I. IDEI PRINCIPALE
1. Un alt aspect al evoluțiilor primare: toate viețuitoarele sunt impulsionate să conviețuiască sub diferite forme, astfel încât ajung cu timpul să-și recunoască frații de spirit, de grup spiritual.
2. Învățăturile de manifestări ale monadelor se realizează astfel încât ele să se dezvolte echilibrat, sprijinindu-se unele pe altele:
– unele manifestări se dezvoltă și apoi sunt lăsate în stare latentă sau folosite foarte rar, pentru a nu fi uitate;
– altele se dezvoltă între timp și se întăresc;
– se reintroduc cele care au fost în stare latentă și se împletesc păstrându-se priorități după cum se dezvoltă razele energetice din radiația totală a spiritelor;
– se conștientizează felul în care se dezvoltă cunoașterile, experiența veche și cea nouă, crește încrederea în felul în care se pot ele adapta și manifesta în orice situații.
3. Modul în care spiritele ajung să se orienteze, să-și dezvolte și adapteze cunoașterile la condițiile de mediu ale întrupărilor îl numim inteligență.
4. Evoluțiile conduc treptat la:
– formarea și conștientizarea necesităților existențiale: hrănire, deplasare, comunicare, perpetuarea speciei, cu timpul și de creație materială;
– formarea atitudinii concurențiale, începătoare, ca impulsionare în toate felurile de manifestare: hrănire, deplasare, comunicare, perpetuarea speciei, creație materială;
– formarea treptată a atitudinii conlucrative, care crește și se întărește începând cu realizarea creației materiale conștiente.
II. DETALII, DISCUȚII
Să reținem că, dacă folosim exprimarea ”evoluții primare” și nu spirituale, dar folosim totuși deseori și ”evoluții spirituale”, este datorită faptului că toate evoluțiile la un loc le putem numi spirituale, indiferent dacă ele sunt primare, secundare sau centrale, întrucât și cele secundare, și cele centrale se sprijină pe două direcții moștenite din evoluții primare: pe întrupări, pentru a fi ajutătorii noilor valuri de monade care intră la întrupare, precum și pe frățiile de spirit. Frățiile de spirit sunt dezmembrate de către coordonatorii de evoluții la finalul evoluțiilor primare, dar experiența monadelor de a lucra împreună rămâne în eternitate: și în învățăturile pe care toți evoluanții, întotdeauna, în toate universurile, le primesc de la monadele centrale cele mai evoluate, dar și în sarcinile cele mai complexe pe care le vor avea de-a lungul tuturor evoluțiilor lor, sub formă de colaborare, de într-ajutorare.
Un aspect important al dezvoltării monadelor este acela că în evoluțiile primare toate viețuitoarele sunt impulsionate să conviețuiască sub o formă sau alta, astfel încât la un moment dat al conștientizărilor lor să ajungă să-și recunoască frații de spirit, de grup, apoi de popor spiritual. Începutul evoluțiilor creatoare dezvoltă foarte mult percepțiile și în continuare se ascut nu numai cele legate de necesitățile de creație, dar orice alte necesități conduc la dezvoltarea altor simțuri, care au existat și anterior creației conștiente. Unele dintre ele se dezvoltă bine, după care pot intra într-o stare latentă sau folosire foarte rară, fără să fie, o perioadă foarte lungă de timp evolutiv, o prioritate în manifestări. Acest lucru se petrece conform mecanismelor naturale ale funcționării unor structuri corporale, bine gândite de coordonatorii evoluțiilor: în această zonă a universului de regulă se face prin adaptări automate ale corporalității în funcție de variațiile cele mai importante ale vibrației planetare. Între timp se dezvoltă alte manifestări, după care evoluțiile încep să aducă din nou din stările latente anterioare, percepții și manifestări care devin iarăși priorități în viața curentă, în funcție de dezvoltarea razelor din radiația energetică proprie a monadelor, dar și de necesitățile unor raze de a se dezvolta pentru a ajuta la creșterea altora.
Spiritele conștientizează la un moment dat că știu multe, mult mai multe decât știau înainte, descoperă că tot ceea ce au învățat între timp au crescut potențialul celor puternilor lor latente, au dezvoltat toate percepțiile, toate simțirile creativității proprii, toate care au dat naștere la simțiri colaterale celor care erau în stare latentă de mult timp, dar în tot acel timp au ”hrănit” și pe cele aflate în stare latentă. Nu sunt dezvoltări foarte mari, foarte puternice, dar nu există nici uitare, nici stagnare, pentru că pe de o parte și razele – care formează puterea, forța energetică radiantă a monadei – cresc prin creșterea totală a monadei, iar pe de altă parte crește abilitatea monadelor de a folosi razele crescute astfel, abilitatea de aplicare a oricăror forme de învățături care le vin în față.
În acest fel monadele descoperă că se descurcă foarte bine – nu știu de unde le vine, dar învață să se cunoască pe ele însele, să aibă încredere în ele însele că se pot baza pe forțele proprii în orice situație.
Și eu mi-am descoperit de-a lungul vieții abilități privind manifestări neînvățate, abilități pe care nici părinții mei nu le-au dovedit de-a lungul vieții (deci nu aveam de la cine să le învăț) – dar care pentru mine erau atât de cunoscute, obișnuite, de parcă totul era ceva normal să fie așa. Și mulți oameni cu care am stat de vorbă mi-au povestit lucruri asemănătoare.
Cu timpul, pe măsura înaintărilor în evoluții, devenim conștienți de toate și alegem conștient ce să folosim în fiecare situație pe care o trăim.
Evoluțiile noastre se bazează foarte mult pe această împletire a dezvoltărilor percepțiilor (simțurilor) și abilităților diverse în manifestări, mai ales în procesul începerii creației materiale conștiente. Creația materială este impulsionată de absența unor lucruri care înainte erau protecții: ca animale am avut cândva blană sau piele foarte dură, cornoasă, dar acum ca oameni avem piele extrem de sensibilă: și la căldură mare, și la frig. Și atunci am învățat să ne facem haine, subțiri și groase deopotrivă. Multe alte învățături au completat experiența noastră. Dar în același timp au crescut experiențele și abilitățile de a realiza produse ale creativității noastre, creșterea numărului întrupaților simultan în aceleași spații a condus la apariția producției manufacturiere, apoi dezvoltarea tehnologiilor și formarea producției industriale de serie.
Toate aceste dezvoltări se petrec extrem de lent, nu este așa de simplu ca o monadă să învețe toate cele pe care azi le face repede, precis, consolidat. Noi credem că acum am evoluat, înțelegem rapid cum să facem ceva, apoi altceva, mai adăugăm și altele în plus – dar aceasta are la bază o experiență anterioară latentă, apărută în funcție de necesitățile de care ne izbim aici, pe Pământ, cu care ne confruntăm în viața curentă. La un moment dat totul ne devine foarte clar, această capacitate noi o numim inteligență, fără să știm despre experiența care s-a format în timp foarte îndelungat, în cicluri întregi de vieți anterioare. Inteligența își are baza în experiență, în memoriile monadei care apar la început în intuiții și apoi clar-intuiții, apoi în amintiri sub formă de viziuni și audiții mentale. Desigur, inteligența înseamnă modul în care ne adaptăm la realitățile mediului de întrupare, a modului în care combinăm necesitățile cu mediul existențial, cu ceea ce avem la dispoziție, dar și cu ceea ce înțelegem bine de tot la un moment dat că necesităm: astfel viața ne pune în situații de căutare de răspunsuri, de conlucrări cu alții aflați în situații asemănătoare.
Evoluțiile începătoare au parte de impulsuri puternice pentru cointeresarea spiritelor la soluționarea unor necesități care apar pe măsura creșterii lor: formează toate la un loc ceea ce numim lupta pentru existență, prin care se formează instinctele primare de hrănire în primul rând, de îngrijire pentru sine și apoi și pentru perpetuarea speciei prin urmași. La început, evoluțiile se bazează treptat pe formarea unei atitudini concurențiale, iar învățăturile merg în continuare pe aceeași cale, dezvoltând rămuros aceste aspecte: în deplasare, comunicare și alte feluri locale de manifestări până la creație materială corespunzătoare fiecărei faze de dezvoltare – cu subfaze cu specific local.
Când toate au fost dezvoltate, îmbogățite și consolidate, au loc direcționări de atitudini către conlucrare, prin conștientizarea unor necesități comune pentru grupuri mai mult sau mai puțin asemănătoare de întrupați, care va elimina treptat atitudinile concurențiale în favoarea celor conlucrative. Dezvoltarea creației materiale conștiente va conduce la creșterea și aprofundarea atitudinilor conlucrative, iar conștientizarea câmpurilor purtătoare de amprente ale stărilor emoționale ale unor grupuri mari de spirite va dezvolta înțelegerea necesității eliminării rapide a stărilor concurențiale și folosirea la nivel de specie planetară a oricăror stări conlucrative.
Concret, la ora actuală pe Pământ, se combină concurența cu conlucrarea: concurența fiind o rămășiță a spiritului de turmă, animalic, iar conlucrarea fiind de fapt rezultat al evoluțiilor creatoare avansate, care merg spre universalizare: folosirea tuturor razelor din radiația proprie a monadelor și împletirea forțelor energetice proprii cu cele ale semenilor pentru realizarea sarcinilor de destin. Conlucrarea înseamnă că mă pot sprijini și pe ceea ce știu eu, dar și pe ceea ce au descoperit și alții în timp, iar eu pun ce știu la dispoziția oricui, fără să cer beneficii, tot ceea ce descopăr că se poate realiza (sau învăța de la alții) mergând împreună cu toate forțele și cunoașterile împletite în realizarea unor obiective folosite și individual, și în comun. se ajunge astfel la conștientizarea faptului că avansăm cu toții în evoluții ajutându-ne reciproc, iar pe baza celor cunoscute acum vom dezvolta împreună totul în continuare.
Spiritele învață astfel treptat să conlucreze la orice nivel de vibrație a universului, în orice condiții corporale, în orice condiții sociale, învingând orice rămășiță de manifestare animalică, de turmă. Pe măsură ce străduiesc să ajungă la o asemenea performanță, va crește și gradul de conștiință, astfel încât dezvoltările vor conduce nu numai la creșterea moralității în orice manifestare, ci și faptul că întruparea nu va mai trebui să fie nici împins de la spate, și nici amăgire cu beneficii suplimentare, mai mari sau mai mici în plus față de reușitele lucrărilor la nivelul cel mai înalt de calitate.
Numai prin învățăturile primite de la îndrumătorii evoluțiilor: de înaltă conștiință, de altruism oferit necondiționat, gradul de conștiință crește nelimitat odată cu înaintarea în evoluții. Și nu numai la nivelele de vibrație foarte înaltă – așa cum spiritele umane sunt obișnuite, de unde își formează idealurile dar și dorințele mai mărunte – dar treptat la orice nivele de vibrație ale universului și astfel își pot continua evoluțiile în alte universuri, în alte spații de evoluție, continuând învățăturile, descoperirile, analizele, perfecționările, îmbogățirile și consolidarea tuturor, mai departe, mereu.
Dacă ne gândim cât de complexă ne este viața acum, pe Pământ, așa cum o știm azi, cât de complexă poate fi creația noastră materială, înțelegem că perfecționând în continuare și folosind astfel conlucrarea, putem realiza lucrări de calitate superioară, folosind moralitatea înaltă, bunătatea, înțelegerea, toleranța, altruismul, iubirea de semeni, de natura întreagă, de planeta noastră, de tot ceea ce conștientizăm din universul înconjurător, și astfel ajungem să ne perfecționăm pe noi înșine cu toate cele care ne sunt caracteristice. Ajungem să ne învingem absolut toate pornirile animalice, de cele mai multe ori distrugătoare, necesare doar la vremea lor, înlocuind totul cu disponibilități pur omenești, ale spiritelor umane înalt creatoare, aflate pe drumul universalizării lor.
Acesta este drumul trecerii de la animalitate la creativitate, iar treptat toate urmele acestei treceri, înregistrate în memoriile monadelor vor rămâne în minoritate absolută – înlocuite cu intenții și realizări de spiritualitate din ce în ce mai înaltă, necesare evoluțiilor celor mai înălțate către care se îndreaptă val după val toate monadele aflate în evoluții.