I. IDEI PRINCIPALE
1. Sunt spații-bule sunt realizate pentru ajutor oferit fiecărui univers spiritual în parte: alese, plasate și structurate interior de către coordonatorii de evoluție; în cazul celor legate de Universul Spiritual Primar, care au în subordine universurile materiale, ele sunt plasate pe lângă fiecare univers material.
2. Spațiile care deservesc Universul Spiritual Primar și, implicit, universurile materiale, sunt de două feluri:
– spații dimensionale fixe;
– spații interdimensionale mobile.
3. Toate au mărimi mai mici și vibrații mai joase decât universurile spirituale deservite și pot fi remodelate structural și vibrațional numai de către coordonatorii de evoluții.
4. Spațiile care deservesc universurile materiale au:
– vibrații mai înalte decât ale universului material deservit;
– mărimi mai mici decât ale universului lor material.
5. Spațiile dimensionale fixe sunt bule naturale fixate prin legături energetice indestructibile, dar flexibile, de universul material deservit: și ele, și legăturile lor sunt permanente, complex structurate interior, după cu decurg necesitățile entităților dimensionale care trăiesc și lucrează în interiorul lor.
4. Spațiile interdimensionale mobile sunt bule naturale cu mărimi și vibrații aflate între cele caracteristice universului deservit și ale spațiilor dimensionale fixe. Nu sunt legate structural nici de universuri, nici de spațiile dimensionale, de aceea se mișcă libere sub puterea influențelor exercitate de universuri și de spațiile dimensionale. Entitățile interdimensionale pot crea structuri pe care ajutătorii planetari întrupați în mijlocul primarilor le pot folosi temporar în lucrările lor.
Toate se influențează reciproc și efectele influențelor lor sunt ajutătoare pentru evoluanții din universul astfel ajutat.
II. DETALII, DISCUȚII
Fiecare univers are o serie de spații și structuri ajutătoare pentru derularea evoluțiilor din interiorul lui. Deosebirea între spații și structuri constă în primul rând în faptul că spațiile ajutătoare au un interior liber, voluminos, structurate interior și exterior astfel încât în ele să se poată întrupa entități ajutătoare care trăiesc și lucrează pentru evoluanții ajutați sau conlucrează cu alți ajutători întrupați în mijlocul primarilor sau chiar cu primari foarte înaintați în evoluții. Ele au la bază o bulă de energie fundamentală a cărei compactizare se modelează în funcție de necesitățile evoluanților ajutați prin infuzii sau eliberări de energie fundamentală din fondul lor general energetic.
Pe de altă parte, între universuri, și între ele și spațiile lor ajutătoare, se creează structuri ajutătoare, realizate integral de coordonatorii de evoluții din energie fundamentală puternic compactizată și modelată conform necesităților. Ele nu au interiorul liber, voluminos, ci numai structuri interioare necesare susținerii lor și derulării funcțiunilor pentru care au fost create. Numai coordonatorii de evoluții care le-au creat pot fi cei care le pot modifica, la schimbarea necesităților și pot fi permanente sau temporare, după cum variază și necesitățile pentru care sunt realizate.
Sunt anumite spații în formă de canale care în observațiile noastre apar de forme asemănătoare structurilor: mici (pentru lucrări rapide, de scurtă durată) sau foarte înguste (pentru deplasarea entităților care încep să învețe realizarea unor sarcini de ajutor de la un spațiu la altul): ele nu creează condiții de trai pentru entități, ci numai pentru deplasare sau pentru realizarea unor lucrări care nu necesită spații largi. Sunt spații de lucru, având și caracter de spațiu, și caracter de structură, de aceea este necesar să știm și acest aspect, prin care entitățile ajutătoare oferă ajutor pe termen scurt altor evoluanți, dar lucrările lor sunt de o deosebită importanță și de mare complexitate.
Prin funcțiunile lor, spațiile ajutătoare deservesc universurile spirituale; în cazul celor care funcționează pentru Universul Spiritual Primar, care are în subordine cele trei universuri materiale, cea mai mare parte a acestora sunt plasate pe lângă fiecare univers material în parte.
Caracteristicile generale ale spațiilor ajutătoare ale universurilor sunt:
– sunt bule naturale permanente, de mărimi diferite – dar mai mici și cu vibrații mai joase decât universurile pe care le ajută; pot fi și bule create de coordonatorii de evoluții, de regule temporare și de dimensiuni relativ mici, în funcție de necesitățile care se ivesc pe parcursul evoluțiilor;
– sunt atașate unui univers, dar pot să ajute simultan și alte universuri aflate în subordinea celui inițial: de exemplu, atașate în principal Universului Spiritual Primar și deservind în același timp și universurile materiale, care țin de Universul Primar;
– au legături între ele, nu numai legături cu universul pentru care au fost create, ci și cu alte spații, după cum decurg necesitățile evoluțiilor;
– pot fi remodelate și prin modificarea fondului energetic fundamental, și prin modificări ale structurilor lor interioare, numai de către coordonatorii de evoluții, conform necesităților de ajutor oferit de entitățile care trăiesc și lucrează în interiorul lor.
Spațiile-bule naturale, ajutătoare pentru Universul Spiritual Primar, cu universurile lui materiale, sunt cele pe care le numim spații dimensionale fixe și spații interdimensionale mobile.
SPAȚIILE DIMENSIONALE FIXE (sau dimensiuni structurale paralele fixe)
Sunt spații-bule de energie fundamentală autoformate înafara Centrelor de evoluție și atrase în interiorul Centrului de evoluție, care au vibrațiile corespunzătoare necesităților pentru care au fost atrase, vibrații care pot fi modificate prin inserții de energie fundamentală în fondul energetic general al bulei. Toate însă au vibrațiile mai înalte decât vibrația universului material în apropierea căruia sunt plasate și fixate, dar nu mai înalte decât vibrația Universului Primar. Toate sunt plasate grupat, în funcție de vibrația lor, lângă fiecare univers material care este legat de Universul Primar.
Au structuri interioare diferite, fiind destinate unor aspecte diferite:
– pentru trăirile entităților dimensionale, întrupate direct în aceste spații;
– pentru desfășurarea lucrărilor lor, legate în același timp de ajutor oferit universului material deservit și pentru lucrări de conlucrare și într-ajutorare între entitățile dimensionale, precum și între ele și entitățile din spațiile interdimensionale mobile (entitățile interdimensionale).
Pentru a respecta cele cunoscute din alte scrieri, vom păstra denumirea de dimensiuni – dar pentru precizie le vom numi dimensiuni stucturale parale și, pentru a ne aminti ce sunt ele la origine, vom folosi și numirea de spații dimensionale (după caz și pe aceea de spații interdimensionale).
Pentru Universul Fizic sunt 6 spații dimensionale fixe, dar acesta nu este un număr fix și pentru spațiile dimensionale de pe lângă Universul Astral și Universul Cauzal.
Toate au un rol ajutător pentru universul material în apropiarea căruia se află, în sensul că în interiorul lor trăiesc și lucrează entitățile dimensionale ajutătoare pentru evoluanții din Universul Fizic. Vibrația acestor spații este diferită, crescătoare de la cel mai apropiat de universul nostru către exterior, pentru ca cea mai apropiată bulă să influențeze cel mai puțin universul ajutat.
Structura interioară a fiecărui spațiu este diferită de cea a celorlalte, dar toate sunt corespunzătoare necesităților pentru care au fost create. Deși le numim fixe, structurile de fixare sunt flexibile, astfel încât să existe o libertate de mișcare redusă și mișcările naturale din Centrul de evoluție să nu determine nici ciocnirea bulelor, nici rupturi din cauza rigidității structurilor de fixare.
Sunt spații permanente, chiar dacă interiorul lor este deseori supus schimbărilor în funcție de necesitățile valurilor de monade care desfășoară evoluții în universurile materiale. Forma lor este de bulă plată, din cauza presiunilor exercitate de radiațiile universului local și ale lor între ele; este o formă stabilă, dar fiecare spațiu are posibilitate de alungire punctuală (adică un punct din bulă se poate lungi în diferite direcții și profunzimi – pe multe nivele de vibrație) fără să-și piardă caracteristicile generale în extensiile de acest fel, necesare unor deserviri diverse ale evoluțiilor.
Între ele – și între ele și universul local – există legături stabile, flexibile, permanente, create de coordonatorii evoluțiilor, altele decât structurile de tip canaliform necesare deplasării entităților dimensionale spre univers și invers. Astfel de legături, aflate pe nivele diferite de vibrație, nu împiedică însă pătrunderea altor bule – a celor pe care le numim spații interdimensionale mobile.
SPAȚII INTERDIMENSIONALE MOBILE
Sunt spații-bule autoformate natural înafara Centrelor de evoluție și atrase în interiorul unui Centru de evoluție, care au vibrații corespunzătoare necesităților pentru care au fost atrase; vibrațiile lor pot fi modificate prin inserții de energie fundamentală în fondul energetic fundamental al bulei, numai de către coordonatorii de evoluții care sunt și creatorii structurilor lor interioare.
La fel ca și spațiile dimensionale fixe, toate au vibrații mai înalte decât vibrația universului în apropierea căruia sunt plasate (pentru noi: Universul Fizic), dar ceva mai joase decât a spațiilor dimensionale fixe. Toate sunt în primul rând spații ajutătoare pentru Universul Spiritual Primar și sunt plasate, în funcție de vibrația lor, lângă fiecare univers material care este legat de Universul Primar.
Spre deosebire de spațiile dimensionale fixe, spațiile interdimensionale nu sunt fixate de alte bule – de universul local sau de spații-bule fixe – ele se mișcă liber în apropierea universului material local: între univers și spațiile dimensionale fixe, și între spațiile dimensionale fixe, fără a se depărta prea mult de ele căci se află în puterea lor de atracție, chiar dacă prin forțele de atracție care se nasc între bule, ele se depărtează și se apropie fără să aibă trasee și viteze fixe. Totuși coordonatorii de evoluție știu foarte clar modurile obișnuite de deplasare a acestora, care urmare a influențelor primite de ele din toate părțile Centrului de evoluție. La nevoie numai ei pot influența mișcările lor, după cum curg necesitățile din univers.
Astfel ele influențează cu vibrația lor și universul, și spațiile dimensionale și se influențează reciproc. Fiind în trecere, în mișcare permanentă, și fiind mai mici decât spațiile dimensionale, influența lor nu este foarte puternică, dar este suficientă și necesară tuturor întrupaților din univers – de la stele, planete și planetoizii din galaxii la toate biosistemele lor. Evoluanții începători se obișnuiesc să le simtă influența ca a oricărui fenomen natural pe care îl trăiesc pe planetă, fără deosebire multă, în timp ce evoluanții avansați se bazează pe ele în lucrările lor, se pregătesc din timp astfel să le simtă influența și să le distingă puterile radiante. Pe măsură ce unele vin și se depărtează de univers, altele se apropie de spațiile dimensionale fixe și își împletesc radiațiile cu cele ale spațiilor dimensionale. În asemenea situații, evoluanții avansați învață să-și cunoască simțirile și să-și potrivească activitățile în funcție de cât timp simt influențele lor, se obișnuiesc să ofere ajutor și altora care învață să le simtă influențele, fără să se provoace presiuni și oboseli, asemenea acțiuni fiind foarte fine, subtile. Ajutătorii planetari secundari și centrali lasă la puterea și înțelegerea evoluanților primari să fie și să rămână cât pot ei conștienți de schimbările aduse de aceste mișcări dinafara universului, să le perceapă mai mult sau mai puțin, să le folosească sau să le ignore după puterile, priceperile și interesele lor; iar când au posibilități (de mediu: cu vibrație foarte înaltă, și de corporalitate: aflată la dezvoltare optimă) le folosesc în acțiunile lor – mai ales cele de creație materială.
Entitățile interdimensionale, adică entitățile care se întrupează direct în aceste spații, sunt monade secundare și centrale care desfășoară lucrări pentru evoluanții din univers, indiferent dacă sunt stele, planete, planetoizi sau biosisteme ale lor. Printre sarcinile lor se numără și sprijinul oferit ajutătorilor planetari secundari și centrali care se întrupează în mijlocul primarilor, atunci când au nevoie de cercetare suplimentară în lucrările lor, o cercetare care se poate face dinafara spațiilor universului: ei nu pot trece, cu vibrația lor adaptată cerințelor întrupaților în evoluții primare, în alte spații, în alte condiții vibraționale, de aceea entitățile interdimensionale creează punți legate de spațiul lor, complex structurate, pe care ajutătorii planetari pot trece cu ușurință și pot să desfășoare acolo cercetările proprii asupra spațiilor și biosistemului universic, fără să ajungă în bulele interdimensionale.
Când este necesar însă pot ajunge anumiți oameni în aceste spații (cazul Moșilor popoarelor, în vremurile noastre de acum, cu vibrații foarte joase) și, în continuare, numai prin adaptarea corporalitățiilor la vibrațiile spațiilor interdimensionale pot să trpiască o vreme acolo și chiar treacă mai departe în spațiile dimensionale, cu sprijinul unei entități dimensionale, unde își vor continua activitatea – chiar dacă își păstrează corporalitatea materială din universul, și de pe planeta de unde vin.
Așadar, nu există legături fixe între spațiile interdimensionale mobile și restul spațiilor-bule din mediul lor, dar există legături radiante foarte puternice din exteriorul lor care le mențin în mișcarea lor între univers și spațiile fixe. Cu toate acestea, există și alte feluri de legături, care provin de la Universul Primar, în primul rând pentru direcționarea radiațiilor monadelor care se întrupează în aceste spații și care rămân fixe pe parcursul întrupărilor, fixate prin structurile lor direct de corporalitatea lor de întrupare. Așadar astfel de legături sunt de cu totul altă natură, nu sunt legături între spații pentru a le fixa cumva, ci legături între Universul Primar și corporalitatea de întrupare a entităților interdimensionale, durabile pe tot timpul întrupărilor lor.
Numai monadele centrale, foarte avansate și cu puteri radiante extrem de puternice, precise și bine controlate, pot să se întrupeze direct, din Universul Central, în orice spațiu din Centrul de evoluție: fără poziționarea specifică celorlalți evoluanți primari și secundari, în Universul Primar, și de acolo să se întrupeze undeva. Dar atunci când lucrările lor o cer, se vor întrupa la fel ca și orice primar, ca și orice ajutător care se întrupează în mijlocul lor, pentru a nu dezorienta primarii care ajung să fie foarte intuitivi, dar nu au încă suficientă cunoaștere ca să accepte aspecte ciudate din preajma lor.
Entitățile interdimensionale, datorită vibrației lor foarte înalte pot circula oriunde în universul deservit și în spațiile dimensionale, după cum sunt cerințele lucrărilor lor. În legătură cu activitățile lor în univers ei se folosesc, pentru venirea lor aici, de părți planetare (părți din sistemul canalelor matriceale planetare ) cu vibrații înalte, cu care biosistemul este obișnuit deja și nu mai acordă atenție unor mișcări vagi din mediul lor de trai curent. În acest fel pot circula oriunde în spațiile universice, acolo unde întrupații nu sunt evoluanți avansați sau nu au condiții bune să-și folosească energiile și corporalitatea la capacitățile lor cele mai înalte. Mișcarea lor în teritorii nu pune niciun fel de probleme, iar acolo unde întrupații sunt creatori avansați aflați în curs de universalizare, aceștia conlucrează cu entitățile dimensionale și interdimensionale pentru a ajuta planeta și biosistemul ei, pentru a ajuta și alte populații galactice prin activitățile lor astrale (călătorii astrale), cu sarcini foarte avansate.
PUȚINĂ ISTORIE…
Existența spațiilor interdimensionale mobile nu este cunoscută oficial direct din relatări istorice – dar totuși există relatări binecunoscute azi deși nu sunt descifrate corect – provenite în special din moștenirile templelor egiptene antice: așa-numita Nibiru, confundată cu o planetă (fiind o bulă de mărimea unei planete foarte mari). Era o mare spaimă pentru preoții și regalitatea egipteană, întrucât vibrațiile de tip Nibiru: nu era una, se știa bine că periodic apărea influența uneia sau alteia – de aceea Nibiru, metaforic, era ”Vulturul” sau ”Zburătorul”. Preoții templelor, antrenați fizic, astral și mental simțeau și influențele, și deosebirile de vibrație între una și alta. Neavând viteze fixe, trasee fixe, nu puteau fi detectate de ei, și astfel influențele lor nu puteau să fie contracarate. Frica lor era legată de faptul că influențele lor asupra oamenilor conducea la dezvoltarea dorinței de libertate a sclavilor, ceea ce contravenea intereselor stăpânilor. Dar tocmai ca ajutor pentru popoare, în situația atipică a societății umane pământene contemporane, s-a lăsat întotdeauna liberă această situație de către coordonatorii de evoluții, pentru ca oamenii să simtă în sufletele lor senzația de libertate și să lupte atât cât puteau oamenii în acele timpuri, pentru obținerea ei, să-și amintească că au avut-o cândva și să lupte pentru ea. Și au știut bine că vibrația planetară avea să crească și astfel se va reuni simțirea oricum în revenire cu influențele spațiilor-bule interdimensionale care și ele cresc proporțional.
Vom mai discuta în cadrul studiilor istorice despre toate aceste lucruri.