I. IDEI PRINCIPALE
Importanța corporalității:
a. Toate evoluțiile spirituale se bazează pe corporalitate, pe structurile ei prin care se canalizează radiația spiritului și, cu ajutorul lor, spiritele învață să se miște, să se manifeste;
b. Corporalitatea fiecărei specii este o creație de tip transcendental, din punct de vedere:
– inițial: al creării corporalității speciilor biosistemului planetar de către coordonatorii de evoluții;
– permanent: prin perpetuarea speciei și ajutor din partea fiecărei generații de părinți pentru integrarea urmașilor lor în viața planetară, prin experiența pe care le-o transmit – din generație în generație;
c. Prin corporalitate se formează abilitatea spiritelor de a-și folosi radiația proprie pe seturi și subseturi de raze din ce în ce mai subțiri, până când în evoluțiile centrale se ajunge la folosirea fiecărei raze din întreaga radiație.
II. DETALII, DISCUȚII
Să ne reamintim scopurile pe care le au, le urmăresc evoluțiile spirituale în ansamblul lor:
– protecția monadelor: pentru ca – în inconștiența din începuturile trăirilor lor – să nu se distrugă reciproc și să nu se autodistrugă, așa cum se petrec lucrurile cu majoritatea monadelor înafara Centrelor de evoluție, în energia fundamentală liberă, infinită, eternă;
– desfășurarea învățăturilor de manevrări, coerente și cursive, a razelor energetice din radiația totală a monadelor, pe seturi și subseturi de raze direcționate prin structurile corporale de întrupare, conform necesităților fiecărei etape de evoluție. Acestea sunt scopurile principale, care se derulează de la primele forme de creștere a monadelor în interiorul Centrului de evoluție;
– înafara celor două de mai sus, treptat, se formează evoluții, se îmbogățesc și se consolidează cele necesare celui de-al treilea scop al evoluțiilor monadelor: acordarea de ajutor celor din jur și învățătură oferită altora privind orice formă de ajutor.
În principal, de la bun început al evoluțiilor spirituale, se realizează primele două scopuri: protecție și învățături de manevrare a radiației proprii și, în continuare, treptat, se dezvoltă conștiența de sine și de tot ceea ce există în jur. La început se dezvoltă numai în apropiere, apoi din ce în ce mai departe până la o sferă mai cuprinzătoare: prin exemplu personal, fiecare evoluant învață să ofere ajutor și altor întrupați din mediul local.
Toate sunt concepute și organizate astfel încât în momentul în care încep să funcționeze, toate se împletesc, se caută și se găsesc modalități de realizare din ce în ce mai complexe și mai eficiente, a formelor de ajutor: și de primire, și în același timp și de oferire de ajutor. Se organizează învățături astfel încât să se înțeleagă necesitatea de a primi – pentru a oferi, pentru a folosi și a oferi. Toate sunt planificate și organizate astfel încât să se desfășoare cât mai eficient – și pe primire, și pe distribuire.
Dar nu sunt singurele aspecte pe care spiritele le dezvoltă prin întrupare cu o corporalitate din ce în ce mai complexă. Această complexitate oglindește și alte aspecte tot atât de importante: formarea unei conștiențe de sine din ce în ce mai profundă, și tot din ce în ce mai profund are loc formarea unei conștiințe care dă posibilitate aplicării propriilor principii, încredințări. Așadar dezvoltarea conștiinței este urmare a dezvoltării conștienței: și de sine, adică conștiența propriei ființe trăitoare, alături de conștiența trăirilor pe care le are alături de alți întrupați din jurul său. Astfel se desfășoară toate aspectele trăirilor pe fiecare dintre subtreptele și treptele de evoluție. Se dezvoltă conștiența simțirilor în trecerile de la un spațiu de evoluție la altul (universuri, spațiile lor ajutătoare), prin care monadele devin conștiente de necesitățile acestor treceri în primul rând de la un univers material la altul: se conștientizează dezvoltarea, pe rând dar apropiată temporal, a acelor mari seturi de raze din radiația proprie despre care știm acum: cu vibrația cea mai înaltă (direcționată în Universul Cauzal), cu vibrație medie (în Universul Astral) și cu vibrația cea mai joasă din radiația proprie (în Universul Fizic). În acest fel, monadele învață cum se dezvoltă experiența lor, coordonate de monadele mai avansate, ajutătoare și coordonatoare ale evoluțiilor lor; astfel încât vor ajunge să-și conștientizeze propriile creșteri și să-și coordoneze manifestările, armonizându-le cu ale altora.
În plus, în urma creșterilor interioare, ale celulelor energetice fundamentale ale monadei, apar treptat raze noi, la început scurte și fără vibrație înaltă, care pot strica echilibrul manifestărilor monadelor. Pentru că se formează diferențe mari de vibrație între cele noi și cele vechi; cele vechi au vibrație înaltă, sunt puternice și lungi, flexibile, monada are o abilitate deosebită în a le folosi. Cele noi au vibrație mai slabă, iar monada nu are experiență în a le folosi, căci atunci când era la începutul folosirii celor mici și slabe, conștiența nu era încă dezvoltată, memoriile erau și ele slabe, neconsolidate căci manifestările erau rare și foarte simple. Dar treptat fiecare monadă învață să se adapteze, sub îndrumarea ajutătorilor săi, învață să se reechilibreze, mergând pe firul experienței din creșterile sale conștientizate anterior.
Să detaliem.
IMPORTANȚA CORPORALITĂȚII
Evoluțiile spirituale se bazează integral pe corporalitate, pe structurile ei prin care se canalizează diferite seturi și subseturi de raze din radiația totală a întrupatului. Un set de raze este un spot din marea masă a razelor: care formează, prin atracția fluxurilor de filamente energo-materiale, o structură (o masă musculară, sau osoasă, sau cartilaginoasă) prin care în continuare ea însăși se manifestă, prin voința sa, prin chiar setul de raze care a format structura, raze care în continuare întrețin energetic țesutul prin care se va putea monada manifesta parțial, doar cu acel set, prin acea structură corporală. Marile structuri corporale pe care monada le folosește – în cazul nostru, al oamenilor: mâini, picioare, structurile de vorbire, de percepții (de simțiri), constituie prima treaptă de folosire; apoi a doua treaptă este aceea a structurilor interioare, care sunt mai puțin dezvoltate decât cele dintâi, funcționează prin intermediul atracțiilor energiilor, procesării lor și a elementelor de hrănire. Toate la un loc sunt susținute în funcționări de toate felurile de restul radiației, radiație formată din raze care nu sunt foarte puternic dezvoltate încă, dar pot asigura o funcționare armonioasă a tuturor structurilor la un loc. Monada se va manifesta în principal prin razele cele mai dezvoltate, pentru care are și multă experiență de manifestare cu ele, după voința sa: cu mâinile, cu picioarele, cu capul său.
Vom avea capitole întregi în continuare privind structurile energetice (create exclusiv de coordonatorii de evoluții) care ajută la gestionarea structurilor corporale materiale, în întreg sistemul corporal, care impulsionează modelarea corporalității pentru manifestarea monadei, conform necesităților sale.
Să înțelegem că formarea corporalității cu corp fizic de manifestare se bazează în Universul Material Fizic pe ajutor de tip transcendent, adică:
– pe de o parte crearea corporalității tuturor speciilor din biosistemul planetar, care se realizează întotdeauna de către entitățile dimensionale (ajutători cu evoluții foarte înaintate și experiență pe măsură, din straturile dimensionale paralele fixe). Ele nu se nasc aici, nu se formează corpurile lor aici, în spațiul planetei unde se vor întrupa spiritele care vor folosi corporalitatea: ele își creează corporalități, cunoscând foarte detaliat necesitățile spiritelor în evoluțiile lor începătoare, în straturile dimensionale fixe, paralele cu universul nostru.
Aceste entități pot fi numite entități transcedentale, întrucât ele sunt cele care realizează transcendența, trecerea corporalității astfel create, din spațiul lor în spațiul nostru. Creată în stratul dimensional, această corporalitate este realizată din materii cu vibrație foarte înaltă, și cu această corporalitate entitățile vin în universul nostru – pentru planeta noastră: în sistemul nostru stelar, din galaxia noastră. Aici, prin respirație și hrană, materiile cu vibrație foarte înaltă ale corporalităților cu care au venit pe Pământ, sunt înlocuite treptat cu materii de pe planetă – toate cu vibrație mult mai joasă, dar toate proporționale între ele, așa cum au fost și în crearea inițială. Când schimbarea materiilor este completă și corpurile funcționează în deplină armonie cu mediul înconjurător, cu planeta și cu restul biosistemului ei, încep funcționările fizice: ultimul sistem organic al ultimului corp (cel fizic, cu vibrația cea mai joasă) este aparatul sexual, care prin funcționarea lui la parametrii optimi creează urmași și astfel permite intrarea la întrupare a altor spirite care vor folosi acel tip de corporalitate, formând astfel specia vie, numeroasă, care va popula regiunile planetei. Scopul este acela de a permite întruparea spiritelor, generație după generație, alături de care se vor întrupa și ajutători aflați pe diferite trepte de evoluție – dar toate mai înaintate decât poporul rezident , pentru folosirea căruia s-a creat corporalitatea;
– pe de altă parte elementul transcendent se menține viu în viața tuturor întrupaților, tocmai prin transmiterea particularităților de specie – hotărâte de coordonatorii de evoluții împreună cu entitățile transcedentale – de la o generație la alta, pentru ca toate spiritele întrupate să-și realizeze sarcinile de destin. Sarcinile acestea cuprind manifestările care vor consolida toate cele învățate, care vor îmbogăți cunoașterile lor prin adaptarea la condițiile planetare, cunoașteri pe care le vor consolida, de asemenea în continuare.
Nu este numai un simplu mecanism de întrupare, ci se formează treptat o contribuție, treptat conștientă, a părinților pentru urmașul care va duce mai departe în lumea în care s-a născut, moșteniri de familie, sarcini de familie (care pot fi totodată sarcini de grup spiritual, în evoluții avansate, cum sunt sarcinile spiritelor umane). Urmașul este astfel învățat, ajutat să se orienteze și să se adapteze la schimbările condițiilor de trai în mediul planetar + social al timpului întrupării lor.
Desigur, putem lua în considerare și un mecanism simplu de întrupare, dar numai pentru evoluțiile începătoare, în care există o slabă conștientizare de sine, în care părinții doar dau naștere urmașilor, dar chiar și în astfel de situații există germenii unor manifestări începătoare, care vor conduce la dezvoltări ulterioare, din ce în ce mai complexe.
Prin corporalitate știm acum că se formează priceperea monadelor de a-și canaliza, de a-și direcționa seturile de raze pentr a realiza diferite mișcări – le spunem manifestări, iar cu timpul, prin creșterea experienței de manifestare, vor învăța să-și canalizeze și subseturi din cele mai multe raze (și mai scurte, și mai subțiri) prin diverse structuri corporale. Asemenea învățături se derulează până când – în puterea și priceperea acumulate de-a lungul treptelor de evoluție, monadele extrem de avansate, monadele centrale – se ajunge la modelarea prin propria voință a unei singure raze (și pe rând a fiecăreia în parte) pentru crearea unui sistem corporal pe rază, și astfel se ajunge la manifestarea monadei prin acea rază unică, pe care are un complex corporal foarte dezvoltat.
Să reținem faptul că toate aceste realizări foarte avansate au la bază învățăturile primare, începătoare, învățate în ”copilăria” monadelor, și consolidate în cursul evoluțiilor secundare.
Manifestările prin corporalitate stau astfel la baza tuturor formelor de trăire ale monadelor, în eternitatea vieții lor, căci din secundariat, în spațiile speciale despre care am studiat anterior, pe baza învățăturilor de direcționare a razelor proprii, prin conștientizarea și manipularea lor conform dorințelor, sarcinilor cuprinse în destinele lor, monadele secundare se pot manifesta fără ajutorul corporalității, dar manevrându-și seturile și subseturile de raze după cum s-a obișnuit prin intermediul corporalității, în evoluțiile anterioare. În evoluțiile centrale, după cele secundare, complexitatea folosirii radiației totale devine uriașă, până la coordonatorii de evoluții, care sunt și cei mai avansați creatori – creatorii macro-structurilor și în același timp ale micro-structurilor pe care se bazează evoluțiile de pretutindeni.
Desigur, evoluțiile centrale – idealurile tuturor monadelor – merg mereu mai departe, crește puterea energetică radiantă și la fel crește și experiența de folosire conștientă a razelor nu numai într-un singur spațiu, ci simultan în tot mai multe spații:
– în fiecare univers material în care nu numai că există corporalități (în Universul Astral, în Universul Cauzal și în Universul Fizic) dar spre exemplu, în timpul manifestărilor în Universul Fizic, corporalitățile din Universul Astral și Universul Cauzal nu mai sunt în stare latentă (așa cum se petrec lucrurile în evoluțiile primare și secundare): monada care a ajuns în evoluțiile centrale se poate manifesta cu destine separate, în perfectă conștiență, simultane, indiferent de vibrația spațiului, de condițiile de trai locale;
– din Universul Spiritual Secundar (unde monadele centrale sunt învățători și ajutători pentru secundari) sau din Universul Spiritual Central, monadele centrale se vor putea manifesta direct în oricare univers material și spații ajutătoare, sau în toate la un loc, simultan sau consecutiv, după necesitățile celor ajutați: prin corporalitate sau direct, fără corporalitate în funcție de sarcinile lor. Astfel pot fi ajutători direct din universurile spirituale, sau coordonatori de evoluții cu implicare directă, sau creatori și modelatori de spații de evoluție (în universuri și alte spații ajutătoare);
– tot ca urmare a evoluțiilor extrem de avansate, monadele centrale ajung să folosească pe de o parte manifestări în interiorul Centrului de evoluție, pe de altă parte există și non-manifestări și în interiorul Centrului propriu (pt observarea necesităților de remodelări ale creațiilor energetice sau de coordonări de evoluții), dar și în exteriorul Centrului, pentru cercetări și studii în energia fundamentală liberă, fără să altereze mișcarea naturală a fluxurilor aflate în circulațiile permanente primordiale, precum și în relații directe cu celelalte Centre de evoluție cunoscute.
Vom discuta în studiul următor despre conștiență și conștiință.
GÂNDUL ZILEI:
Noi, oamenii, suntem evoluanți care pot înțelege, și pot utiliza superior legăturile cu temporalitatea – e drept, mai mult sau mai puțin – când integral, când temporar: și când suntem legați prin activitățile noastre de măsurarea timpului, dar și când nu suntem legați de o astfel de măsurare – pentru că o trăim și o înțelegem în mod superior, natural, scăldându-ne în eternitate !!!
Acestea din urmă au fost, și vor fi în continuare, vremuri frumoase… Și ne apropiem repejor de timpurile în care din nou vom trăi asemenea înțelegeri superioare, vom folosi efectiv totul… Azi puțini oameni pot pătrunde înțelesul acestor lucruri, doar merg pe direcția intelectuală informându-se asupra lor… Dar este foarte bine și atât, căci epoca fizică încă nu și-a finalizat sarcinile…