile exercitate de structurile din univers – creații energetice sau structuri de întrupare pentru monadele aflate pe trepte superioare de evoluție (stele, planete și biosistemele lor).
3. Puterea de atracție exercitată între filamente se datorează doar indirect monadelor din interiorul filamentelor, întrucât puterea lor energetică radiantă este mult prea mică pentru a depăși teaca filamentului lor; dar filamentele sunt create proporțional cu energia monadelor din interior: cu cât sunt monadele mai puternice, cu atât filamentul este mai puternic, și deci mai puternic radiant, având putere de atracție mai mare.
III. DETALII, DISCUȚII
În studiile anterioare am discutat la modul general despre manifestări ale monadelor, oriunde s-ar afla ele după formarea lor stabilă în spații și în timp:
1. Manifestări aparente, care se desfășoară în mediul energetic primordial, înainte de intrarea monadelor într-un Centru de evoluție, care sunt mișcări conjuncturale în energia fundamentală aflată ea însăși în mișcare permanentă;
2. Manifestări ale monadelor care evoluează într-un Centru de evoluție într-un mediu protejat, cu două feluri de astfel de evoluții începătoare – evoluții filamentare și evoluții spirituale prin întrupare;
3. Manifestări ale monadelor avansate în evoluții, cu putere energetică foarte mare, cu conștiență avansată și experiență de folosire capacităților lor pe măsură: sunt evoluții nemijlocite nici de corporalitare, nici de existența fraților de spirit care s-au ajutat reciproc în evoluțiile protejate.
Despre creșterile și manifestările monadelor care se desfășoară în mediul primordial, înainte de intrarea într-un Centru de evoluție, am discutat în articolele anterioare. În continuare vom discuta pe larg despre evoluțiile care au loc într-un Centru de evoluție – respectiv Centrul nostru de evoluție.
EVOLUȚII PROTEJATE: EVOLUȚII FILAMENTARE
Evoluțiile din interiorul Centrului de evoluție încep prin trepte și subtrepte pe care le trăiesc toate monadele, în același fel – doar mediul de trai este ușor diferit din perspectiva monadelor, în funcție de mărimea inițială a monadelor, așa cum au intrat ele în Centru, precum și de creșterea care a avut loc în mod natural, și individual, până la intrarea în Centru.
În interiorul Centrului se parcurg subtrepte și trepte succesive, în funcție de procesele energetice care au loc în interiorul monadelor, adică privind dezvoltarea celulelor fundamentale din interiorul lor. În linii mari, acest proces de creștere se desfășoară prin tendința celulelor fundamentale, de mărimi diferite, de a-și apropia mărimea, prin atragere-eliberare de energie cae formează respirația obișnuită a monadei. Evoluțiile se bazează în primul rând pe creșterea celulelor energetice fundamentale, prin puterea cu care energia se compactizează în interiorul celulelor, având ca rezultantă adâncirea progresivă a capacităților de manifestare a monadelor.
Prima treaptă a evoluțiilor protejate sunt evoluțiile filamentare: monadele evoluează într-un mediu complet protejat, în interiorul unor structuri pe care le numim filamente (de forma unor ațe foarte fine). Numim așadar evoluții filamentare primele faze ale evoluțiilor protejate ale monadelor nou intrate într-un Centru de evoluție, moment din care nicio monadă nu mai poate fi distrusă vreodată, datorită formelor extrem de numeroase de protecție create de coordonatorii de evoluție: cele mai avansate monade din Centrul de evoluție. În această fază, coordonatorii de evoluții creează filamente energetice, în interiorul cărora un grup mic de monade foarte asemănătoare cresc fără să suporte alte presiuni – adică acele feluri de presiuni pe care le suportau în mediul primordial din care au venit și care puteau conduce la distrugerea lor. Singura formă de presiune pe care ele o suportă este aceea exercitată de compactizarea energiei fundamentale în patul din interiorul filamentului, realizat direct proporțional cu dezvoltarea monadelor din interior.
Patul filamentului și monadele din interiorul lui sunt la un loc protejate cu o teacă – un strat de energie fundamentală extrem de puternic compactizată, pe care nicio forță din exterior, și nici forța energetică radiantă (foarte mică de altfel) a monadelor din interior nu o pot deteriora. Numai coordonatorii de evoluții au puterea, și priceperea de a crea filamente, de a le remodela în conformitate cu creșterea monadelor din interiorul lor sau de a le desființa, eliberând monadele pentru ca ele să-și continue evoluțiile sub forme superioare.
Monadele pe care coordonatorii le introduc în patul filamentului sunt în număr mic la început – un grup mic dar cu suficient de multe monade pentru ca în starea lor să ajungă, în creșterea lor, să-și simtă reciproc radiația. Toate monadele din același filament sunt monade asemănătoare ca putere energetică radiantă și ca viitoare forme de manifestare, forme pe care coordonatorii le înțeleg imediat după intrarea monadelor în Centrul de evoluție (vezi studiul ”Țipătul noului născut”)
În interiorul filamentului, monadele se hrănesc prin respirația lor, cu energia fundamentală din patul filamentului – suficientă energie ca să se hrănească monadele o perioadă de timp necesară unei creșteri – chiar dacă mică la început – de manifestare proprie: o mișcare, ca un mic tremur la început, și percepere slabă a existenței altor monade din filament, care determină o anumită tendință de mișcare către celelalte monade.
În exteriorul lor, filamentele sunt direcționate în diverse spații din Centrul de evoluție pe care le numim:
– universuri materiale;
– structuri ajutătoare pentru universuri materiale: straturi (dimensiuni structurale) paralele cu structurile universurilor materiale, straturi interdimensionale, precum și alte structuri ajutătoare ale universurilor cu caracter permanent sau temporar, necesar pentru anumite lucrări ale entităților dimensionale și interdimensionale.
Dar în principal aceste filamente, în funcție de creșterea monadelor din interiorul lor, sunt plasate în spații pe care le numim universuri materiale, unde formează prin compactizarea lor baza sistemelor de protecție a monadelor aflate pe treapta următoare de evoluție protejată a monadelor: evoluții protejate prin întrupare, prin sisteme corporale materiale. Pentru acest fel de contribuție, filamentele sunt create pentru două diferite faze generale de creștere a monadelor:
– monade aflate la începutul evoluțiilor lor filamentare: cu dezvoltări mici, lente, cu simțiri foarte slabe, pe care le vom numi monade-energii, iar filamentele cu asemenea monade în interiorul lor le vom numi filamente-energii;
– monade aflate în faze mai înaintate ale evoluțiilor lor filamentare, pe care le vom numi monade-materii: cu dezvoltări avansate, care se desfășoară mai repede decât cele din faza anterioară, și pentru care au nevoie să simtă mai puternic alte monade din jurul lor, din același filament. Astfel de filamente le vom numi filamente-materii. Într-un asemenea filament, coordonatorii introduc spre creștere mai multe grupuri de monade care anterior au făcut evoluții în mai multe filamente-energii, pentru a răspunde creșterii percepțiilor monadelor.
Despre monadele-energii nu sunt prea multe lucruri de spus în plus față de cele de mai sus. Fiind doar câteva monade în filament – între 2 și 10 monade, niciodată mai multe, filamentele sunt foarte mobile și flexibile, întrucât energia monadelor este foarte mică, filamentele-energii nu se atrag foarte puternic între ele, dar formează mici fluxuri, conjunctural, care nu rezistă în astfel de formațiuni mult timp, fiind disipate atrase de filamentele-materii. Filamentele-materii au o putere radiantă foarte mare, și au putere de atracție și asupra filamentelor-energii, și asupra altor filamente-materii cu putere mai mică; fluxurile de acest fel au particularitatea de a rămâne un timp îndelungat împreună în circulațiile universice, până când forțe radiante mai mari le atrag în alte feluri de circulații.
Fig. nr.1: Filament-energie, cu un număr minim de monade în interiorul filamentului (minim 2 – maxim 10 monade)
Să reținem că filamentele, de orice fel, nu se atrag între ele mai mult sau mai puțin numai datorită monadelor mai slabe sau mai puternice din interiorul lor – așa am crezut și eu la început – ci datorită energiei fundamentale compactizată în structurile filamentelor: teaca și patul filamentului, iar datorită monadelor influența este doar indirectă, așa cum am spus mai sus. Să explicăm acest lucru: compactizarea energiei fundamentale în patul și teaca filamentului este mai slabă sau mai puternică, în funcție de dezvoltarea monadelor din interior. Dar nimic din radiația monadelor nu iese înafara tecii filamentului, energia toată rezultată din respirația = hrănirea monadelor rămâne în interiorul patului – mai puțin energia care se depune pe celulele energetice fundamentale ale monadelor. Așadar, puterea energetică radiantă a filamentului, atracția mai slabă sau mai puternică exercitată de filamente între ele, se datorează direct exclusiv compactizării energiei fundamentale în filamentul propriu zis. Adăugăm și existența monadelor, întrucât monadele sunt ele înseși o forță energetică – dar ele nu contribuie decât la stabilirea modului de creare a filamentului. Vom discuta despre schimbările care pot avea loc privitor la energia puternic compactizată în teaca filamentelor, dar deocamdată să reținem că filamentele nu pot fi niciodată distruse nici de forțe dinafară, din locurile pe unde au ele circulațiile naturale, nici de forțe dinăuntru, întrucât orice circulație a filamentelor în spațiile vaste ale universurilor nu sunt atât de lungi – temporal vorbind – încât monadele din interiorul filamentelor să crească atât de mult încât să distrugă filamentele lor. Creșterile atent controlate astfel au loc extrem de lent, extrem de puțin în interiorul filamentelor, astfel încât monadele nu au timp să facă salturi mari de creștere care să le confere anumite forțe și nici nu știu încă să fie conștiente de forțele lor și să le folosească într-o formă sau alta.
Dar când ele au o creștere substanțială, pe care coordonatorii de evoluții o cunosc, o recunosc cu experiența lor vastă, monadele sunt duse în treapta următoare de evoluție protejată – evoluții spirituale prin întrupare.
Dar evoluțiile de pretutindeni în totalitatea lor se bazează pe existența acestor mici, foarte mici filamente – mărimea lor este sub cea a componentelor subatomice ale lumii noastre materiale care formează lumea pe care o cunoaștem noi azi, pe Pământ:
– o ”lume” în care toate monadele evoluează în primele faze după modelul descris mai sus, filamentar;
– și în care aceeași ”lume” folosește filamentele ca bază existențială pentru evoluții în continuare protejate, dar în cu totul alt mod: folosind filamentele și particularitățile lor de existență pentru formarea și folosirea unor sisteme de structuri din ce în ce mai complexe, pe care le numim sisteme corporale.
Așa după cum vom vedea, formele avansate de evoluție ale lumii în care trăim, cele ale creatorilor avansați aflați în curs de universalizare, folosesc pentru creația lor materială fluxurile de filamente-materii circulante în atmosfera planetelor, creație care formează baza dezvoltărilor creaționiste extrem de avansate în evoluțiile cele mai înaintate.
Cu toții am trecut prin astfel de evoluții!… Astfel, filamentele le folosim pentru creșterea în prima parte a evoluțiilor noastre, în interiorul lor, iar când creșterea devine suficient de avansată, ieșim – prin ajutorul coordonatorilor de evoluții bineînțeles – din fazele de evoluție filamentară, folosind însă în continuare filamentele în care se află mereu alte valuri de monade care intră în Centrul de evoluție: încep evoluțiile spirituale, ajutate de frați mult mai experimentați ai noștri, monade foarte avansate – cu toții fiind însă ”copiii” unui ”părinte” primordial: energia fundamentală.
Energia fundamentală nu este în, și prin ea însăși conștientă de evoluțiile noastre, altfel ar face în așa fel încât să nu se mai distingă micile monade între ele sau în riscul existențial al fragilizării și distrugerii prin presiunile câmpurilor de fluxuri și bulelor puternice care există în întinsul etern și infinit al spațiilor sale. Ar exista un minim de efort de îndrumare în străduințele monadelor de a realiza structuri uriașe cum sunt Centrele de evoluție – dar aceste eforturi aparțin în totalitate monadelor celor mai evoluate din toate Centrele de evoluție existente: și mi s-a spus, și arătat în modul abstract (ca reprezentări ale celor pe care eu nu am cum să le văd direct sub nicio formă – dar cu toții vom ajunge la acest moment cândva, în viitorul foarte îndepărtat ale evoluțiilor noastre) cum are loc această desfășurare uriașă de eforturi prin care Centrele de evoluție se ajută reciproc, pentru ca nicio monadă stabilă, pe cât posibil, să nu mai fie distrusă în veci. Vom discuta și acest aspect când vom detalia despre universuri.
Deocamdată mai putem discuta, pe scurt, despre acele particularități de apropiere și păstrare, mai mult sau mai puțin, a filamentelor între ele – pentru a cunoaște dinainte câte ceva privind bazele formării unor structuri din filamente compactizate. Desigur, circulațiile filamentelor, crearea și păstrarea în structuri stabile este rezultatul supunerii lor unor forțe exterioare puternice, dintre care noi le cunoaștem pe cele fizice (forțe gravitaționale, electro-magnetice, etc.), dar mai sunt multe alte feluri specifice altor feluri de forme de energii și materii, care formează alte feluri de corpuri, și pe Pământ, dar și toate planetele care au un biosistem, pe lângă cele specifice altor planete și stele, care au și parte fizică (cu vibrațiile naturale cele mai joase) și parte cu vibrații mult mai înalte decât cea fizică. Să ne limităm la cele pământene, dar să știm că nu sunt numai felurile de materii și energii pe care le putem cunoaște pe Pământ.
Apropierea, și păstrarea apropierii filamentelor este diferită la filamentele-energii față de filamentele-materii. Greșim când credem că diferite structuri care nu sunt asemănătoare cu cele fizice cu care suntem obișnuiți, ar fi create din energie pură. Să înțelegem că deși filamentele-energii sunt creații din energie fundamentală cu monade care sunt tot din energie fundamentală, ceea ce numim filamente în general le considerăm creații, deci nu sunt autoformate, dar le numim energii fiind ajutătoare pentru prima treaptă de evoluție a monadelor din interiorul lor, cele mai apropiate de energia fundamentală în sine. Repet: ele nu pot niciodată să formeze structuri fixe, stabile în timp, datorită puterii lor foarte mici; ele se atrag reciproc, dar doar pentru scurt timp, în schimb sunt atrase de filamentele-materii cu care astfel circulă formând fluxuri de filamente extrem de bogate.
Filamentele-materii sunt cele despre care discutăm întotdeauna în cazul întrupărilor, a sistemelor corporale de pretutindeni: de la stelele și planetele galaxiilor – la biosistemele lor. Având putere radiantă foarte mare, filamentele-materii se atrag reciproc și împreună atrag, și trag după ele filamentele-energii. De asemenea, ele sunt la rândul lor atrase de diverse structuri de întrupare sau creații ale coordonatorii evoluțiilor noastre și în acest fel ele trec din marile circulații universice, între galaxii și în interiorul galaxiilor, în circulațiile locale: în jurul stelelor și planetelor, circulând apoi prin interiorul lor sau în exteriorul lor și finalizând cu circulațiile prin interiorul tuturor corpurilor întrupaților din biosisteme: Unde întrupați numim monadele – individuale sau grupate în diferite feluri – evoluate comparativ cu cele din interiorul filamentelor, care își formează cu ajutorul entităților ajutătoare o serie de corpuri din filamentele-materii (pe scurt materii) atrase de radiația puternică a monadelor spirituale, avansate, protejate prin întrupate.
Odată formate aceste structuri corporale, în continuare corpurile atrag fluxuri de filamente: și materii (filamente-materii), și energii (filamente-energii) care, trecând prin structurile corporale, lasă o infimă parte din energia tecii filamentelor – infimă dar reală, și deosebit de importantă – întreținând vitalitatea corpurilor. Din fluxurile care ne străbat astfel corpurile, o parte sunt atrase în masa corpurilor și staționează o vreme în interior, lăsând energia lor masei corporale pe care astfel o energizează, o vitalizează. Când pierd o parte din energia lor – mică, dar sensibilă pentru întreaga economie a corporalității, filamentele sunt eliberate, eliminate, intrând în alte circulații: ale altor viețuitoare, ale planetei și apoi ale altor planete ale căror corporalități și corporalități ale biosistemelor lor, au nevoie de ele exact așa cum au rămas după circulațiile lor anterioare.
În acest fel filamentele asigură și dezvoltarea monadelor din interiorul lor, așa cum știm bine acum, asigură și structurile corporale ale monadelor mult mai avansate în evoluții decât cele din interiorul filamentelor. Dar, spre deosebire de monadele care evoluează prin întrupare, cu corporalitate atașată, care devin la un moment dat conștiente și de evoluția proprie, și de evoluțiile monadelor din corporalitatea proprie și a tuturor celorlalte monade din toată circulația filamentară și din corporalitatea tuturor altor viețuitoare – monadele din interiorul filamentelor nu devin niciodată conștiente mai mult decât cele simțite slab de ele în interiorul propriului filament. Ele au un grad minim de conștiență proprie, care crește de la o fază la alta, menținându-se însă în limitele puterii lor, pe treapta lor de dezvoltare în filament. Spre deosebire de ele, monadele întrupate sunt conștiente de ele înseși, de spațiile în care evoluează, de manifestările lor și de manifestările altora, de rădăcinile manifestărilor lor și în egală măsură de efectele lor în spații și în timp.
Fig. nr.2: Filament-materie, în interiorul căruia se află monade mai avansate comparativ cu treptele anterioare: monade din mai multe filamente-energii, asemănătoare între ele ca putere energetică și cu înclinații asemănătoare de manifestare.
Însă este necesar să reținem că toate sunt trepte de evoluție, chiar dacă la începuturi diferențele sunt atât de mici încât numai coordonatorii de evoluții le pot deosebi și pot astfel să le ofere ajutorul necesar treptei lor de evoluție.
În general, filamentele scurte sunt filamentele-energii, iar filamentele lungi sunt filamentele-materii.
La început ele sunt foarte mici, foarte scurte, chiar și filamentele-materii: într-un filament care poartă monade-materii la începutul treptei lor sunt plasate monadele de la 2-3 filamente-energii (câteva). Pe măsură ce monadele cresc, pe măsură ce crește intenția lor de căutare a unor frați = ceva asemănător cu ele, din cauza creșterii percepțiilor lor, filamentele sunt create din ce în ce mai mari, sunt introduse mai multe grupuri de monade din foste filamente-energii sau se reunesc monadele din mai multe filamente-materii scurte la început. De aceea discutăm despre filamente scurte și filamente lungi.
Să dezvoltăm puțin.
Structurile interioare ale filamentului sunt create astfel încât să fie fixate monade în patul lor interior, depărtate unele de altele pentru a nu se distruge reciproc: prin dezmembrare sau prin înglobare. Fiecare monadă se află plasată într-o mică capsulă, într-un lăcaș cu densitatea energiei fundamentale aleasă astfel încât monada să nu se poată deplasa prin eventuali curenți interiori care s-ar putea forma din micile mișcări ale monadelor (pentru că nicio monadă din filamente nu are putere să se deplaseze prin propria sa voință încă). Ea însă se poate mișca lejer în energia lăcașului propriu, atât cât de puțin se poate ea mișca (ca niște tresăriri ușor direcționate spre locul de unde vin vibrațiile altor monade), poate simți bine vibrațiile celorlalte monade din filament și chiar să deosebească la un moment dat al creșterilor lor vibraționale – chiar dacă foarte slabe la început – ale celorlalte monade din jur, din interiorul aceluiași filament.
Diferențele despre care discutăm sunt extrem de mici, sesizabile numai de către monadele foarte evoluate: coordonatorii de evoluții și alte monade centrale care își pregătesc simțirile și lucrările pentru a ajunge la rândul lor coordonatori de evoluții.
Fiecare spațiu – univers sau spații ajutătoare de tip straturi paralele dimensionale fixe sau spații interdimensionale mobile – are o energie fundamentală proprie (și astfel o luminiscență, un sunet și o vibrație fundamentală proprie) în care circulă fluxuri uriașe energo-materiale, compatibile cu vibrațiile spațiilor, și care ajută la formarea corporalităților de întrupare a monadelor avansate în evoluții din spațiile în care li se desfășoară circulațiile.
Așadar, vedem cât de importante sunt aceste filamente, cât de importantă este această materie pe care azi avem tendința de a o renega atât de mult… Nu materia ne ”strică” pe noi, ci felul în care o gestionăm, felul în care ne gestionăm sentimentele față de ceea ce reprezintă ea: și ceea ce reprezintă în rădăcină este de fapt pofta noastră de a avea resurse nelimitate, pentru a nu accepta cel mai important lucru de fapt: bogăția cunoașterii, experienței de a o aplica, de a o folosi. Materia pe care nu o urâm, o desconsiderăm până acolo încât și viețuitoarele din jurul nostru, care sunt tot spirite întrupate, le considerăm fără ”viață”, fără ”spirit”, considerăm ca fiind un peisaj pe care îl putem ucide fără nicio consecință… Și iată de ce avem nevoie de astfel de evoluții protejate, mult timp din evoluțiile noastre începătoare…
Căci de fapt TOTUL ESTE VIAȚĂ !!!