I. IDEI PRINCIPALE
1. Pe măsura înaintării în evoluții a monadelor se formează o conștiență de sine, a cărei dezvoltare determină formarea unei conștiințe pentru alegerile de tot felul: conștiința oglindește alegerile pe care le face fiecare monadă, în virtutea experienței generale și încredințărilor dobândite prin evoluțiile sale.
2. Conștiința începe să se formeze prin înțelegerea propriilor trăiri, în condițiile creșterii experienței de viață, întrupare după întrupare, cu încărcarea memoriilor cu propriile simțiri și simțirile altor semeni.
3. Conștiința se dezvoltă rapid din momentul începerii evoluțiilor creatoare conștiente, trecând relativ repede prin fazele:
– creatoare conștiente începătoare;
– creatoare conștiente avansate, prin discernerea între manifestările creatoare/distructive, păstrătoare de viață/omor, ucidere, războiul care le cuprinde pe toate;
– creatoare conștiente avansate, aflate în curs de universalizare; evoluția conștienței și conștiinței avansează rapid de-a lungul tuturor evoluțiilor primare, secundare și centrale.
Toate merg împreună, fără a mai fi vreodată despărțite.
II. DETALII, DISCUȚII
Pe drumul evoluțiilor monadei apare la un moment dat, așa cum spuneam anterior, conștiența de sine, despre cele urmărite de întrupări: protecția vieții și învățături privind formele de manifestare ale monadei, manevrând structurile corporale (membre și părți diferite ale capului și trunchiului), care este de fapt o necesitate pentru obișnuința manevrării razelor sale, pe seturi și subseturi, care va sta la baza manifestărilor libere, fără mijlocirea corporalității: care va deveni în evoluțiile foarte avansate baza trăirilor monadelor.
Toate cele ce sunt rezultate ale trăirilor monadelor devin conștientizări despre sine și lumea înconjurătoare, oriunde ar fi întrupările, în orice condiții s-ar desfășura ele. Prin comparație cu propriile suferințe rezultate din manifestări proprii și ale celor din jur, fiecare monadă ajunge să descopere necesitatea de a nu produce nici suferințe, nici distrugeri, indiferent de felul lor. Conștiința se formează și se dezvoltă prin înțelegerile propriilor lor trăiri, prin simțirile proprii și ale celor din jur, în condițiile creșterii uriașe a experienței de manifestare, ale încărcării memoriilor cu propriile simțiri și simțirile celorlalți semeni.
Este un moment crucial, în care, cu experiența deja uriașă pe care o are, orice monadă va înțelege că are de ales între a provoca suferință, rău, distrugere și a ajuta la desfășurarea unui bine, a unei acțiuni care susține viața, care este creatoare și nu distrugătoare, a încuraja și a ajuta – și nu a agresa și descuraja, ajungând la ceea ce numim acum conștiință.
Conștiința spune treptat ceea ce monada a învățat recent în evoluția sa, noutățile în învățături, comparativ cu ceea ce este vechi – dar care nu este de anulat, de anihilat din experiența personală. Aceasta este forma de conștiință specifică universalizării în care, în anumite condiții de întrupare, monada înțelege că poate folosi experiența sa după cum este mediul de întrupare: și în funcție de acest mediu, de multe ori întrupații din jurul său au învățături pe care ea însăși le-a depășit – dar știe bine care este treapta următoare pentru acești evoluanți, chiar dacă nu este meximul celor pe care le cunoaște ea însăși. În acest fel învață să fie înțelegătoare, flexibilă, să accepte în calitate de ajutător tot ceea ce poate accepta societatea sa, și de acolo să aducă mici îmbunătățiri, perfecționări.
Propria evoluție va pune în formă însă nu numai alegeri între manifestările vechi și cele mai noi, dar și consolidări ale manifestărilor cele mai noi, deosebindu-le de cele vechi sau foarte vechi.
În acest fel ea lucrează cu grijă să nu agreseze viața celor din jur, dar și să nu-și deformeze propria evoluție: cu conștiința activă, cu foarte multă atenție, treptat. Orice monadă trebuie să aibe în același timp și conștiența celor pe care le poate face în diferite lumi, după cum sunt condițiile de trai curent, și conștiința care îi dictează să-și poarte de grijă pentru păstrarea propriilor idealuri, a învățăturilor celor mai noi, mai înalte pe care le-a primit cu privire la cele două aspecte principale ale vieții: protecția vieții și îmbogățirea permanentă a experienței cu noi manifestări, care să o ajute să adâncească protecția vieții.
Treptat, lupta pentru supraviețuire care a caracterizat evoluțiile sale începătoare, care a format egoismul prin stare de necesitate, se va transforma în altruism și acesta va fi întotdeauna cursul consolidărilor sale. Dar formele de egoism vor rămâne ca și conștientizări ale necesității de supraviețuire în condiții mai aspre decât cele ale idealurilor sale, conștiința fiind în manifestare pentru a-și propune să nu uite chiar în asemenea condiții aspre, că o face numai pentru conservarea propriei vieți – dacă nu este cazul salvării cu prioritate a altor vieți.
Așadar conștiința, legată strâns de formarea, dezvoltarea și îmbogățirea conștienței monadei, pe măsura avansării în evoluții, se dezvoltă la rândul ei determinând – dar nu ca factor unic – dezvoltarea suplimentară, și superioară ca profunzime, nu numai contitativ și calitativ, a conștienței totale: de sine, de toate cele existente în evoluțiile monadei. Astfel în mod popular se face și azi confuzie între conștiență și conștiință, ele fiind strâns legate între ele, și numai în mică măsură (dar spre dezvoltare) lumea începe să conștientizeze diferența între ele și să aprofundeze asemenea însemnate înțelegeri ale aspectelor vieții.
Conștiința avansează extrem de repede din momentul începerii evoluțiilor creatoare conștiente, trecând relativ repede prin fazele de evoluție:
1. creatoare conștiente începătoare, prin creație exclusiv fizică (cu corpul fizic de manifestare), cu materiale găsite în mediul de trai curent (pământuri, oase, fibre vegetale, etc.) ;
2. creatoare conștiente avansate: trecând de la creație pentru nevoi strict individuale la creație pentru nevoi comune într-o așezare, se formează o creație manufacturieră extinsă, apoi industrială dar nu foarte extinsă încă, căci este nevoie de o creștere substanțială a creativității spiritelor aflate în această etapă a evoluției lor. Și nu numai a creativității care presupune o vreme îndelungată de dezvoltare, în trăiri diverse, în condiții foarte variate, pe planete din aceeași galaxie și din galaxii diferite, ci și crearea și consolidarea a ceea ce numim conștiință: învățături privind depășirea totală a atitudinilor animalice: agresive, distructive – din lipsa de cunoaștere a importanței vieții și creației altora, precum și formarea conștiinței – mai întâi individuală și apoi de grup, sau invers: după cum sunt înclinațiile spiritelor. Se consolidează direcții privind importanța tuturor formelor de viață, nu numai a celor creatoare și a creațiilor lor.
Evoluțiile în această etapă sunt numai progresive, foarte mare atenție la acest aspect! pentru ca să se consolideze cele mai înalte forme de trăire a spiritelor. Dar în același timp, din când în când, spiritele aflate în această etapă asistă, fără să trăiască încă efectiv, cum alte spirite, mult mai evoluate decât ele, vin pe planeta lor și trăiesc, în condiții de mediu și de corporalitate, reveniri la manifestări din etape chiar mai vechi decât ale lor, care se împletesc cu intuiții de creație mult mai avansate, din ultimele etape de evoluție creativă avansată, care cuprind adâncirea simțirilor și manifestărilor simple pe care le-au avut în etapele de trecere de la animalitatea necreatoare la creativitate, apoi la creativitate avansată. Totul se exacerbează în asemenea condiții, mai ales pe o planetă cu populații dese și spațiu planetar relativ redus, și spiritele locale – le numim rezidenți – despre care discutăm, simt diferențele între manifestările lor foarte elevate în condiții optime, și atrocitățile pe care le fac în condiții grele. Tocmai de aceea rezidenții nu se întrupează cu corp fizic în această perioadă de 4 5 milenii, căci le-ar da peste cap toată evoluția lor din câteva trepte personale, cu greu de recuperat, în timp extrem de îndelungat. Rezidenții rămân în preajma planetei, dar că entități astrale – acei îngerași-copii care ne mângâie pe noi atunci când avem necazuri… Ei învață și consolidează mila și compasiunea, le consolidează în condiții extrem de dure, căci corpul lor astral de manifestare, foarte sensibil, accentuează foarte mult simțirile pentru alții și cele proprii deopotrivă, ei simt durerea și toate sentimentele noastre la cote extrem de profunde. Se întărește conștientizarea diferențelor între bine și rău, frumos și urât, curat și murdar, necesar și ne-necesar, distructiv și constructiv. Pe baza inconștienței din evoluțiile sub formă de mamifere – etapa anterioară a creatorilor conștienți începători – se formează evoluții care să echilibreze, și apoi să depășească obișnuințele vechi, de acest fel, ale spiritelor. Învățăturile merg pe de o parte pe linia abandonării distrugerilor intenționate și a semenilor (omor), și a creației lor materiale, care le ajută să trăiască în medii ostile sau cel puțin dezagreabile. Această formă de manifestare o numim conștiință și, prin conștiință, se consolidează simțirea spațio-temporală, conștiența de sine, de condițiile de trai, de semeni și de toate viețuitoarele din jur.
Dezvoltarea conștiinței formează puterea interioară de a discerne între multe manifestări vechi sau anumite aspecte ale manifestărilor vechi și noile învățături de a alege acele manifestări care nu distrug viața semenilor și oricăror viețuitoare, dar distinct față de viețuitoarele care pot fi folosite în continuare ca hrană (vegetale și animale) sau care pot fi domesticite și folosite în gospodăria creată de ei înșiși. Ea se va dezvolta în timp, dar nu foarte mult în această etapă, în care munca fizică are nevoie de multe aspecte ale evoluțiilor anterioare.
3. Etapa de universalizare prin creație, unde manifestările se pot dezvolta prin folosirea a cel puțin două corpuri proprii, prin evoluțiile anterioare: corpul astral, corpul mental și corpul fizic – pe Pământ le folosim pe toate trei, pe alte planete putem folosi și alte corpuri, în funcție de condițiile locale de trai.
În etapa anterioară, pe parcursul căreia se dezvoltă mult radiația proprie, se dezvoltă și abilitatea acesteia de a susține o corporalitate extrem de complexă, multistratificată și cu o complexitate interioară în fiecare strat pe măsura dezvoltării radiației – mai precis a seturilor și subseturilor de raze din radiația proprie a monadei. Nu în acest univers, ci în Universul Material Astral, universul învățăturilor în evoluțiile primare, folosit și pentru ajutătorii secundari care se întrupează în mijlocul primarilor (să reținem că Universul Material cauzal și Universul Material Fizic sunt universuri dedicate consolidărilor învățăturilor primite de spirite în Universul Material Astral). Având în vedere asemenea dezvoltări, spiritele încep să învețe, să fie atente să simtă și să se manifeste conștient și cu corpul astral, și cu corpul mental în timpul întrupărilor cu corp fizic, dar și ca entități astrale după ce ele, în timpul somnului, recuperează inconștient vibrația pierdută în timpul de trezie. Învățăturile de folosire a corpul astral merg rapid, pentru că orice spirit care este întrupat, de la prima sa întrupare cu corp fizic, folosește somnul pentru recuperarea vibrației, prin mecanismele specifice Universului Fizic. Cu timpul, ele învață și despre faptul că somnul cuprinde această fază de recuperare a vibrației, pe care vor învăța să o numească autostabilizare vibrațională, dar în plus să se și plimbe prin spațiile cosmice și să simtă zborul cosmic astral, care le va fi de un uriaș folos în viitorul evoluțiilor lor. Cu timpul, pe măsura creșterii conștienței și în asemenea deplasări, călătorii astrale (impropriu spus decorporalizări) crește abilitatea deplasărilor în aerul planetar, apoi în sistemul stelar al Soarelui, apoi dincolo de el, în galaxie: numai în galaxia natală, căci o asemenea călătorie are loc numai cu corpul astral, iar el nu poate funcționa decât în materiile și energiile locale, pe care îi este foarte greu să le culeagă dinafara galaxiei, ceea ce conduce la slăbirea câmpurilor și ieșirea inconștientă din întrupare.
Dar obișnuirea cu simțirile și cu manifestările mentale va fi mai grea, de mai lungă durată, căci nu există vreo conștientizare de folosire dinainte, așa cum se petrec lucrurile cu deplasările astrale. Însă din momentul în care spiritele încep să se obișnuiască și cu trăirile mentale, cu percepțiile celor desfășurate la distanțe foarte mari: și pe planetă, în toate structurile ei (manșoane eterice, corzi stelare și planetare), cu alte planete, stele, tot cosmosul înconjurător, precum și cu micro-cosmosul (cu structurile lui moleculare, atomice, subatomice) – numai prin forțe proprii și nu cu ajutorul aparatelor create pentru prelungirea modului fizic de percepție umană, începe o dezvoltare rapidă și profundă a creației materiale folosind planul mental și din ce în ce mai rar și puțin planul fizic: fiind foarte rapidă și economică cu materialul preluat direct din spațiul planetar, dar și foarte utilă pentru protecția planetei și biosistemului ei, spiritele fac astfel în plus pași importanți în direcția creației celei mai importante – creația energetică pe care doar monadele centrale o pot desfășura. Cu eforturi moderate, treptat, pe parcursul treptelor de evoluție secundară, se va ajunge la acest fel de creație până la intrarea în evoluțiile centrale.
Această dezvoltare aduce în prim-planul dezvoltărilor creșterea și aprofundarea conștiinței, căci spiritul care face acest salt uriaș, deosebit de important pentru toate evoluțiile sale viitoare, va descoperi motivațiile extrem de profunde ale păstrării conștiinței absolut tuturor alegerilor pe care le va face din acel moment în eternitate.
Totuși lupta pentru rezultatele optime de conștiință va rămâne permanentă, pentru ca monada să se poată dezobișnui de apucăturile din vremurile de demult, iar toate evoluțiile primare în continuare vor avea mereu nevoie de corecții, pentru care absolut toate monadele fac, oricât ar fi ele de elevate, evoluate, călătorii speciale în toate subzonele zonei I (zona evoluțiilor începătoare) pentru a-și eleva mereu conștiința. Vom reveni foarte des asupra acestui aspect, pe parcursul studierii tuturor treptelor de evoluție, în continuare.
Azi, noi știm bine ce înseamnă conștiință, îi știm bine cerințele, chiar dacă mulți oameni nu le consideră convenabile pentru ei, pentru interesele, dorințele, poftele lor. Și vor mai merge așa o vreme, până când conștiința le va cere să facă lucruri puține, dar impecabile, în loc de lucruri multe, dar superficiale. Până când vor deveni conștienți că nu merg pe o linie de conștiință lărgită – la început, apoi înălțată, așa cum tot ei obișnuiseră cândva, cu doar câteva milenii în urmă. Își vor reaminti și vor reface drumul spiritual înapoi – așa cum s-a desfășurat el la ieșirea din etapa mentală anterioară, în trecerea spre etapa fizică, mergând rapid pe această linie de conștiință lărgită, apoi înălțată treptat, dar rapid. Pentru că fiecare om va ști deja bine pe care linie îi trebuie să meargă, cum să procedeze conștienți de tot ceea ce au făcut în etapa fizică, conștienți de diferențele uriașe de la ceea ce au făcut greșit – la ceea ce ei știu bine de fapt să facă, în deplină pace cu ei înșiși, cu semenii, cu toate viețuitoarele Pământului, cu Pământul însuși și cu toată firea universului.
GÂNDUL ZILEI
Aşteptăm soluţii elegante într-o vreme în care eleganţa adevărată – cea a spiritului elevat, nu cea falsă, artificială, superficială, spoială strălucitoare – nu are loc decât în partea retrasă, discretă, a lumii. Încă. Dar cu timpul tot ceea ce este frumos, bun, elevat spiritual, se va răspândi, se va generaliza.