I. IDEI PRINCIPALE
1. Manifestările începătoare ale monadelor sunt în același timp și începuturile manifestărilor lor, și rădăcini ale tuturor evoluțiilor viitoare, eterne, ale acestora.
2. În evoluțiilor primare, monadele nu-și schimbă forma de trăire comparativ cu evoluțiile filamentare, fiind protejate în capsule asemănătoare mediului din filamente și hrănindu-se cu energia interioară; dar radiația energetică totală a monadelor + radiația energetică a păturilor energetice care unesc monadele în spirite (și orice grupare de spirite) este canalizată spre spațiile universurilor materiale și este cuplată cu structuri ale unei corporalități de întrupare prin care învață să se manifeste.
3. Întrupările se bazează pe cuplarea simultană a razelor cu aceeași vibrație ale monadelor din același spirit (și apoi a celor din diverse grupări de spirite); la început sunt legate de o mică corporalitate astrală și, pe măsura creșterii monadelor, coordonatorii de evoluții adaugă structuri ce vor forma treptat restul corpurilor: cu vibrație mai joasă – eteric și fizic, cu vibrații mai înalte: mental și cauzal.
4. Creșterea monadelor, determinată de manifestările din ce în ce mai complexe, determină necesitatea unor schimbări dese ale structurilor corporale de către coordonatorii de evoluții:
– la început crește complexitatea structurilor corporale, pe măsura creșterii puterii energetice radiante și a experienței de folosire a acesteia;
– pe măsura creșterii experienței de manifestare, complexitatea corpurilor se diminuează, în timp ce crește abilitatea de utilizare a seturilor și subseturilor de raze în cât mai multe direcții, prin structuri din ce în ce mai restrânse ale corpurilor.
5. Evoluțiile primare se desfășoară progresiv, de la forme simple, comune de manifestare ale monadelor reunite în spirite – la forme individuale de manifestare în aceleași spații unde se desfășoară și marile evoluții comune – planete și stele organizate în galaxii.
6. Pe măsura avansării în evoluții, monadele trăiesc de la inconștiența primelor forme de manifestare – la dezvoltări din ce în ce mai bogate de conștiență și conștiință, pentru a ajunge la universalizări pe toate liniile de conștientizare, pregătitoare pentru formele avansate ale evoluțiilor secundare și centrale, care constituie baza de experiență în eternitatea vieții lor.
II. DETALII, DISCUȚII
Să reținem că, dacă folosim exprimarea ”evoluții primare” și nu spirituale, dar folosim totuși deseori și ”evoluții spirituale”, este datorită faptului că toate evoluțiile la un loc le putem numi spirituale, indiferent dacă ele sunt primare, secundare sau centrale, întrucât și cele secundare, și cele centrale se sprijină pe două direcții moștenite din evoluții primare: pe întrupări – pentru a fi ajutătorii noilor valuri de monade care intră permanent în evoluții, precum și pe frățiile de spirit.
Să ne întoarcem puțin la evoluțiile filamentare pentru a face o legătură necesară înțelegerilor profunde ale evoluțiilor spirituale.
Evoluțiile filamentare – așa cum sunt ele sub formă de creșteri fără învățături de manifestare încă – nu le cunoaștem numai din informațiile pe care le aflăm intelectual de la coordonatorii evoluțiilor noastre, așa cum nimic în viața noastră nu vine decât în momentul în care poate fi reprezentat la nivelul intelectului propriu (înțelegerilor): ni se oferă (până când învățăm să ne realizăm singuri) o reprezentare care, pe măsura înaintărilor în evoluții capătă valențe din ce în ce mai complexe, în profunzime, după cum urmează:
– reprezentări create de ajutătorii de destin, în universurile materiale (Universul Astral și Universul Cauzal) din materii locale, cu grade de complexitate din ce în ce mai înalte: în Universul Cauzal monadele nici măcar nu ar înțelege modul de evoluție ca monade, cu rădăcinile existente din energia fundamentală liberă înafara Centrelor de evoluție, dacă nu s-ar obișnui cu asemenea reprezentări pe care chiar ele la un moment dat și le vor realiza în toate universurile materiale, în același fel, pentru a se fixa mai bine în memoriile lor, la diferite nivele de vibrație;
– pe măsura avansării în evoluții, reprezentările de acest fel trec de la creații materiale explicite în universurile materiale, la reprezentări în universurile spirituale, create din energie fundamentală divers compactizată, creații care se desfășoară în spațiile speciale amenajate de coordonatorii de evoluții. În acest fel, asemenea studii conduc la cunoașterea celor care se petrec în energia fundamentală dinafara Centrelor de evoluție – chiar dacă nu sunt totuși niște trăiri ”pe viu”, concret, încă. Dar în evoluțiile centrale, monadele sunt astfel pregătite complex și profund să realizeze aceste ieșiri înafara Centrului de evoluție, având o radiație, o puterea energetică radiantă uriaș dezvoltată comparativ cu momentul în care au intrat în Centrul de evoluție, comparativ cu toate formațiunile pe care este necesar să le protejeze: își pot restrânge total radiația în interiorul lor, deplasându-se cu viteze extrem de mici, comparabile cu cele care se desfășoară în energia fundamentală primordială, fără să impulsioneze în niciun fel de mișcări, și astfel formări artificiale de alte impulsuri care compactizează mai multe decât s-ar petrece totul în mod natural.
Iată așadar că fiecare dintre noi avem – conform fiecărei trepte de evoluție – înțelegeri profunde ale tuturor fazelor de dezvoltare a noastră, a monadelor care ne dezvoltăm în întreg Centrul de evoluție. Doar că fiecare dintre noi avem o consolidare diferită a acestor cunoașteri la diferite nivele de vibrație, iar aceasta este lăsată să se desfășoare astfel pentru ca în întrupări fiecare evoluant să se concentreze la sarcinile personale, atâta timp cât puterile lor nu sunt foarte mari și nici concentrarea la realizarea sarcinilor nu este foarte avansată. Cu timpul, pe măsura creșterii puterii energetice proprii și experienței de folosire complexă a acesteia, în mod natural, intuitiv la început și apoi cu claritate, monadele își vor aminti, și vor folosi direct orice fel de informații pe care înainte nu le puteau accesa și folosi la nivele de vibrație joase, la fel cum o pot face la nivele de vibrație înalte și foarte înalte.
Să mergem mai departe cu studiile noastre.
Evoluțiile spirituale se caracterizează prin întrupări ale monadelor reunite în formațiuni mici numite spirite. Ca urmare a creșterii puterii energetice radiante, la începuturile evoluțiilor, fiecare spirit întreg se întrupează într-un singur sistem corporal prin care învață să se manifeste. Apoi, pe măsura creșterii puterii energetice ale monadelor, fiecare monadă din fiecare spirit se poate întrupa individual într-un sistem corporal. Spre finalul evoluțiilor primare se consolidează cele mai importante manifestări primare: gândirea, analiza, înțelegerea desfășurărilor energetice și vibraționale ale fenomenologiei universice în întrupări comune de tipul planetelor, planetoizilor și stelelor – toate realizate numai mental. În finalul evoluțiilor primare se derulează evoluțiile comune speciale – galaxiile cu întrupări simultane, în care spiritele consolidează cele mai avansate manifestări conștiente – indiferent de corporalitatea lor: de la stele și planete la orice feluri de corporalități în care au evoluat spiritele de-a lungul tuturor treptelor și subtreptelor anterioare.
Având în vedere rădăcinile lor, evoluțiile spirituale sunt cele care încep să formeze, să îmbogățească și să consolideze toate formele generale de manifestări ale spiritelor – chiar dacă unele din ele nu sunt începute propriu zis în această fază de evoluție așa cum știm acum: sunt creșterile filamentare pe care le-am studiat anterior, totuși au la bază manifestările primare fără de care celelalte, ulterioare, avansate, înălțate, nu sunt posibile. Și avem în vedere cea mai puternică formă de creație, creația energetică din energie fundamentală pură, liberă, care este și cel mai greu de realizat, dar care se sprijină pe creația materială realizată mai întâi cu corpul fizic și apoi cu orice corp din sistemul corporal: care în principal au la bază preluarea, și prelucrarea fluxurilor de filamente energo-materiale pe care le-am studiat anterior.
Astfel creația materială își are rădăcinile în evoluțiile primare, iar creația energetică își are rădăcinile în creația materială.
Este destul de greu să înțelegem acest lucru, pentru că există tendința azi de a desconsidera creația materială fizică, de felul celei pe care o realizăm acum, tendință care apare sub puterea amintirilor din locuri și evoluții mult avansate din care venim aici, pe Pământ, prin călătorii regresive, pentru a realiza sarcini pe care în locurile de unde venim, din cauza vibrațiilor foarte înalte, nu pot fi realizate. De aceea este necesar să studiem diverse aspecte legate de rădăcinile evoluțiilor noastre, pornind de la cele legate de creșterea monadelor care au fost în filamente, dar în continuare sub o formă nouă, cea de grupare de monade – adică spirit întrupat. Monadele practic nu-și schimbă forma anterioară de trăire, care a început înainte de intrarea în Centrul de evoluție, în fluxurile primordiale din care apar, în care se creează condiții de apariție a monadelor; ele trec în Centrele de evoluție la creșteri de același fel – dar protejate puternic pentru a nu se mai distruge vreodată și hrănindu-se mai conștient, tot cu același fel de energie fundamentală, dar în interiorul unui filament energetic. În evoluțiile următoare, evoluțiile spirituale, ele rămân într-un mediu de același fel, într-o ”căsuță”, dar pentru că între timp au crescut destul de mult, căsuța este individuală, pentru fiecare monadă în parte, pentru ca monadele să nu mai facă niciun efort de orientare către alte monade din jur, așa cum a fost în filament. Practic, toată atenția lor este canalizată în exterior și acolo ele vor învăța să se orienteze către alte ființe de același fel. Dar este un exterior așa cum îl știm acum, de cu totul altă formă, într-un mediu creat pe măsura puterilor de creștere și, treptat, de manifestare ale monadelor. Toate monadele care au evoluat într-un filament-energie (care este prima lor formă de creștere) vor fi toate reunite și protejate într-o cămașă energetică, formând astfel un spirit. În continuare, toate monadele care au fost într-un filament-materie, format din monade din câteva filamente-energii asemănătoare, vor deveni spirite înfrățite – frați de spirit, toate fiind obișnuite între ele, chiar dacă nu se conștientizează decât ca prezență la început. Este nevoie să mai repetăm asemenea lucruri din când în când, pentru a ne forma bazele de cunoaștere cu care să mergem mai departe. Frățiile de spirit le vom studia în continuare, fiind de o complexitate pe care ne permitem să o dezvoltăm pe parcursul multor capitole, treptat, pe măsură ce cresc cunoașterile noastre.
În continuare să vedem câte ceva legat de modul în care se formează simultaneitatea mișcărilor întregului grup de monade întrupate în același sistem corporal.
Pentru orice întrupare în universurile materiale, coordonatorii de evoluții cuplează razele de același fel, cu aceeași vibrație, a monadelor din spiritul care trebuie să se întrupeze în același sistem corporal: sunt atrase în seturi și subseturi de raze de aceeași vibrație din radiația proprie și sunt direcționate astfel legate de la începutul etapei de evoluție de acest fel de un mic sistem de corpuri, format din corpul astral la început – în Universul Astral la început, și din corp cu specific astral în Universul Fizic, corespunzător razelor celor mai dezvoltate. Spiritele astfel întrupate învață să se mențină individual în plutiri cu corpul astral în preajma planetelor – cele pe care noi le numim corpuri astrale, dar acum știm că sunt formate în principal din materii eterice, susținute de un foarte mic set de raze cu vibrații astrale.
O lungă perioadă de evoluție în aceste forme de întrupări au loc în Universul Astral, universul care va rămâne univers de învățături pe parcursul tuturor evoluțiilor primare, începătoare. În continuare spiritele se vor întrupa și în Universul Fizic, mult mai târziu se vor putea manifesta în Universul Cauzal, iar evoluțiile în Universul Fizic vor fi cele care se vor derula în același fel de corporalitate ca și în Universul Astral: cu aceleași forme și în general cu aceleași simțiri, cu conștientizări asemănătoare, doar că se vor consolida manifestările în vibrațiile mai joase din Universul Fizic. Vom discuta în general despre întrupările în Universul Fizic, în care evoluăm în prezent, pentru a înțelege derulările care ajung să ne fie cunoscute în vieților de azi.
Treptat acest corp astral din acest univers capătă noi structuri, realizate de coordonatorii de evoluții la suprafața lui mici porțiuni, formațiuni, ca niște celule din materii cu vibrații mai înalte și mai joase, formațiuni care cresc treptat până ce vor deveni corpuri, și care la rândul lor vor deveni din ce în ce mai complexe, susținute de raze cu vibrații din ce în ce mai variate, pe măsura creșterii monadelor.
Corpușoarele lor au putere energetică mică, dar au vibrații înalte. Pe măsură ce se obișnuiesc cu corpurile lor și cu mediile în care se află corpurile lor, se avansează în evoluții, pe măsura creșterii lor, și astfel pot să fie susținute în radiația monadelor mici și corpușoare fizice în plus, dublate de corpușoare dublu eterice: care sunt mult mai mici și mai simple la început decât cele ale virușilor pământeni. Susținerea lor, a întregului sistem atât de simplu la început, se face prin introducerea printre acele celule din materii cu vibrații mai înalte, care vor da naștere treptat la corpurile mentale și apoi cauzale, pe baza acelorași principii, pe măsura creșterii monadelor. Dar să nu uităm că le spunem: corp astral, corp mental și corp cauzal, dar în principal razele care susțin aceste corpuri sunt formate din materii eterice cu vibrație foarte înaltă, susținute de un subset foarte îngust de raze astrale, mentale și cauzale, deci cu vibrații foarte înalte, care nu atrag materii cu vibrații de același fel, ci doar susțin razele cu vibrații eterice foarte înalte, care atrag materiile eterice din care este format fiecare corp în parte.
Și astfel, mergând mai departe, monadele cresc, spiritele în totalitatea lor cresc, complexitatea corporalității lor crește de asemenea. Dar crește și complexitatea mediului în care trăiesc astfel întrupate, cu mai multe alte viețuitoare: mono-, și pluri-celulare, apoi asemenea cu ceea ce numim vegetale, apoi în medii în care trăiesc alte viețuitoare asemenea lor, apoi mai mari, mai complexe, cu o viață complexă care atrage necesități de multe alte feluri, de viețuitoare de felul celor pe care le cunoaștem și noi aici, pe Pământ.
Dar până să ajungă într-un mediu asemănător celui pământean, spiritele trec prin foarte multe alte forme de corporalitate, care treptat cresc în complexitate, până să ajungă de felul celor cunoscute de noi. Cresc mai departe în complexitate până la un moment dat al evoluțiilor monadelor, de la care, odată cu creșterea puterii și priceperii monadelor de a-și manipula razele de mai multe feluri, prin structuri din ce în ce mai simple, lucrurile se schimbă. Astfel observăm o curbă specială a complexității corporalității de întrupare, care cuprinde:
– o fază de creștere până când spiritele se obișnuiesc să-și folosească subseturile generale de raze;
– o fază de diminuare a complexității componentelor sistemului corporal, în condițiile în care spiritele au învățat anterior să-și manevreze razele, pe subseturi de raze din ce în ce mai înguste, care sunt specializate în diverse feluri de acțiuni astfel încât pot derula activități diverse. Se ajunge astfel treptat la un singur corp cu structuri care devin din ce în ce mai simple pe măsura dezvoltării orientărilor în evoluții, în manifestări.
Să detaliem evoluțiile spiritelor prin prisma complexității corporalității de întrupare, iar ulterior vom discuta separat și despre circuitul întrupaților pe faze de dezvoltare ale monadelor, când ne vom obișnui cu mai multe specificități ale evoluțiilor primare.
Astfel, creșterile în complexitate au loc până în terminalul zonei I a universului, timp în care au învățat spiritele să trăiască și să lucreze în stare avansată de conștiență în toate cele trei universuri materiale (Universul Astral, Universul Cauzal și Universul Fizic).
În zona a II-a au loc întăriri, consolidări ale manifestărilor învățate în zona I și apoi se reîntorc în zona I, prin călătorii regresive (din zona a II-a în zona I, de la o vibrație înaltă la o vibrație joasă). În astfel de călătorii regresive, se desfășoară forme de trăire și conștientizare care le determină să înțeleagă diferențele între conștiența de sine și a celorlalte viețuitoare, și conștiință: discernerea între cele care păstrează viața proprie și a altor viețuitoare, și cele care o distrug sau o deteriorează. Corporalitatea lor devine complexă și experiența pe care au adunat-o le creează posibilitatea de creație materială și cu corpul eteric, și cu corpul astral, în timp ce creația materială cu corpul mental se consolidează la fel ca și creația materială cu corpul fizic. Corpurile: astral, mental și cauzal sunt stratificate complex, fiecare strat având un rol important în trăirile întrupaților: în percepții, în diferite manifestări și mai ales în creație materială.
Mergând mai departe în evoluții, dincolo de terminalul zonei I a universului, trecând în zona a II-a, avem în vedere specializarea avansată în folosirea seturilor și subseturile de raze proprii, pe subseturi de raze din ce în ce mai subțiri fiecare: pentru manifestări diferite și consolidate în același timp, spiritele învață să se manifeste în continuare cu o corporalitate însă din ce în ce mai simplă. Dar să nu uităm că această specializare dă posibilitate spiritelor să-și manevreze razele în timp ce ele au nevoie doar de o direcționare inițială, prin structuri din ce în ce mai simple, în timp ce și experiența, și abilitatea lor crește rapid: pentru deplasare, comunicare, manevrări de lucruri – dar mai ales din cele fine: fluxuri de filamente materiale în special și folosirea lor în mediul de trai în funcție de necesități mai ales pentru creație materială, care este cea mai complexă activitate a spiritelor. Creația materială presupune folosirea a sute, și chiar a mii de subseturi foarte subțiri de raze pentru realizarea unor lucrări de creație, în forme extrem de complexe. Prin realizări de acest fel, spiritele învață să-și folosească radiația, până la totală obișnuință cu manevrarea razelor în lucrări a căror subtilitate, finețe, crește exponențial.
Așadar, în timp ce simplitatea corporalității de întrupare crește, crește și complexitatea trăirilor spiritelor, și activitățile legate de creație materială realizată cu toate corpurile din sistemul corporal: cu corpul fizic, cu corpul eteric, cu corpul astral, mental și cauzal, pe rând sau/și simultan.
Aceasta se numește universalizare, de aceea spunem că spiritele umane sunt creatoare avansate, aflate în curs de universalizare.
Să reținem că trecerile de la o fază (treaptă, subtreaptă, sub-subtreaptă, etc.) de evoluție la alta nu se realizează brusc, nici trecerea de la o sumă mare de structuri corporale la corpuri din ce în ce mai simple nu are loc brusc. Diferența între multe structuri (cum sunt pe Pământ sistemele noastre corporale) și cele mai puține asemenea structuri este diferența între corporalitatea din terminalul zonei I și terminalul zonei a II-a, pentru întrupări individuale. Deci sunt structuri din ce în ce mai simple pe măsura înaintării spiritelor în evoluții, pe întreg parcursul zonei a II-a (care se întinde pe spații mult mai largi decât cele ale zonei I în Universului Fizic). Sunt schimbări cu totul și cu totul remarcabile.
Dar nu numai complexitatea corpurilor se diminuează, ci și complexitatea mediului în care trăiesc spiritele, iar până în terminalul zonei a II-a spiritele învață să se orienteze după nuanțe fine de simțiri: nu numai de felul celor pe care le cunoaștem pe Pământ, ci mult mai multe, care nu au corespondent aici, căci simțurile prin corporalități pământene sunt lăsate să fie mai puțin dezvoltate tocmai pentru ca spiritele să învețe să-și folosească intuițiile, experiența și abilitățile de realizare a sarcinilor lor. Frații de spirit se ajută prin memoriile comune, prin folosirea energiilor radiante nu numai din celulele energetice fundamentale ale monadelor, ci și energiile radiante ale cămășilor (păturilor) spirituale care leagă monadele într-un spirit, spiritele în diverse grupări până la popor de spirite și diverse grupări de popoare de spirite, și astfel monadele învață să se orienteze după vibrații și energii. Astfel încât, ajungând în terminalul zonei a II-a, spiritele sunt pregătite să înceapă o nouă formă de evoluție, care stabilizează și consolidează în același timp simțirile de toate felurile, orientările în primul rând după vibrații și după particularitățile energiilor pe care ajung să le cunoască foarte bine. Este momentul în care încep evoluțiile comune începătoare: planetă, planetoid, stea.
Evoluțiile prin întrupări comune se desfășoară în același spații ca și cele individuale, luând de la capăt subzonele zonei I – spații care sunt folosite din nou progresiv: de la vibrațiile cele mai joase – la vibrații din ce în ce mai înalte, de-a lungul zonei I, apoi în zona a II-a. În acest fel se desfășoară evoluțiile de tip planetă până la teminalul zonei a II-a. Nu sunt luate pe rând toate subzonele din amândouă zonele, ci numai acele subzone care sunt considerate – împreună de către evoluanții profund conștienți acum și de coordonatorii de evoluții – ca fiind cele mai reprezentative pentru necesitățile evoluțiilor lor. Aceasta nu înseamnă că se vor pierde evoluții la vibrații intermediare, pentru că evoluțiile comune, prin complexitatea uriașă de simțiri acoperă prin schimbările care au loc în galaxii cu stele și planete, se acoperă toată gama necesară, iar lungimea întrupărilor de acest fel asigură și consolidarea lor la nivelele acestor fel de evoluții comune, care vor fi completate mai târziu în evoluțiile din zona a III-a a universului. Evoluțiile simțirilor individuale – ale fiecărei monade din spirite și popoarele de spirite care intră în evoluțiile comune – se vor completa, îmbogăți și consolida în evoluțiile secundare și centrale care se vor desfășura în eternitatea vieții monadelor.
Așadar, spiritele nu vor face zeci și sute de mii de ani de întrupări comune în toate subzonele celor două zone, deci atâtea evoluții de tip ”stea” și ”planetă” organizate în galaxii matriceale (care sunt organizări pregătitoare pentru evoluțiile galaxiilor cu întrupări simultane), ci doar în câteva sute de întrupări de tip ”planetă” în care intră și foarte multe de tip ”planetoid” matriceal – acei planetoizi care nu sunt atrași ca sfărâmături cosmice mai mult sau mai puțin locale, ci la fel cum se formează o planetă pe nodurile corzilor stelare și rămân definitiv în sistemul de corzi matriceale ale galaxiei. Planetoizii matriceali se formează pe corzi speciale constituite din întrupările plenetelor: sunt întrupări constituite pornind în cascadă de la constituirea stelei – sau a unui grup stelar (stele duble, triple, cvadruple, etc.). Grupurile spirituale din popoarele de spirite ale stelei și planetei formează întrupări de acest fel, planetoizi, cu corporalitate care cuprinde și structuri pământoase (și lichide, și gazoase) și fluidice: de la etericul majoritar, cum știm acum – la astrale, mentale, cauzale și cu vibrații mult mai înalte din nivelele spirituale avansate, precum și cu vibrații foarte joase (pe care le numim fizice). În zona a II-a sunt și asemenea macro-structuri: stele, planete, planetoizi, cu cele mai joase vibrații ale structurilor lor de acolo fiind tot fizice, doar cu aparență de eteric, unde întrupații sunt creatori cu o foarte înaltă calificare spirituală în domeniul creației materiale și ajung să realizeze creații cu materii cu vibrații mai înalte și mai joase decât vibrațiile corpului lor de manifestare, manevrând razele specifice creației cu vibrații din toate nivelele locale, necesare evoluțiilor lor progresive.
Se pot realiza astfel lucrări prin conlucrare, lucrări de mare complexitate, în conlucrare mentală cu spiritele planetoizilor, planetelor și stelelor locale. Experiența tuturor, care se strânge în asemenea condiții, este formidabilă și nu este doar în domeniul creației materiale de un anumit fel, legată de corporalitatea cu care se întrupează spiritele, ci în toate nivelele de vibrație în care spiritele au experiență și în cele în care sunt în curs de învățătură și de consolidare. Cresc în egală măsură gradul și de conștiință, și de conștiență ale tuturor spiritelor astfel întrupate în plan local: în întrupări comune și în cele individuale, din ce în ce mai profunde și complexe de-a lungul spațiilor din terminalul zonei I și mai ales din zona a II-a.
Dar să reținem că specificul tuturor evoluțiilor comune (stele, planete, planetoizi) este acela conform căruia spiritele nu au nicio putere asupra corporalității lor, pe care ele nu o pot accesa, nu se pot manifesta după voința proprie cu nicio formă din corporalitatea lor. Să nu uităm că corporalitatea este formată și auto-întreținută de radiația spiritelor întrupate astfel, pe o structură matriceală creată de coordonatorii evoluțiilor din energie fundamentală. Astfel, activitatea spiritelor este legată strict de percepția monadică directă asupra realității înconjurătoare, care se sprijină doar pe senzorii corporalității lor de întrupare și pe structurile de comunicare mentală doar cu entitățile eterice, astrale și spirituale din galaxie sau în trecere prin galaxie. În concluzie, activitatea lor perfect conștientă permanent este așadar numai de comunicare și conștientizare a circulațiilor fluxurilor energo-materiale, a vibrațiilor care vin de pretutindeni, a entităților și viețuitoarelor întrupate pe suprafața lor sau în jurul lor: ei corespondează, comunică cu entitățile de toate felurile și cu întrupații individuali cu conștiență avansată și experiență în comunicări mentale și astrale. Asemenea manifestări sunt la rândul lor individuale – chiar dacă se păstrează până la capăt întrupare comună – fiecare spirit, fiecare monadă din fiecare spirit având programul propriu de simțiri, conștientizări, comunicări, analize și alte feluri de concentrări mentale și emoționale, dar ele nu se pot mișca de-a lungul întregii întrupări, sub nicio formă. Gradul foarte înalt de conștiință le ferește de acțiuni negative asupra întrupaților individuali sau să-i influențeze – negativ sau pozitiv deopotrivă – în activitățile lor curente. Legăturile mentale care se formează sunt numai în perioadele cu vibrații foarte înalte și cu funcționări avansate ale corporalității întrupaților individuali, de regulă numai prin colaborări cu entitățile astrale, entitățile eterice și entitățile spirituale care de asemenea colaborează cu întrupații creatori avansați. Sunt comunicări permanente între întrupații din aceeași formă comună, colaborări ale întrupaților cu toți frații lor spirituali: după cum sunt necesitățile, intră în colaborări, în dialoguri de acest fel frații de spirit ai inițializatorilor dialogurilor, în analizele percepțiilor, în înțelegerile care apar din asemenea trăiri ale tuturor.
Toate se petrec sub îndrumările coordonatorilor de evoluții locale. Totuși participările nu sunt foarte largi – accentul cade pe percepțiile și analizele proprii ale circulațiilor energetice cosmice, ale vibrațiilor care vin din galaxie, din întreaga subzonă, dar nu și de dincolo de ”marginile” subzonei – adică dincolo de care se schimbă vibrația, ca și acele structuri care schimbă vibrațiile – elemente constitutive ale barierelor energetice interzonale. Senzorii corporalității lor nu permit decât percepții asupra unui câmp restrâns la subzona locală, pentru că altfel ar fi prea mult impuls în aceste stadii ale evoluțiilor.
Necesitățile de impuls prin vibrații extinse vor crește însă în viitorul evoluțiilor lor, treptat, lin, și vor fi folosite la maximul lor în evoluțiile secundare din planul evoluțiilor lor viitoare: de la primele trepte la ultimele lor evoluții secundare, monadele vor învăța să-și folosească experiența aflată în permanentă creștere, să-și stabilizeze și să-și consolideze aplicațiile în orice condiții galactice, pentru a intra în evoluțiile centrale cu o deținere completă a celor cuprinse în toate nivelele de manifestare posibilă pentru întreg Centrul de evoluție.
Acesta poate fi un tablou general al creșterii monadelor, de altfel infinită, căci nici în Centrele de evoluție cele mai avansate nu există ceva care să arate măcar plafonări ale creșterilor monadelor, cu atât mai puțin opriri, stagnări ale creșterilor monadelor, în orice fel s-ar presupune aceasta vreodată.