I. IDEI PRINCIPALE
1. Corporalitatea de întrupare a evoluanților din toate universurile materiale și spațiile ajutătoare care se bazează pe întrupări au la bază compactizarea fluxurilor de filamente energetice circulante în spații.
2. Asemenea mecanisme ale atracției dintre filamente ne ajută să înțelegem:
– formarea fluxurilor în circulațiile lor prin spațiile universice;
– formarea și întreținerea corporalităților de întrupare;
– creația materială mentală desfășurată de spiritele umane pe Pământ (în trecut, și așa cum va reveni în viitor).
3. La baza atracției și compactizării fluxurilor energetice stau două mecanisme de aceeași natură:
– presiuni slabe, dar reale, ale filamentelor asupra energiei fundamentale în care se scaldă, în care circulă, energie care astfel se compactizează în jurul filamentelor, strângându-le unele în altele;
– presiuni puternice, exercitate de radiațiile mult mai puternice, ale întrupaților: de la macrostructuri (stele, planete, planetoizi) la toate viețuitoarele planetare, prin care se formează corporalitățile de întrupare; pe baza aceluiași principiu, întrupații creatori avansați atrag fluxuri din aerul planetar, le compactizează și le modelează corespunzător necesităților lor.
II. DETALII, DISCUŢII
Am discutat anterior despre faptul că evoluțiile spiritelor primare (și trăirile ajutătorilor lor care le folosesc corporalitatea cu corp fizic de manifestare curentă) se realizează cu ajutorul unei corporalități materiale, constituită și susținută în continuare de puterea energetică radiantă a spiritelor astfel întrupate.
Așadar discutăm pe de o parte de un proces de întrupare și pe de altă parte despre corporalitatea de întrupare, prin intermediul căreia se manifestă spiritele: indiferent dacă este vorba despre întruparea unui spirit întreg într-un singur sistem corporal, sau de întruparea individuală, într-un singur sistem corporal, a fiecărei monade din spiritele mai evoluate, sau întruparea individuală a unei monade foarte evoluată. De altfel discutăm în același fel despre întrupările comune ale unui întreg popor de spirite într-un singur sistem corporal (întrupare pe care o numim ”planetă”), a unui grup restrâns de popoare de spirite într-un singur sistem corporal (întrupare pe care o numim ”stea”) și a unei mari mulțimi de popoare de spirite într-un singur complex corporal – un tip special de întrupare galaxie, în care toate popoarele se întrupează simultan, trăiesc și pot simți simultan și ies din întrupare simultan.
Spiritele în evoluțiile primare (și monadele ajutătoare secundare și centrale întrupate în mijlocul primarilor), la întrupare moștenesc (iau în primire) corporalitate de întrupare de la părinții de concepție. Evoluanții primari și secundari nu au încă puterea de a-și constitui prin forțele energetice radiante proprii structuri atât de complexe cum sunt cele ale sistemelor corporale. Doar monadele centrale își pot constitui singuri corporalitatea; dar dacă au sarcini speciale în mijlocul unor evoluanți foarte perceptivi dar care nu cunosc încă legile întrupărilor, atunci se întrupează și ele la fel ca și orice primar, prin naștere din părinți, obișnuită la noi, deci moștenind corporalitatea de manifestare de la părinți. De aceea este necesar să cunoaștem în linii mari mecanismele formării atracției între filamentele energo-materiale, pe baza căreia se constituie și se menține stabilitatea compactizării filamentelor în structuri corporale.
Asemenea mecanisme ne ajută să înțelegem multe lucruri: formarea fluxurilor de filamente energo-materiale circulante prin mediul nostru de trai, formarea și întreținerea corporalității noastre, precum și creația materială mentală care ne-a format activitatea principală de creație timp de milioane de ani înainte de ultima glaciațiune și o vom relua în viitorul apropiat, pentru a o folosi astfel până la finalul evoluției spiritelor umane pe Pământ.
Pentru a înțelege bine rolul deosebit de important și efectele acestei atrageri puternice, de lungă durată în spațiile universice, cu impact puternic asupra oricăror structuri, trebuie să pornim de la două cazuri care merg din aceeași rădăcină:
a. Mecanismul de compactizare naturală a filamentelor – baza formării fluxurilor uriașe circulante în spațiile universice; în aceeași direcție este vorba de același mecanism în creația materială mentală a creatorilor conștienți avansați, când cu razele care au vibrație înaltă spiritele creatoare compactizează filamente materiale preluate din mediul atmosferic planetar și le modelează, chiar remodelează în funcție de necesitățile proprii creatorului.
b. Mecanismul de atracție între structuri fizice complexe, formate din compactizări anterioare de filamente (materiale din corpul pământos al planetei, din corpurile vegetale și animale ale spiritelor din biosistemul natural al planetei); este posibilă, și de altfel necesară această atracție întrucât structurile sunt complexe, cuprind mase uriașe de filamente materiale, iar puterea de atracție a structurilor între ele, chiar de la nivelele atomice, moleculare care formează structuri complexe, creează în continuare alte forțe de atracție, la rândul lor complexe, chiar dacă le numim forțe slabe sau forțe tari, care stau la baza formelor de combinare a substanțelor între ele: forme fizico-chimice despre care știm destul de multe lucruri acum.
Formarea corporalității de întrupare a monadelor spirituale are la bază și compactizarea naturală a filamentelor în fluxuri energo-materiale deosebit de voluminoase, care sunt trase din circulațiile cosmice de puterea razelor energetice ale spiritelor care se întrupează astfel, formând sub puterea acestor raze, radiații, structuri în funcție de filtrele energetice, arhetipale, ale structurilor de întrupare ale tuturor: stele, planete, viețuitoarele lor (fizice, astrale, alte forme de corpuri pentru diverse entități).
2. La baza acestor mecanisme stau:
– creșterile monadelor începătoare protejate în interiorul filamentelor energo-materiale, circulante în spațiile universurilor materiale;
– evoluțiile monadelor spirituale: care au depășit creșterile filamentare și folosesc în continuare fluxurile de filamente circulante în spațiile universice pentru constituirea corporalității lor și, pe măsura avansării în evoluțiile spirituale, le folosesc pentru creație materială de diverse feluri, după necesități;
– toate se desfășoară în spațiile universice (universurile materiale și alte spații ajutătoare pentru universurile materiale), care nu sunt goale ci cuprind, în fondul lor energetic fundamental, fluxuri uriașe de filamente energo-materiale, structuri materiale corporale de natura stelelor, planetelor și biosistemelor lor, câmpurile vaste și puternice ale corporalităților lor, precum și creații energetice și materiale ale monadelor mai avansate.
Și, la baza tuturor formelor existente în universuri stă mecanismul natural al compactizării energiei fundamentale, nu indus sau sprijinit direct și conștient (mai mult sau mai puțin) de monadele din filamente (și eu am crezut asta la început); dar putem înțelege complexul de mecanisme ale celor care se derulează în viața noastră doar dacă le studiem separat.
DESPRE COMPACTIZĂRILE NATURALE ALE FILAMENTELOR ENERGO-MATERIALE
În primul rând este necesar să discutăm despre compactizările naturale, spontane, ale energiei fundamentale – despre care am discutat atunci când am studiat aparițiile spontane de compactizări în energia fundamentală liberă, infinită și eternă. Pornind de la aceste compactizări, așa cum știm acum – foarte ușoare la începuturi și pe spații uriașe, prin fragmentările lor succesive s-a ajuns treptat la formațiuni mai mici și mai compacte în interiorul lor: până la dezvoltarea înțelegerilor noastre mult mai profunde, trebuie să luăm totul ca un adevăr axiomatic, pentru că noi, acum, nu ne putem imagina cum pot avea loc evenimente fără un impuls exterior; noi însă am aflat de la coordonatorii evoluțiilor noastre, pe scară evolutivă până la noi, și avem destul de multe de luat acum axiomatic. La fel ca și autocompactizările din profunzimile energiei fundamentale, care stau la baza multor desfășurări din orice Centru de evoluție.
Revenind: să înțelegem filamentele create de coordonatorii de evoluții din energie fundamentală puternic compactizată din teaca lor, exercită presiuni slabe, dar reale asupra energiei fundamentale din jurul lor și ea se strânge, se compactizează strângând cu puteri diferite (în funcție de puterea exercitată asupra ei de filamente) și filamentele între ele. Pentru că ele sunt diferite între ele, în funcție de structura interioară a fiecărei monade și a tuturor la un loc într-un filament, și strânsoarea este diferită – oricum nu foarte puternică în fluxurile circulante în energia fundamentală. Să reținem că energia fundamentală nu se mișcă de la sine, nu creează fluxuri din ea însăși, ci în funcție de impulsul format din compactizarea ei conjuncturală, orice formațiune autocreată (dinafara Centrului de evoluție) sau creată (în interiorul Centrului de evoluție) se mișcă permanent, și multe la un loc formează fluxuri: de bule, de ațe, de celule energetice fundamentale, de monade mici înafara Centrelor de evoluție sau, în discuția noastră de acum: filamente energo-materiale create în interiorul Centrului de evoluție, în universurile materiale, care sunt astfel în mișcare permanentă prin mici presiuni exercitate asupra energiei din jurul lor.
Așadar, din acest unghi de vedere, de fapt filamentele nu se atrag propriu-zis, ci sunt strânse unele cu altele prin această slabă compactizare a energiei din jurul lor: slabă, dar cu diferite puteri, forțe, și tocmai asemenea puteri diferite conduc la o slabă coeziune în fluxuri, dar și la destrămarea lor atunci când sunt atrase de formațiuni, structuri cu forțe de atracție mari: pe baza aceluiași principiu de compactizare a energiei dintre filamente.
Dar avem nevoie să mai știm câte ceva în plus.
În interiorul filamentelor, monadele cresc hrănindu-se cu energie din patul filamentar; creșterile lor sunt infime, dar sensibile în raport cu mărimea lor. Însă creșterea lor în filament, chiar dacă este evidentă, nu influențează starea radiantă a filamentului, pentru că monadele se hrănesc cu energie, dar nimic nu iese din patul filamentului, practic se face un transfer de energie din patul filamentului în interiorul monadelor. Nici nu intră – nici nu iese energie din patul filamentului, din căsuța protectoare în care cresc monadele. Dar energia radiantă a filamentului se modifică permanent, pentru că în circulația lor prin corpurile de întrupare ale stelelor, planetelor și biosistemelor lor, filamentele cedează din energia compactizată din teaca lor. Mereu alți întrupați vor avea nevoie de ele, vor fi mereu în circulație prin corpuri, până când – așa cum știm acum – nu vor mai fi în subzona lor alte feluri de întrupări care să le folosească, nu mai sunt atrase de nicio formă corporală, ci doar de bariera cu vibrația cea mai joasă dintre barierele energetice dintre subzonele universice. Din structurile barierei fluxurile nu mai circulă în altă subzonă, ci sunt direcționate către Universul Spiritual Central, unde sunt remodelate sau re-create după necesitățile cumulate ale monadelor din interior și ale evoluanților din spațiile de întrupare: după care sunt direcționate din nou în universul material care le necesită.
Un observator mai neexperimentat poate observa circulația filamentelor în mediile universice, dar observă mișcarea fluxurilor în energia fundamentală. Reînnoirea lor creează impresia că nu se schimbă nimic în circulațiile filamentelor dintr-un spațiu stelar, chiar galactic, într-o perioadă relativ scurtă de timp. În general circulația filamentelor este lentă, astfel încât planeta poate lua fluxuri din circulațiile cosmice pentru propria întreținere și pentru întreținerea biositemului ei, în primul rând a viețuitoarelor cu spirite în evoluție intraplanetară (despre care vom discuta pe larg într-unul din studiile viitoare); ele sunt spirite foarte mici și nu pot trage fluxuri din circulațiile cosmice – ceea ce face planeta pentru ele, aducând fluxui în mediul său atmosferic, aproape de pământuri și ape, de unde corpurile pot atrage cât le trebuie pentru întreținerea lor sau formarea corporalității de întrupare în cazul spiritelor nou venite în lumea planetară (nașterea de urmași, perpetuarea speciilor planetare).
În schimb, când pe planetă sunt creatori avansați, așa cum sunt spiritele umane – creatoare avansate aflate în curs de universalizare (adică cele care de-a lungul unui ciclu întreg de vieți pot crea cu mai mult decât corpul lor fizic) – circulațiile se accelerează, dar nu atât de mult încât să strice echilibrul fragil (totuși stabil) al configurațiilor locale. Consumurile de fluxuri ale oamenilor în creația materială nu sunt mari, întrucât:
1. În etapa mentală au fost foarte puțini oameni pe Pământ, întrupați simultan, care foloseau volume mari de fluxuri din spațiile planetare pentru a-și crea o casă pentru protecție personală, dar nu atât de mult încât să provoace lipsuri planetei: creațiile lor se realizau la intervale mari de timp și oricum totul era redus la minimum necesar. Oamenii aveau nevoie de un număr mic de obiective: casă (fără obiecte în interiorul ei) și navă de transport în mediul planetar. Casa se schimba la intervale lungi de timp, stabilite în mod organic (în funcție de schimbarea materialității celulare a corpurilor creatorului și de modificările vibraționale locale), iar nava destinată deplasării era creată doar pentru călătorie – călătorie care era foarte rară și redarea materiilor avea loc imediat ce nu mai era folosită.
În acest fel, schimbarea se realiza prin dematerializare și împământarea materiilor rezultate, iar astfel fluxurile folosite pentru crearea casei vechi erau redate circulației planetare de unde fuseseră luate. Se preluau alte fluxuri pentru o nouă creație, proces care însă nu presupunea ceva în plus față de creația anterioară, tot fără alte obiecte de care omul nu avea nevoie niciodată. Nava pentru deplasare proprie omul o materializa când avea nevoie de făcut o călătorie pentru a simți personal schimbările vibraționale, atmosferice și de biosistem, și o dematerializa imediat când ajungea la destinație, redând astfel repede circulației cosmice materiile din care fusese creată; pentru întoarcere acasă o nouă navă era creată pe loc și dematerializată la rândul ei imediat ce călătorul ajungea acasă.
Să reținem așadar că în creația materială mentală se preiau fluxuri direct din mediul planetar, care sunt compactizate prin puterea radiantă a creatorului, care hotărăște și mărimea obiectivului și modelează structura lui în funcție de natura obiectivului.
2. În etapa în care oamenii creează cu corpul fizic, cu materiale preluate din corporalitatea planetei (pământuri, metale, cristale, lichide, gaze) sau a altor viețuitoare: vegetale și animale (fibre, lemn, os, piele, secreții, etc.), pot fi mult mai mulți întrupați care lucrează cu elemente preluate din corpuri deja create – doar le prelucrează. De aceea consumul efectiv nu este totuși mare, iar planeta și viețuitoarele se regenerează în modul lor natural, ceea ce nu strică circulațiile fluxurilor. Practic rămân repercusiuni asupra vieții planetare, dar circuitul fluxurilor rămâne aproape constant, cu variații naturale care nu strică echilibrele naturale; iar evoluțiile cuprind asemenea perioade, relativ scurte comparativ cu lungimea ciclului întreg de întrupări pe planetă, în care oamenii pot accelera ritmul întrupărilor (prin înmulțirea forțată animalelor domesticite sau de crescătorii artficiale).
Să facem un prim set de concluzii.
1. În circulațiile libere, fluxurile de fapt nu se atrag, ci compactizează energia fundamentală din jurul filamentelor, care se strânge în ea însăși reducând mult spațiul dintre filamente; densitatea dintre ele nu este însă foarte mare, întrucât filamentele nu au o putere radiantă foarte mare.
2. Radiația monadelor avansate, care au depășit cu mult evoluțiile filamentare, folosită conștient, precis, este puternică și bogată (foarte variată), putere care se exercită asupra fluxurilor de filamente care se strâng puternic unele în altele – se compactizează – pe baza aceluiași principiu, formând structuri durabile în spațiile planetare, în timp. Este același principiu al formării sistemelor corporale de întrupare, sub puterea radiației spiritelor care se întrupează astfel. Dincolo de corpurile sale, dar folosind structurile lor, întrupatul creator direcționează radiația sa spre atragerea fluxurilor când are condiții de creație direct din fluxurile circulante în aerul planetar. În continuare, creația de acest fel se realizează exercitând presiuni prin seturi și subseturi de raze, cu puteri diferite, în feluri diferite, asupra filamentelor din spațiul înconjurător, pentru realizările de care au nevoie de-a lungul timpului destinat întrupării proprii.
În creația cu corpul fizic, folosind materii corporale planetare sau de biosistem, se folosesc seturi bogate de raze canalizate prin structurile corpului fizic (membrele cunoscute, care se manipulează prin mișcări precise, bine cunoscute de creator) prin care se pregătesc materialele fizice, se prelucrează și se asamblează în structuri fixe: în acest fel de creație creatorul nu acționează direct cu razele fizice, ca în cazul creației mentale, ci acționează asupra corpului fizic cu care se acționează asupra materialelor de creație.
Atâta vreme cât obiectele/obiectivele create sunt în raza creatorilor pentru uzul personal, ele sunt vitalizate de ei, de radiația lor totală, și parțial întreținute (reparate) tot de ei. Dacă ies din folosința umană, nu va mai exista o forță energetică constantă de susținere și se vor deteriora, se vor destructura constant, sub puterea condițiilor de mediu. La fel și corporalitatea umană, care trebuie permanent întreținută, așa cum bine știm acum.
Pentru spiritele umane acum, pe Pământ, perioada de folosire a unor structuri corporale planetare este extrem de scurtă comparativ cu toată perioada în care s-a derulat ciclul de vieți pământene: aproximativ 50 milioane de ani. În curând omenirea va putea reveni la creația materială mentală, bazată pe compactizarea fluxurilor de filamente-materii (filamentele-energii nu pot fi ținute în structuri durabile întrucât au o putere radiantă foarte slabă, dar ele ajută la energizarea corpurilor și creațiilor prin trecerea lor prin structuri). Corpul mental uman, prin radiația lui înaltă, foarte puternică și flexibilă, poate să compactizeze și să structureze compactizările astfel create, realizând obiectivele de care oamenii au nevoie.
Vom mai reveni acolo unde este cazul, când vom discuta despre întrupări și corporalitățile de întrupare.