I. IDEI PRINCIPALE
În zona I a universului , circulația filamentelor se desfășoară cu ajutorul macrostructurilor universice, create de coordonatorii de evoluții din energie fundamentală puternic compactizată:
– bariere energetice inter-zonale și inter-subzonale, prin structurile cărora intră/ies fluxurile de filamente energetice, în funcție de starea lor vibrațională;
– corzi energetice care impulsionează circulațiile, răspândind fluxurile nou-intrate prin bariera energetică cu vibrația cea mai înaltă, până când sunt atrase de galaxiile din subzonă, apoi canalizarea fluxurilor cu vibrație foarte joasă spre bariera energetică cu vibrația asemănătoare, pentru a fi preluate în Universul Spiritual Central pentru refacere.
II. DETALII, DISCUȚII
Vom vedea că circulația filamentelor în zona I a universului nostru (unde evoluăm și noi în prezent) are aspecte particulare legate de modul în care se desfășoară însăși existența și circulația galaxiilor în subzonele acestei zone. Este zona în care galaxiile sunt extrem de rare, în primul rând pentru a face astfel loc corpurilor, și câmpurilor extrem de largi și puternice ale corpurilor stelelor, planetelor, planetoizilor și biosistemelor lor. Așadar și spațiile dintre stele, planete și planetoizi sunt foarte mari, la fel și spațiile dintre elementele interioare ale structuralității de bază a oricăror sisteme corporale (adică micro-structurilor lor). Acesta este un lucru deosebit de important pe care trebuie să-l avem mereu în vedere: Universul Fizic nu este format din structuri exclusiv de forma fizică pe care o cunoaștem azi, ci este mult mai complex decât credem noi azi. De aceea, și ținând cont de faptul că întrupații nu au încă puterea de a se deplasa prin spațiile din subzone (sau mai departe: cu atât mai puțin), se creează condiții de schimbări frecvente ale condițiilor de trai ale întrupaților, compensând astfel lipsa de mișcare a acestora prin galaxie sau mai departe.
Astfel, există două feluri de structuri care determină fundamentul acestor mișcări necesare evoluanților începători din această zonă, înafară de schimbările privind vibrația filamentelor care pierd treptat mult din energia lor superficială (din teaca filamentului):
– bariere energetice interzonale și inter-subzonale, prin structurile cărora se realizează intrările și ieșirile: schimburile de fluxuri de filamente între universul nostru (unde pierd energie prin trecerile lor prin corpurile întrupaților) și Universul Spiritual Central (unde se remodelează filamentele, în funcție de necesitățile monadelor din interiorul lor și ale spiritelor întrupate care le folosesc la corporalitatea lor);
– corzi energetice care, prin structurile lor complexe, au impuls de mișcare și înseși galaxiile în ”goana” lor de la o coardă la alta, dar prin forța lor de atracție dau impuls răspândirii fluxurilor care intră prin bariere, imediat de la intrarea lor prin structurile barierelor cu vibrația cea mai înaltă, până la bariera cu vibrația cea mai joasă din subzonă, de unde sunt preluate în Universul Spiritual Central. Se echilibrează permanent astfel circulația fluxurilor prin tot spațiul subzonei.
Reluăm schema prezentată la începutul acestui capitol, ca să o reținem pentru continuarea acestor studii.
Circulația fluxurilor energo-materiale în fiecare subzonă din zona I a universului
Legendă:
(1) = linia (imaginară) a schimbării evidente a vibrației în spațiul zonei;
(2) = bariera energetică inter-subzonală cu vibrația cea mai înaltă a subzone,i prin ale cărei structuri intră din Universul Spiritual Central fluxuri de filamente în subzonă și circulă prin spațiile ei;
(3) = atrageri din barieră a fluxurilor intrate în subzonă, de către macro-structuri locale: corzi energetice universice;
(4) = circulații ale fluxurilor din galaxie în galaxie, în cursul cărora străbat sistemele corporale ale tuturor stelelor, planetelor și biosistemelor lor și filamentele pierd din energia lor superficială;
(5) = atragerea fluxurilor de către bariera energetică inter-subzonală cu vibrația cea mai joasă, de unde sunt direcționate spre Universul Spiritual Central pentru remodelare: adică completarea cu energie a filamentului, în funcție de necesitățile monadelor care cresc în interiorul filamentului și în funcție de necesitățile corporale ale spiritelor întrupate în spațiile subzonei;
(6) = bariera energetică inter-subzonală cu vibrația cea mai joasă a subzonei, prin ale cărei structuri sunt direcționate spre Universul Spiritual Central pentru remodelări;
(7) = linia (imaginară) a schimbării evidente a vibrației din spațiul zonei.
Așadar, circulația fluxurilor la nivelul foarte înalt de vibrație pornește prin orientarea fluxurilor noi (sau cele vechi remodelate) către corzile energetice și de la ele spre galaxii: din preajma corzilor energetice fluxurile sunt atrase de toate structurile galaxiilor: stele, planete, planetoizi și biosistemele lor cu corp de manifestare fizic, eteric, astral, spiritual, etc., în funcție de evoluțiile care au loc în diferite spații.
Toate acestea sunt valabile în diferite subzone ale zonei I a universului, unde circulația fluxurilor energetice are loc prin implicarea corzilor energetice. Vom vedea că în zonele II și III există alte structuri zonale și subzonale, dar și puterile de atracție ale galaxiilor sunt foarte mari comparativ cu cele din zona I – stelele fiind și foarte apropiate, și foarte dense. În general în zona a III-a sunt și particularități locale, și împletirea formelor existente în primele două zone, cu o complexitate din ce în ce mai mare.
Revenind la zona I, fluxurile din preajma corzilor sunt atrase de galaxii în momentul trecerii fiecărei galaxii prin dreptul fiecărei corzi energetice: să reținem, mișcarea galaxiilor în subzonele zonei I are loc prin forțele de atracție/respingere ale corzilor, în momentul în care o galaxie trece prin dreptul fiecărei corzi energetice. Când o galaxie circulă prin subzonă (noi suntem obișnuiți să spunem că circulă prin cosmos), ea atrage fluxuri de peste tot, de prin toate spațiile dintre corzi, dar când trece prin dreptul unei corzi atrage volume uriașe de fluxuri din dreptul corzii respective, atrase anterior de corzi din bariera pe unde au intrat. Spunem ”fluxuri” (la plural) pentru că ele nu sunt un flux cu un anumit, singur, nivel de vibrație, ci un flux cu o vibrație foarte înaltă atrage altele cu vibrații asemănătoare, dar și mai joase, care vor atrage altele la fel la nivele doar asemănătoare, dar ușor diferite, care se înfășoară concentric pe nivelul inițial. Astfel vibrația descrește de la centru spre periferia fluxului, frecvențele sunt mai joase astfel spre periferie, se diminuează odată cu depărtarea de linia centrală.
Fluxurile spre circulație se formează chiar din momentul ieșirii din structurile barierei, cele noi se formează pe baza aceluiași principiu: din filamente noi, după vibrația lor refăcute, în diferite faze de evoluție, care atrag și fluxuri mai vechi, circulante în preajma și mai departe de bariere. Ele sunt atrase de coarda cea mai apropiată de locul unde se află la intrare fluxurile și își încep circulațiile lunecând de-a lungul corzilor ancorate de barieră. În preajma galaxiilor, sunt atrase volume uriașe de fluxuri vechi; până la galaxii, filamentele noi nu pierd din energie, din vibrație – în general în circulațiile cosmice pierderile de energie sunt aproape nule, doar circulațiile prin corpurile întrupaților conduc la pierderi superficiale de energie.
După ce filamentele pierd puțin din vibrațiile lor în spațiile galaxiilor, ele sunt eliberate de galaxii, nu mai au nevoie de ele (nu mai există corpuri care să le atragă) și trec – după ce au parcurs astfel spațiul subzonei – în Universul Spiritual Central pentru remodelarea lor. Nu trec în spațiul următor, în altă subzonă, chiar dacă nu există vreun ”gard” care să le oprească: pentru că toate sunt atrase de structurile universice locale, pe trasee bine stabilite între bariere, corzile energetice și galaxiile din subzonă, concentrate în partea centrală a subzonei, astfel încât nu ajung fluxurile până la marginea subzonei, nici măcar filamente ”rătăcite”.
Să reținem că în cuprinsul subzonei nu se modifică vibrația semnificativ, astfel încât filamentele să fie deviate din cursul lor: barieră – coardă – galaxii – coardă – barieră. În această zonă, din cauza parcursului foarte lung, galaxiile fiind foarte rare, este necesar să se țină cont de faptul că spiritele întrupate au nevoie de o variație lentă de vibrație, în evoluțiile lor începătoare, pentru ca nimic să nu fie obositor pentru micuții evoluanți. Întrupații au nevoie de variații – dar variații relativ mici și lente, pe lângă variațiile planetare cu care sunt obișnuite toate viețuitoarele (mișcările planetei – variații noapte/zi, anotimpuri, de relief, atmosferice, telurice, etc.). Influențele care vin din cosmos sunt filtrate sau reflectate de structurile eterice ale planetei, de câmpurile planetare și de elemente atmosferice (praf, nori, microorganisme) și modificări telurice.
Vom adânci discuții diverse despre zona I a universului, cu ocazia altor studii care se vor referi la diverse forme de evoluții care se derulează în această zonă.