I. IDEI PRINCIPALE
1. Monada nu poate acționa ea însăși asupra propriului său interior pentru a-și crea și dezvolta potențial energetic; dar așa cum mediul de întrupare o influențează prin vibrații, la fel și ea se auto-influențează prin propriile atitudini, manifestări (prin gând, vorbă, faptă): în acest fel se creează memorii și astfel se păstrează întreaga ei experiență.
2. Monada, în ansamblul ei, nu este nici pozitivă, nici negativă: ea poate fi doar mai mult sau mai puțin dezvoltată comparativ cu alte monade.
3. Creșterea monadei se desfășoară în funcție de volumul, complexitatea și profunzimea, treptat crescute: ale acțiunilor sale, ale eforturilor pe care le face pentru realizarea lor, îmbogățirea și consolidarea lor.
4. Pe măsura înaintării în evoluții, monadele încep să se conștientizeze pe ele înseși, cum sunt formate și cum se formează corporalitatea lor de întrupare: pe baza tiparelor de curgere a energiilor respirate, care stau la baza formării corpurilor în universurile materiale, unde se desfășoară învățăturile și consolidările lor.
II. DETALII, DISCUȚII
Monada în ansamblul ei nu este nici pozitivă, nici negativă. Diferența între monade constă numai în diferența de evoluție, de caracteristicile creșterii radiației sale (viteza de creștere, asimilarea învățăturilor, efectele asupra manifestărilor, etc.) și a experienței de a se manifesta prin intermediul corporalității de întrupare.
Aspectele principale ale evoluției spiritelor, despre care am discutat deseori anterior, sunt legate de învățăturile de bază ale monadelor:
a. Protejarea vieții proprii și a celor din jur, apoi treptat a altor monade care intră în evoluții;
b. Învățarea manevrării radiației lor energetice prin mișcări, acțiuni, emoții, coerente și cursive, care treptat prind contur din ce în ce mai clar și avansează prin formarea unei conștiențe de sine și a unei conștiințe din ce în ce mai profundă în alegerile proprii.
c. Prin ambele aspecte anterioare, monadele învață să protejeze viața și creația altor monade în mediile în care se întrupează, învață să ajute la rândul lor, așa cum și ele au fost ajutate de-a lungul propriilor evoluții.
Dezvoltarea acestor aspecte urmează un curs din ce în ce mai profund, și extins până la un altruism complet – greu de înțeles în primele faze de evoluție, dar pe care îl dezvoltă cu râvnă ele înseși în evoluțiile avansate, creând condiții pentru a ajuta la rândul lor alte generații care vin în continuare în evoluții.
Să detaliem.
Am discutat deseori despre faptul că prin corporalitate se asigură monadelor:
– evoluții protejate: prin crearea unor cămăși sau pături energetice care despart monadele una de alta, precum și plasarea lor (și grupărilor lor) într-un univers special, Universul Spiritual Primar, și crearea unor alte spații destinate manifestării lor – universurile materiale: Universul Material Astral, Universul Material Cauzal și Universul Material Fizic. În acest fel se despart monadele și între ele prin cămăși sau pături energetice, și se despart monadele de locul manifestărilor lor: monadele nu se pot atinge între ele, nu pot să se distrugă între ele din cauza neînțelegerii evoluțiilor, manifestărilor proprii. Se pot manifesta numai prin intermediul corporalitățiilor care se formează în universurile materiale, manifestări care sunt la început inconștiente, dar prin impulsurile exterioare primite de corporalitatea lor, ele învață treptat să primească, să conștientizeze prin senzațiile proprii, apoi să se obișnuiască cu asemenea impulsuri, prin mecanismele corporale, să învețe să răspundă la impulsuri. Creșterile treptate ale monadelor conduc la modelări ale manifestărilor lor, după cum curg etapele de evoluție organizate cu multă știință și cu multă atenție de coordonatorii de evoluții;
– evoluții ajutate, bine organizate, prin experiența trăirilor proprii ale coordonatorilor de evoluții, care sunt cele mai avansate monade din Centrul de evoluție, înalt conștiente de rolul lor în evoluții, extrem de experimentate și în creații complexe special create pentru ușurarea evoluțiilor, și în coordonarea tuturor evoluțiilor.
Toate acestea se realizează prin munca fără oprire a coordonatorilor de evoluție care sunt în același timp, așa cum spuneam, cei mai profunzi ți pricepuți creatori din întreg Centrul de evoluție.
Prin parcurgerea ajutată și protejată astfel a etapelor de evoluție, monadele:
1. Ajung să nu se mai ucidă, să nu se mai împiedice unele pe altele, trecând de la trăirile inconștiente la cele conștiente, apoi de la cele concurențiale la cele conlucrative;
2. Reușesc în evoluțiile avansate să se manifeste treptat direct, monadă cu monadă, fără intermedierea unei corporalități, fără structurile de captare și canalizare a radiației spre universurile materiale; tot din evoluțiile prin corporalitate, treptat are loc conștientizarea razelor energetice cu vibrație foarte înaltă (care susțin corpurile spirituale, în evoluțiile prin corporalitate), astfel încât monada se poate menține singură, indiferent de condițiile de trai, în echilibru vibrațional;
3. Capătă o experiență din ce în ce mai bogată și bine consolidată pentru gestionarea în continuare a razelor noi care se dezvoltă din creșterea structurilor interioare ale monadei (celulele energetice fundamentale); aceste raze noi vor apare permanent crescând puterea radiantă a monadei, și trec prin toate fazele de manifestare ale monadei, așa cum a învățat ea să se manifeste din începuturile creșterilor sale. Dar acum monada este conștientă de întreaga fenomenologie pe care o suportă creșterea ei, de tot ceea ce a învățat că este și bine și rău, și necesar și ne-necesar în anumite condiții, conștientizează evoluțiile celor din jur care îi amintesc mereu ce trebuie să evite și ce trebuie să dezvolte, să manifeste: spre domeniul celor mai înălțătoare manifestări pe care le-a învățat și le-a aplicat în trăirile lor anterioare. În acest fel, monada are la purtător, în memoriile sale, diverse feluri de a-și ordona modalități de manifestare diverse: de la foarte simple la tot mai complexe forme, ajutându-se pe ea însăși pas cu pas pe drumul creșterilor sale, formându-și experiență de oferire de ajutor și altora, pe drumurile eternității vieții tuturor monadelor.
Și iată că astfel ajungem să discută mai pe larg despre conștiență și conștiință. Să ne ocupăm pentru început de formarea și dezvoltarea conștienței de sine a monadelor.
La începutul evoluțiilor sale ca parte dintr-un spirit întrupat, nicio monadă nu conștientizează nici poziția sa în spirit (sau alte grupări spirituale din care face parte), și nici faptul că întreg spiritul – ca reunire a unui număr fix de monade – este întrupat: adică se manifestă toate simultan printr-un sistem corporal, și nici faptul că monadele din el se manifestă la unison prin reunirea lor cu ajutorul unor pături energetice spirituale, deosebit de complex create, care le direcționează selectiv razele din radiația lor totală spre aceleași structuri corporale astfel încât să se manifeste simultan toate monadele din spirit. De altfel, ele nu-și conștientizează radiația energetică, nici toate structurile de distribuție, canalizare și direcționare a radiației energetice spre universurile materiale, unde se pot manifesta prin intermediul unei corporalități: nu conștientizează că prin reunirea unor raze din radiația lor totală, și nici reuniri de radiații cu aceeași vibrație de la toți frații din spirit determină formarea unui anumit organ, unei anumite structuri corporale, iar toate seturile la un loc formează corpuri aflate într-un sistem corporal complex prin care spiritul întreg – dar și fiecare monadă în parte învață să se manifeste, prin toate structurile acestui sistem. La fel, la început se poate manifesta întreg spiritul doar printr-un singur corp, cel care are vibrația cea mai joasă, adică vibrația pe care o are planeta pe care trăiesc, în timp ce restul corpurilor (pe care oricum nu și le conștientizează) sunt corpuri ajutătoare pentru corpul prin care se manifestă în mediul său de trai.
Așadar pe Pământ, pentru viețuitoarele de la viruși mamifere (exclusiv), fiecare celulă, din fiecare structură a corporalității unei vietăți este susținută în acest fel, prin reuniri ale câte unui mic set sau subset (snop, mănunchi) de raze cu aceeași vibrație ale fiecărei monade din spiritul întreg, care atrage și lipește strâns (compactizează, prin puterea principiului universal al atracției) fluxuri de filamente materiale, care astfel formează structuri, celule, fibre, alte formațiuni de acest fel, formând astfel o corporalitate mai mult sau mai puțin dezvoltată, după puterea radiantă a spiritului, după etapa de evoluție a spiritului (a tuturor monadelor din spirit la un loc).
Târziu, de-a lungul evoluțiilor primare, dar nu începătoare ci avansate, monadele încep să-și recunoască, după obișnuințele cu radiațiile și cu vibrațiile celorlalte monade din spirit, ale fraților de spirit; treptat încep să se obișnuiască și cu alte forme de frății – mai ales cea prin care coordonatorii de evoluție aduc alte spirite pentru a evolua împreună sau pleacă alte spirite cu care au făcut frății împreună: pentru a se duce în alte popoare spirituale care se dovedesc mai apropiate ca manifestare cu spirite care nu se acomodează cu frații lor și se împiedică reciproc în trăirile lor curente, fără să conștientizeze la început acest lucru. Dar coordonatorii evoluțiilor lor le țin mereu sub o observare atentă și le ajută, cu experiența lor uriașă în coordonarea evoluțiilor tuturor.
Vom studia pe larg despre frățiile spirituale, dar pentru a înțelege spiritul și abordarea frățiilor spirituale avem nevoie și de alte precizări privind monadele și evoluțiile lor.
Monada – indiferent de înaintările ei în evoluții – nu poate acționa asupra ei însăși, asupra interiorului său, pentru a-și crește singură potențialul energetic, dar creșterea ei, a puterii sale energetice radiante, este în relație directă cu volumul, complexitatea și profunzimea treptat crescute ale acțiunilor sale, ale eforturilor pe care le face pentru realizarea lor. Exercitarea puterii sale energetice asupra exteriorului său înseamnă o respirație mai rapidă și mai profundă, de fapt o aprovizionare, o hrănire cu energie pe măsura creșterii activităților sale. În timpul acțiunilor sale, respirația fiecărei monade este mai profundă, și se întărește în același timp, timp în care are loc compactizarea energiei trase prin respirație și din care, așa cum știm acum, o parte se depune pe celulele sale energetice fundamentale, care formează structura ei interioară. Această depunere, în straturi extrem de subțiri dar reale, cuprind și amprentele vibraționale ale mediului și ale propriilor sale trăiri și acțiuni – toate formează și conservă astfel, pentru eternitate, memoriile sale fundamentale: strat peste strat, păstrând aceste memorii care nu se vor degrada niciodată, pentru eternitate.
Puterea fiecărei monadei – indiferent de grupările sale în care trăiește – acționează prin exercitarea forțelor sale energetice asupra exteriorului, prin intermediul structurilor corpului de manifestare (picioare, aripi, organe de hrănire, etc.) cu puterea radiației rezultate din respirația sa. Sunt diverse feluri de exercitări de putere energetică, prin voința și experiența sa, care dezvoltă diferite feluri de forțe. Dar această manifestare a spiritelor se dezvoltă după ce radiația energetică formează corporalitatea sa în universurile materiale și o întreține de-a lungul manifestărilor sale. Ea, corporalitatea din Universul Fizic nu oglindește structura interioară a monadei, ci formele de putere radiantă pe care le are, și le poate exercita în anumite momente ale întrupării sale. Structura corporalității sale arată mulțimea seturilor și subseturilor de raze ale monadelor din spirit pe care le poate manevra spiritul, ajutate și de puterea energetică a păturilor, cămășilor spirituale din ce în ce mai puternice care protejează monadele, în Universul Spiritual Primar, să radieze și să crească puterile lor.
Corporalitatea arată și limitele celor mai dezvoltate seturi de raze cu care se poate manifesta, dar și împletirea celor mai puțin dezvoltate cu care de asemenea învață treptat să se manifeste, pe măsură ce cresc. Numai coordonatorii evoluțiilor lor pot să observe, să deceleze și să grupeze razele pe seturile și subseturile lor și să învețe monadele să le folosească, după ce au constituit structuri corporale care întrețin vitalitatea lor. Monadele astfel își pot mișca treptat voluntar structurile exterioare, învățând astfel să-și manevreze razele energetice, executând acțiuni. Și toate, treptat, prin diferitele feluri de structuri, ale diferitelor forme de corporalitate: membre, aripi, etc., oglindesc ce puteri, ce raze sunt mai dezvoltate, ce raze sunt în dezvoltare, în fiecare etapă a evoluțiilor lor generale.
Prin corporalitatea lor, monadele foarte mari (crescute prin compactizarea energiei fundamentale în celulele ei interioare) în comparație cu monadele extrem de mici din începuturi, ele înseși ajung să se înțeleagă pe ele înseși: la început numai prin înțelegerea celor asemănătoare din exteriorul său, percepute prin senzorii diferitelor corpuri și reacțiilor proprii la ceea ce percep. Sunt manifestările lor care formează treptat calea prin care ele își pot exercita forțele asupra exteriorului, percepându-l înainte de a-i înțelege formele existențiale, dar învățând astfel treptat să se orienteze și să se adapteze în lumile în care trăiesc, în care pot să se manifeste. Mai întâi apare conștiența de sine prin necesitățile pe care și le înțeleagă, apoi și să și le dorească. Este un proces foarte îndelungat – ceea ce vedem azi pe Pământ este rezultatul unor evoluții anterioare extrem de vechi, formate de-a lungul multor subtrepte de evoluție.
Iar ceea ce noi numim azi conștiință se formează încă mult mai lent, de-a lungul multor trepte de evoluție, pentru că spiritele nu pot conștientiza necesitățile de alegeri decât prin prisma propriilor lor necesități, pentru viața lor personală, nu și pentru viața altora. Începe prin protecția propriilor lor urmași, pui, atâta timp cât puii nu au crescut suficient de mult pentru a-și întemeia singuri un cuplu, după care acest instinct – care de fapt este o obișnuință formată în foarte lung timp, cum am discutat mai sus – se estompează și se reformează pentru următorii pui.
Conștiența conservării vieții și apoi a respectării eforturilor altora se formează treptat, și conduc la apariția și consolidarea conștiinței, după care se poate dezvolta în continuare dorința de ajutor pentru tot ceea ce poate trăi cei din jur. În acest fel conștiința devine repede necesitatea alegerii căilor pentru conservarea vieții, și creației semenilor, pentru înlocuirea tuturor celor vechi cu forme noi, din ce în ce mai profunde, calitative, superioare din orice punct de vedere.
Creșterea fiecărei monade se derulează după cum este tiparul interiorului său, al structurilor sale interioare: al celulelor energetice fundamentale și al cămășilor lor energetice. Toate sunt din ce în ce mai puternic radiante, pe măsura avansării în evoluții. Fiecare moment al trăirilor consolidează existența, orientarea, puterea monadelor de a se adapta permanent la condițiile mediului în care se desfășoară trăirile sale. Dar oricât ar crește, tiparul său interior nu își schimbă forma, ci crește păstrându-și întotdeauna formele primordiale:
– pe de o parte pentru că depunerile de energie pe celulele interioare se face cu viteze diferite – dar întotdeauna urmând același tipar; celulele au mărimi diferite pentru fiecare monadă în parte, densități (compactizări ale energiei fundamentale) diferite, dar toate cresc conform aceluiași principiu, aceluiași tipar, chiar dacă cu viteze și alte particularități diferite;
– pe de altă parte relația, formală în esența ei cum am spus anterior, dintre celule, nu se poate modifica chiar dacă respirația prinde putere și viteză pe măsura creșterii monadei în totalitatea ei: pentru că, cu cât avansează în evoluții, monada va putea efectua mai multe acțiuni, simultane și/sau consecutive (una după alta), care se vor reflecta în modul de împletire al efectelor energetice ale creșterilor, care vor apare în manifestările monadei.
Mai precis, concret: avem așadar și împletirile respirațiilor monadei în interiorul ei, dar și împletirile acestor respirații în exteriorul ei.
Să detaliem puțin.
Împletirile respirațiilor în interiorul monadei conduc la o anumită formă a grupării și apoi ieșirii razelor din monadă, șuvoaie fine sau groase de energie care se împletesc și despletesc după cum se derulează chiar influențele celulelor înseși asupra energiilor care traversează monadacelulele înseși provoacă vibrații care formează bucle, mai strânse sau mai ample, în șuvoaiele de energie. Acesta este un lucru deosebit de important, căci în continuare energiile expirate de monadă sunt canalizate, prin creații speciale realizate de coordonatorii de evoluții, din locul de existență al monadei spre universurile materiale unde se formează, în radiația aceasta, corporalitatea de întrupare a monadelor (și a tuturor grupărilor de monade) prin care monada va învăța să se manifeste.
Împletirile radiațiilor în exteriorul monadei conduc de asemenea la o anumită formă a răspândirii razelor în universul în care are loc întruparea, formând tipare care sunt în general comune unui grup de întrupați care evoluează în același fel (pe aceeași treaptă și subtreaptă de evoluție). Astfel, pentru o anumită specie de viețuitoare planetare corporalitatea este în linii mari de același fel, dar se va deosebi în forme fine pentru fiecare individ în parte, după cum curg energiile, conform tiparului propriu al celulelor care dau formă șuvoaielor de energie respirată de monadă.
Asemenea distribuții sunt conștientizate foarte târziu, în evoluțiile primare avansate, și sunt înțelese în profunzimea lor în evoluțiile secundare avansate. Când monadele își conștientizează profunzimea lor existențială (chiar dacă nu este totală încă), ele își conștientizează de mai mult timp și trăirile în Universul Astral (unde primesc învățăturile de treaptă de evoluție), dar încep și conștientizările trăirilor lor în Universul Cauzal, unde pătrund în înțelegeri mult mai complexe și profunde decât până atunci. De aceea spuneam în studiile anterioare că evoluțiile merg întotdeauna împreună – cele din toate cele trei universuri materiale (Astral, Cauzal și Fizic). În acest fel, învățăturile, consolidările, îmbogățirile și aprofundările merg împreună, formând o configurație sferică, complexă pe fiecare moment al evoluțiilor.
Astfel de conștientizări cresc odată cu avansarea în evoluțiile lor, și monadele singure își pot armoniza folosirile razelor lor, astfel încât să-și dezvolte armonios, echilibrat, forțele energetice.
Toate acestea conduc la creșterea mai rapidă a celulelor lor interioare prin intermediul activităților, trăirilor lor din ce în ce mai complexe, dar echilibrate și armonios alese, în moduri cu totul speciale pentru dezvoltările lor permanente.
Acestea sunt câteva idei orientative cu privire la intrările monadelor în evoluțiile spirituale, puternic legate de evoluțiile anterioare și având o continuitate evidentă în evoluțiile lor următoare. Toate se conștientizează treptat și se folosesc în forme deosebit de complexe în trările curente, în special în creația materială mentală, pe lângă trăirile fizice de care suntem conștienți azi. În continuare vom vedea încă și mai multe asemenea idei, generalități enunțate pentru a ne obișnui cu formulări privind evoluțiile spirituale începătoare, după care vom închina capitole întregi tuturor, detaliindu-le cu atenție pentru a înțelege modul în care ele se derulează.
GÂNDUL ZILEI
Din jurnalul comunicărilor astrale:
Suntem în mijlocul unei schimbări în destinul omenirii. Vechiul şi noul se zbat pentru acelaşi loc sub „soarele” nostru interior, care se orientează privind în toate direcţiile, până când îşi stabileşte noua direcţie de drum. Drumul îl ştie omul, dar l-a uitat prin meandrele timpului din urmă. Însă reamintirea de acum este atât de puternic trăită, astfel încât în întrupările viitoare nu va mai fi nimic uitat, oricât de deasă poate fi manipularea indusă de alţi semeni.
Măcar asta să ne întărească pe drumul străduinţelor noastre – dar să punem credinţa pe primul loc, totuşi!…