I. IDEI PRINCIPALE
1. Diferența dintre creșteri și evoluții constă în:
– evoluții: presupun învățături de manifestare prin intermediul corporalității de întrupare, cu aplicații în aceleași vibrații, apoi pentru consolidare: în vibrații foarte înalte și apoi în vibrații foarte joase;
– creșterile, fazele de început în interiorul filamentelor, se desfășoară fără învățături de manifestare.
2. Creșteri libere ale monadelor se derulează în toate fazele de existență și de evoluție, dar specific fiecărei trepte:
a. Înafara Centrelor de evoluție, după formarea conjuncturală a monadelor: o creștere lentă, îndelungată;
b. În interiorul Centrelor de evoluție:
– în creșterile filamentare protejate;
– în evoluțiile cu manifestare prin întrupări: au loc numai în Universul Spiritual Primar, dar cu derulare accelerată pe măsura creșterii complexității în manifestare, întotdeauna în mod progresiv;
– în evoluțiile fără întrupare, în universurile spirituale (Universul Spiritual Secundar și Universul Spiritual Central), cu manifestări directe între monade, dar pentru acești evoluanți au loc și în Universul Spiritual Primar pe timpul întrupărilor lor ca ajutători, în mijlocul primarilor ajutați.
II. DETALII, DISCUȚII
Este necesar uneori să aprofundăm în studii suplimentare anumite aspecte mai deosebite ale treptelor de evoluție, în acest caz: să înțelegem care este deosebirea între evoluția propriu zisă și creșterile fără învățături de manifestare; de asemenea să mergem în profunzimea desfășurării circulației filamentelor și să legăm această circulație de existența barierelor energetice inter-zonale și inter-subzonale – locuri pe unde se evacuează fluxurile de filamente care au pierdut energii din teaca lor, precum și revenirea lor în acest univers după ce aceste tegumente au fost refăcute. Și să reținem faptul că, dacă filamentele pierd din energia lor exterioară, din teaca lor, monadele din interiorul filamentelor nu stagnează, nu pierd nicidecum din creșterile lor care rămân progresive permanent.
Iar atunci când sunt creșterile monadelor sunt evidente, este nevoie de refacerea nu numai a tecii filamentelor, ci și a structurilor interioare ale întregului filament, întrucât structura interioară a filamentului trebuie să se potrivească din nou cu noua putere energetică radiantă a monadelor din filament, rezultată din creșterea celulelor energetice fundamentale ale monadelor. Prin hrănirea corespunzătoare a monadelor într-un filament astfel nou creat, se asigură în continuare creșterea lor progresivă, permanentă. Astfel crește și energia totală a filamentului, pe măsura creșterii interioare a monadelor.
Toate refacerile, parțiale sau totale ale filamentelor se realizează în Universul Spiritual Central, de către coordonatorii de evoluții, după care, tot prin barierele energetice filamentele sunt readuse în locurile din Universul Fizic unde spiritele întrupate au nevoie de ele.
Așadar să reținem diferența dintre evoluție și creștere simplă a monadelor în filamente:
– evoluțiile presupun învățături de manifestări prin intermediul unei corporalități de întrupare, precum și aplicații ale manifestărilor: la început în aceleași locuri de învățătură, apoi aplicații în vibrații foarte diferite de cele ale locului de învățătură – în vibrații foarte înalte, urmate de aplicații în vibrații foarte joase. Toate aceste învățături și aplicații au ca efect, în urma eforturilor făcute de monade, accelerări ale respirației lor și astfel au loc creșteri energetice ale celulelor energetice fundamentale ale monadelor, la fel ca și întărirea păturilor energetice interioare și exterioare ale monadelor și ale tuturor grupărilor de monade pe care le presupun evoluțiile;
– creșterile filamentare sunt specifice numai acestui moment al vieții monadelor, în care nu au loc învățături de manifestare întrucât monadele sunt prea mici, memoriile lor nu sunt suficient dezvoltate pentru a putea face legături între cele cunoscute anterior și nici nu există moduri în care să se dezvolte mai rapid manifestările pentru a se forma obișnuințe: puterea lor energetică radiantă este mult prea slabă – razele lor sunt și slabe, și scurte, pentru a putea susține o corporalitate fie cât de mică și de simplă în același timp. De aceea se creează condiții de creștere simplă în interiorul filamentelor – filamente care fără monade în interiorul lor s-ar destructura relativ rapid, pentru că energiile nu pot fi puternic compactizate și în același timp să fie vibrația lor suficient de slabă pentru a nu îngreuna și dezorienta monadele care evoluează prin întrupare.
Creșterile libere ale monadelor se derulează în toate fazele de evoluție, dar în mod specific fiecărei trepte de evoluție:
a. Înafara Centrelor de evoluție, după autoformarea conjuncturală a monadelor: este o creștere foarte slabă și foarte lentă, adică în perioade foarte lungi de timp, monadele fiind într-un permanent pericol de a fi distruse tot conjunctural (spunem conjunctural, pentru că înafara Centrelor de evoluție nu există nicăieri intenții);
b. În interiorul Centrelor de evoluție:
– în parcursul creșterilor filamentare, protejate și având condiții optime de a dezvolta simțiri slabe și mici mișcări – chiar dacă nu sunt încă mișcări propriu-zise, complexe după cum le știm noi azi;
– în parcursul evoluțiilor cu manifestări prin întrupare (evoluții primare): în Universul Spiritual Primar, în celula (capsula) din care radiația monadelor este canalizată spre universurile materiale. Începând cu acest fel de evoluție, respirațiile monadelor sunt accelerate prin necesitatea de a realiza acțiuni, derulate progresiv, după cum ele învață de la ajutătorii întrupați în mijlocul lor; acțiunile cresc progresiv în complexitate și rafinament, determinând creșteri complexe ale monadelor aflate în continuare în Universul Spiritual Primar;
– în evoluții fără întrupare, în universurile spirituale: Universul Spiritual Secundar și Universul Spiritual Central + spațiile ajutătoare ale acestora care nu presupun întrupări, unde monadele se manifestă direct unele cu altele, iar perioada de manifestare fără întrupări poate fi mult mai lungă decât perioadele de manifestare prin întrupări, ca ajutători și îndrumători în universurile materiale și spațiile acestora ajutătoare care necesită de asemenea întrupări. În asemenea situații creșterile sunt extrem de rapide comparativ cu perioadele de întrupare. În calitate de ajutători în universurile materiale, creșterile au loc tot în Universul Spiritual Primar, acolo unde se plasează monadele secundare și centrale când se manifestă prin întrupare, ca ajutători. În evoluțiile centrale foarte avansate, monadele se pot manifesta direct din Universul Central, prin mecanismele specifice treptei lor de evoluție, deci și creșterile lor se vor desfășura în Universul Central, unde se află monadele.
În concluzie, înțelegem acum importanța filamentelor pentru creșterea monadelor din interiorul lor, dar în același timp filamentele contribuie și la crearea de condiții de desfășurare a vieții întrupaților din universurile materiale, adică a monadelor (organizate în spirite, grupări simple de spirite și popoare de spirite) aflate în treapta următoare a evoluțiilor, după cele filamentare: de fapt treapta în care încep cu adevărat evoluțiile monadelor.
Să reținem că în general studiem creșterile monadelor în filamente și circulațiile lor în Universul Fizic, unde evoluăm și noi în prezent, dar creșterile monadelor în filamente energo-materiale continuă în circulațiile prin spațiile speciale de ajutor pentru Universul Fizic: spațiile dimensionale și spațiile interdimensionale, urmând apoi progresiv în filamente în Universul Material Astral și spațiile lui ajutătoare (și ele dimensionale și interdimensionale), apoi în Universul Material Cauzal cu spațiile sale ajutătoare (dimensionale și interdimensionale) și în cele din urmă în anumite spații ajutătoare ale universurilor spirituale (Universul Secundar și Universul Central) unde se pregătesc pe de o parte trecerile monadelor de la o treaptă de evoluție la alta, și pe de altă parte se derulează învățăturile pentru acordări de ajutor în întrupări ale monadelor secundare și centrale.
Revenind la universul nostru, așadar circulațiile filamentelor se desfășoară cu ajutorul unor macro-structuri ale universului – bariere energetice interzonale și inter-subzonale și corzi energetice care se ancorează între barierele energetice – de la bariera cu vibrația cea mai înaltă la bariera cu vibrația cea mai joasă. Prin bariera cu vibrația cea mai înaltă sunt primite fluxurile de filamente reînnoite în Universul Central, din structurile lor sunt atrase de corzile energetice și sunt direcționate spre interiorul subzonei. Din preajma corzilor sunt atrase mai departe de galaxiile din subzonă, care și ele circulă prin subzonă impulsionate tot de corzile energetice. În circulațiile lor prin toate corpurile stelelor, planetelor, planetoizilor și biosistemelor lor, filamentele pierd din energiile lor superficiale, iar când ating un anumit prag al energiei lor, cel mai jos nivel de vibrație, sunt atrase spre capetele corzilor ancorate în bariera cu vibrația cea mai joasă din subzonă; iar acolo sunt transferate în Universul Central pentru recondiționare energetică (și, uneori, structurală, când le este necesar monadelor din interiorul filamentelor, în creșterea lor normală, pregresivă).