I. IDEI PRINCIPALE
1. În zona I a universului, circulația filamentelor se desfășoară cu ajutorul macrostructurilor universice, create exclusiv de coordonatorii de evoluții din energie fundamentală puternic compactizată:
– bariere energetice inter-zonale și intersubzonale, prin structurile cărora intră/ies fluxurile de filamente, în funcție de starea lor energetică;
– corzi energetice care impulsionează circulația, răspândind fluxurile nou-intrate prin bariera energetică cu vibrația cea mai înaltă, până când sunt atrase de galaxiile din subzonă; apoi fluxurile cu energie foarte scăzută sunt canalizate spre bariera energetică cu vibrația cea mai joasă, pentru a fi preluate în Universul Spiritual Central.
2. Indiferent cât de scurt/lung este drumul filamentelor până la terminarea creșterii monadelor din interior pe fiecare treaptă a acestei etape (filamentară), toate monadele din aceeași generație trebuie să ajungă la încheierea etapei la o putere energetică radiantă asemănătoare, întrucât:
– monadele din filamentul-energie vor deveni în evoluțiile spirituale frați din același spirit;
– monadele din filamentul-materie vor deveni frați de spirit (spirite-frați);
– în continuare spiritele vor evolua în grupuri simple de spirite, obișnuindu-se unii cu alții și trăind, învățând și aplicând învățăturile împreună, continuând treptat evoluții în grupările obișnuite lor;
– o mulțime de grupări simple de spirite vor forma în continuare un popor de spirite, evoluând mai departe în grupări de popoare de spirite în întrupări comune.
II. DETALII, DISCUȚII
La finalul articolului precedent scriam despre faptul că circulațiile filamentelor se desfășoară, în fiecare subzonă din zona universului în care se află galaxia noastră, cu ajutorul unor macro-structuri ale universului – bariere energetice interzonale și bariere energetice inter-subzonale, precum și corzi energetice universice care se ancorează între barierele energetice: de la bariera cu vibrația cea mai înaltă la bariera cu vibrația cea mai joasă. Prin bariera cu vibrația cea mai înaltă sunt primite fluxurile de filamente noi sau reînnoite în Universul Spiritual Central, din structurile lor sunt atrase de corzile energetice și sunt direcționate astfel spre interiorul subzonei. Din preajma corzilor sunt atrase mai departe de galaxiile din subzonă, care și ele circulă prin subzonă impulsionate tot de corzile energetice. În circulațiile lor prin toate corpurile stelelor, planetelor, planetoizilor și biosistemelor lor, filamentele pierd din energiile lor superficiale (din teaca filamentelor), iar când ating un anumit prag al energiei lor, la cel mai jos nivel de vibrație din subzonă, sunt atrase spre capetele corzilor ancorate în bariera cu vibrația cea mai joasă din subzonă. Din această barieră fluxurile sunt transferate în Universul Spiritual Central pentru recondiționare energetică (și, uneori, structurală, când le este necesar monadelor din interiorul filamentelor, în creșterea lor normală, pregresivă).
Un asemenea mecanism este necesar întrucât filamentele, așa cum știm acum, nu pot trece de la o zonă a Universului Fizic la alta, nici de la o subzonă la alta în cadrul aceleiași zone. Dar asta nu înseamnă că creșterile lor își finalizează o treaptă, o etapă de evoluție la ieșirea dintr-o subzonă, după parcurgerea galaxiilor din subzona respectivă, oricâte galaxii ar cuprinde ea, oricâte corporalități ar străbate filamentele. Asta nu înseamnă că o subetapă, o subtreaptă din evoluțiile lor, din creșterile lor, s-a terminat odată cu terminarea trecerilor printr-o subzonă și se poate trece la alte condiții care să asigure o creștere calitativ-superioară. Pentru că etapele de creștere nu înseamnă acumularea unui anumit cuantum energetic, completare până la o anumită valoare a energeticii proprii sau o anumită mărime (fie ea și medie) a celulelor fundamentale ale monadelor. Nu înseamnă că la sfârșitul parcurgerii unei subzone să ajungă la o anumite energie, standard să-i spunem, măsurabilă prin puterea radiației monadelor după cum drumul parcurs printre galaxii este mai lung sau mai scurt, de la o barieră la cealaltă din subzonă, pentru a trece spre o altă valoare în altă subzonă. Acum știm ce sunt subzonele, cum sunt ele mai largi sau mai restrânse, cu mai multe sau mai puține galaxii. Mediul fiecărei subzone poate să afecteze, mai mult sau mai puțin, prin tragere de energie din teaca filamentelor, ceea ce înseamnă nu o oboseală a monadelor din interiorul filamentelor, ci a celor aflate în exteriorul lor, monade aflate în evoluții spirituale, pe care le ajută filamentele pentru energizarea corporalității lor. Pentru că, cu cât filamentele au mai puțină energie, cu atât mai greu le va fi spiritelor întrupate să poată să-și deruleze sarcinile lor, cu o vibrație joasă, când filamentele pierd prea mult din energia lor. Astfel, chiar dacă o subzonă este foarte largă, totuși drumul filamentelor poate să fie foarte scurt pentru că întrupații pot avea nevoie de mai multă energie pentru corporalitatea lor, filamentele pierd energie uneori mai multă prin anumite galaxii, alteori pierd mai puțină, dar corporalitățile nu au nevoie de filamente cu mai puțină energie, deci cu vibrații mai joase. Astfel ele sunt atrase mai repede sau mai lent de bariera cu vibrația cea mai joasă din subzonă, spre a trece la reîncărcare cu energie în Universul Spiritual Central.
Așadar să reținem faptul că modul de încărcare energetică a filamentelor are o deosebită importanță în primul rând pentru spiritele întrupate, nu cele din interiorul filamentelor, în procesul de energizare a corpurilor întrupaților. Astfel parcursul filamentelor poate să fie în funcție de exteriorul lor și abia la un moment dat poate să fie necesar să fie luată în considerare creșterea monadelor din interior, deși creșterea lor este permanent urmărită de coordonatorii de evoluții: dar noi acum discutăm despre raportul dintre parcursul în subzonă și creșterea monadelor din filamente. Însă sunt multe alte considerente pentru care coordonatorii de evoluții le urmăresc cu foarte multă atenție.
Astfel înțelegem de ce este necesar să reintre filamentele în această zonă, în aceeași subzonă: de multe ori, și astfel să se potrivească creșterile monadelor din interior cu umplerea deficitului energetic al corpurilor întrupaților în subzona respectivă.
În al doilea rând, când creșterea monadelor din filamente ajunge în același timp la un anumit cuantum (poate este mai corect să spunem cuantum decât valoare), atunci se trece la următoarea subetapă, subtreaptă, ceea ce presupune și un alt aspect: monadele din filament nu parcurg o etapă de creștere în același timp, fiind diferite între ele, și astfel nu parcurg întreaga zonă în același timp. Astfel este necesar ca toate monadele de aceeași generație, care încep în același timp evoluțiile într-o zonă, de exemplu chiar de la început, în zona I, indiferent de timpul în care parcurg unele subzone, este necesar să ajungă la o energizare foarte asemănătoare pentru a trece în zona a II-a. Astfel toate cele de aceeași generație parcurg întreaga zonă în timpi diferiți, pe alte drumuri printre subzone, cu un număr diferit de reveniri, dar toate devin la un moment dat aproape egale ca energie interioară. La finalul zonei I, monadele din filamente nu au crescut suficient pentru a trece la evoluțiile spirituale, nu au crescut suficient să treacă la întrupări chiar cu cele mai mici corpușoare, ci trec în evoluții filamentare în zona a II-a, cu o energetică asemănătoare, cum spuneam mai sus, cu o putere energetică radiantă proprie a fiecărei monade asemănătoare. Merg mai departe în creșterile lor în filamente, iar acest fel de parcurgeri este valabil și pentru monadele din filamente-energii, și monadele din filamentele-materii, treaptă după treaptă.
Acum, și în următoarele studii, să avem în vedere că se derulează la început creșterile monadelor-energii, apoi ale monadelor-materii, prin toate cele trei zone ale Universului Fizic, așa cum vom vedea. Și nu se opresc aici asemenea creșteri, dar vom reveni la acest aspect în studiile următoare.
Și vom înțelege de ce este necesar ca monadele să ajungă într-un fel asemănător, căci la trecerea de la evoluțiile monadelor-energii la monadele-materii, în filamente-materii vor intra monade care au evoluat asemănător și în continuare, când vor finaliza toate creșterile filamentare, monadele din câteva filamentele-energii vor fi frați din același spirit, și cele din mai multe filamente-energii, care au format filamente-materii vor fi frați de spirit în evoluțiile spirituale următoare. Mai precis, în evoluțiile spirituale grupările de monade necesare evoluțiilor primare se vor forma având la bază primele obișnuiri ale monadelor din creșterile filamentare:
– monadele din filamentul-energie vor deveni frați din același spirit de bază;
– monadele din filamentul-materie vor deveni frați de spirit (spirite-frați);
– în continuare spiritele vor evolua în grupuri simple de spirite, obișnuindu-se unii cu alții și trăind, învățând și aplicând învățăturile împreună;
– o mulțime de grupări simple de spirite vor forma în continuare un popor de spirite, evoluând mai departe în grupări de popoare de spirite până la finalizarea evoluțiilor primare.
Iată de ce pentru alegerile de formare a spiritelor și grupărilor de spirite pe care trebuie să le facă coordonatorii de evoluții este necesar ca monadele să aibă o energie asemănătoare, o putere energetică radiantă asemănătoare, pentru a putea evolua mai departe împreună.
Și pe parcursul evoluțiilor noastre individuale avem nevoie să ne susținem împreună unii pe alții într-un grup suficient de larg pentru a începe să ne formăm și să ne consolidăm încrederea în noi înșine și în cei din jurul nostru. Să avem înclinații comune sau apropiate, care se formează treptat de-a lungul evoluțiilor chiar din astfel de rădăcini ale trăirilor noastre.